”Când umbrele, apoi, se dumiriră, după suflare, că-s făptură vie, mirându-se, ca ceara-ngălbeniră.
Şi ca şi cei care râvnind să ştie ce veşti aduce un trimis de pace dau buzna toţi de-a valma pe solie,
la fel şi ele începură-a face, cu ochii ţintă către faţa mea, uitând că merg cu cerul să se-mpace.”

Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Purgatoriul”, Cântul II