”De mine râdeţi toţi necontenit;
Cu ce, Lysander, oare ţi-am greşit?
Nu e de-ajuns că el… nu e de-ajuns
Că el dispreţu-amar nu şi-a ascuns?
Cuvinte bune nu mi-a spus deloc…
Să-ndur acum bătaia ta de joc?
Îţi râzi de mine, da, îţi râzi de mine…
Te porţi urât… N-aş fi crezut… Ruşine!
Adio, dar… Deci, totu-i de prisos…
Eu am crezut că eşti mai omenos…
Cu-o fată alungată de iubit
Nu te-ai purtat precum s-a cuvenit…”

William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”