”Allah cel milosârdnic va fi având habar
De lunga-mi pribegire prin chinuri şi amar? Se-abat mereu asupra-mi izbelişti şi prăpăd –
Zăbavnic prind de veste şi prea târziu le văd!
Ci răbduriu şedea-voi năpastelor nainte,
Pentru ca orişicine să ia astfel aminte
C-am îndurat necazuri cât n-are apă marea,
Mai rele şi mai negre ca însăşi îndurarea.
Că are şi-ndurarea în sine-o frumuseţe,
Când îi înduri cucernic poverile mistreţe.
Oricum, ce hotărât-a Allah dintru-nceput,
Aceea-i dat să-ndure făpturile de lut!”

”O mie și una de nopți”