”Iar Vam străbătea în vremea aceea codri… Piatra cea netedă îi bătea pieptul şi-l îndemna la drum, aşa cum călcâiul călăreţului îndeamnă armăsarul istovit. Şi era larmă în inima lui Vam, de parcă Gurz ar fi ridicat în ea mulţime de războinici ce se luptau, răcnind şi izbindu-şi scuturile.
Aşa, istovit de drumul cel lung şi de durerea şi larma pe care o purta în el, mergea Vam.”

Vladimir Colin, ”Legendele țării lui Vam”