”Demetrius:
Cum? Eu te chem? Îţi spun cuvinte dulci?
Nu ţi-am strigat în faţă adevărul
Că nu-mi eşti dragă, nici nu poţi să-mi fii?
Helena:
De-aceea-mi eşti din ce în ce mai drag;
Eu câine credincios îţi sunt; mă baţi,
Şi cu mă gudur… Doar atât îţi cer;
Ca pe un câine-alungă-mă, dă-n mine,
Dar să-mi îngădui să-ţi păşesc în urmă.
Ce loc mai oropsit să-ţi cer în suflet
(Dar pentru mine-i loc de-naltă cinste)
Decât să mă socoţi precum un câine?”

William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”