”O, chip frumos cu inimă de şarpe!
Avut-a vreodată un balaur
Bârlog mai minunat? Tiran frumos!
O, demon îngeresc şi corb spurcat
Cu pene de columb! Miel nesătul
Şi rău ca lupul! Suflet ticălos
În înveliş dumnezeiesc – eşti tocmai
Pe dos de cum apari; becisnic sfânt,
Şi sfânt becisnic! Ce făceai, natură,
Şi unde-ţi fuse mintea, când, în iad,
Ai resădit un suflet diavolesc
În raiul pieritor al unui trup
Pătruns de frumuseţe? Să fi fost
Când va pe lumea asta vreo carte
Cu basme mai urâte şi mai hâde,
Şi-o legătură mai măiastră? Oh!
A stat minciuna-ntr-un palat mai falnic?”

William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”