”Când trupul meu căzu răpus în pleavă, mă-ncredinţai cu remuşcări amare în grija celui ce ne dă izbavă.
Păcate grele-am săvârşit, dar mare e mila lui când din înalt se-ndură spre cei ce-n moarte îi cerşesc iertare.
Şi dacă-acestea le citea-n Scriptură mai cu răgaz, nu-n grabă, fiecum, cel de Clemente asmuţit cu ură,
a mele oase-ar odihni şi-acum sub pietre strânse şi de toţi ştiute la Benevento lângă pod, în drum.”

Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Purgatoriul”, Cântul III