”E împăcată lumea.
Deşi moşneag de zile,
Abia-s la jumătatea menirei mele-n lume
Ca să-mpac iară lumea.
Dar oare Dumnezeu Nu are drept asupră-mi?
Cealaltă jumătate
E ca, fiind în viaţă, pre Dumnezeu să-mpac.
Preaînălţate Doamne, cei’ să mă depărtezi,
Căci grea [mie] îmi este .şi sarcina vieţii
Şi mă dezbrac acuma de-orice deşertăciuni.
Iertare-mi cer, boierini, de la voi de la toţi,
Iertare de la tine, ce-mi eşti Domn pre pământ
Căci vreau să intru-n slujba Domnului meu din ceri.”

Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”