”BENEDICK: Înălţimea ta, am jucat rolul doamnei Bârfă. L-am găsit aici abătut ca o colibă de vînătoare într-un fund de codru, i-am spus şi cred că n-am greşit, că înălţimea ta a câştigat bunăvoinţa tinerei doamne; şi eu m-am oferit să-l întovărăşesc până la o salcie, fie ca să-şi împletească o cunună ca un flăcău părăsit, fie să împletesc eu o biciuşcă pentru că merită să fie snopit.
DON PEDRO: Snopit? Dar ce vină are?
BENEDICK: Vina de neiertat a şcolarului care, nemaiputînd de bucurie că a descoperit un pui de pasăre, i-l arată tovarăşului său, şi acesta i-l fură.
DON PEDRO: Vrei să faci din încredere o vină? Vina este a hoţului.
BENEDICK: Totuşi n-ar fi stricat să împletim cununa şi biciuşca; cununa ar fi putut-o purta el, iar biciuşca ar fi fost pentru dumneavoastră care, după mine, i-aţi furat bunătate de cuibuşor.”

William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”