”Dorea cu orice chip să-l vadă. Dar în clipa când fata apăru, tocmai atunci boierul asculta cu înmărmurire cântecul flăcăului Sian Vin, atunci şi chiar atunci, melodia se frânse; tânărul amuţi ca de o minune. Faţa îi ardea ca focul, ochii i se aprindeau de emoţie. O văzuse pe fată… O văzuse pe fata care stătea încuiată şi glasul său se frânse ca şi al unei păsări măiestre care presimte primejdia.
Se uitară şi se uitară unul la altul şi nu mai conteneau. Parcă aveau să-şi spună o poveste fără sfârşit. O poveste frumoasă şi caldă ca privirea lor, ca soarele şi ca luna, şi dulce ca şopotul pârâiaşelor.”

”Cântecul de dragoste” (poveste chinezească)