”Pân’ ce zorii vor miji
Prin palat vom hoinări.
Şi acestui pat de nuntă
Vom ursi menire sfântă ,
Ca întreaga lui rodire
Să trăiască-n fericire.
Cele trei perechi să-şi fie
Credincioase pe vecie.
Peste prunci să nu se-abată
Pacostele niciodată;
Bot de iepure , gât strâmb,
Mână-ntoarsă, trup scălâmb,
Semne ale piezii rele…
Să-i ferim pe prunci de ele.
Şi-acum, zânelor, plecaţi;
Rouă limpede-adunaţi.
Şi cu bobul ei curat
Pace-aduceţi în palat.
Iar stăpânii s-aibă parte
De mărire pân’ la moarte.
Hai, zburaţi!
Nu mai staţi!
Şi-n zori iarăşi v-adunaţi.”

William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”