”De trup am fost (ci minte nu-i să poată pricepe-aici un corp ce-n corp pătrunde şi cel’lalt rabdă nefiind chip să-l scoată),
ne-ar arde-n piept dorinţi şi mai profunde
de-a-ntrezări esenţa -n care vezi
cum firea noastră Domnu-întrepătrunde.
Acolo vom zări fără dovezi
tot ce ni-e sfânt în lume prin credinţă,
precum pe Domnul nevăzut îl crezi.
„Madonă ,-am zis, cu-adâncă umilinţă îi mulţumesc lui Dumnezeu că-mi dete, smulgându-mă din lume, oblăduinţă.”

Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Paradisul”, Cântul II