”Simţeam în spate mândrul soare-arzând, dar înainte-mi se frângea ştirbit, curmându-şi raza-n trupul meu; şi când
Văzui pământu-n faţă-mi doar umbrit, mă răsucii cuprins de teamă-n mine să nu rămân pustiu şi părăsit.
„De ce te temi, grăi Virgil, de cine? Nu ţi-s tovarăş credincios? Răspunde! Şi n-am păşit mereu în rând cu tine?”

Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Purgatoriul”, Cântul III