”Pe sfântul Francisc! Tare te-ai schimbat!
Dar Rosalina? Tinerii se-nşală;
Se îndrăgesc din ochi, la repezeală.
Şiroi de lacrimi ţi-au pătat lumina
Şi-obrajii palizi pentru Rosalina.
Sărată apă curs-a în neştire
Să-ţi pritocească searbăda iubire.
Răsună cerul de suspinul vechi
Şi plânsul tău îmi hăuie-n urechi.
De-atâtea lacrimi ce-au pornit să scurme,
Pe chipul tău se văd şi astăzi urme.
Iar chin adevărat de-a fost, pricina
Mâhnirii tale fost-a Rosalina.
De te-ai schimbat, repetă pe de rost;
Femeia piere când bărbatu-i prost.”

William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”