”Ce ai, copilă? Eşti havuz de lacrimi?
De ce tot plângi? De unde-atât potop?
Eşti la un loc: furtună, mare, luntre.
Sunt ochi-ţi plini de lacrimi ca o mare
În flux şi în reflux; ţi-e trupul luntre
Plutind pe-acest ocean sărat; furtună
Îţi sunt suspinele care se luptă
Cu lacrimile tale-n timp ce ele
Se luptă cu suspinele, şi dacă
N-ai să le potoleşti în graba mare,
O să-ţi răstoarne trupul zdruncinat
De vijelie.”

William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”