”E greu să trăieşti printre oameni, findcă-i greu să taci.
Şi nu faţă de cel pe care-l detestăm, suntem cel mai nedrepţi, ci faţă de cel care ne este indiferent.
Dacă ţi-e prietenul bolnav, dă suferinţei sale adă¬post, dar fii pentru el culcuşul aspru, un pat de scîndură. Doar astfel îi vei fi folositor.
Şi dacă’prietenul îţi face rău, să spui: „Răul ce mi-ai făcut, ţi-l iert; dar răul ce ţie însuţi ţi l-ai făcut, cum aş putea să-l iert?”
Aşa vorbeşte orice iubire mare: iartă şi are milă.”

Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”, cap. ”Despre cei milostivi”