”Ce foc simt în urechi? E-adevărat? Mândria mi-e atît de osândită? Dispreţ, adio! Fumuri, v-am lăsat! Nu voi o să mă faceţi fericită! Iubeşte, Benedick, te-oi răsplăti Cu-o inimă-mblânzită de-al tău drag, Şi dacă stărui, te voi îmboldi Să trecem amândoi al nunţii prag; Spun toţi că meriţi: ci eu, pasămite, o ştiu mai mult decît din auzite!”

William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”