“[…]istoria, acest fluviu care înainta spre necunoscut, și al cărui capăt viu simțisem atâția ani că eram eu, aveau s-o facă alții, mie îmi rămânea doar acest teritoriu de cucerit și singurul cu care puteam s-o influențez: cuvântul scris. Nu era mult, dar nici puțin.”

Marin Preda, ”Viața ca o pradă”