”-Văd la oamenii aceştia: privirea ce-o au spune că nu cunosc nimic mai bun pe lume, decît culcatul cu-o femeie.
Au un depozit de mocirlă în fundul sufletelor lor. Vai, dacă pe deasupra mocirla are spirit!
Măcar dacă-aţi fi fost doar animale, că animalul are nevinovăţia de partea sa!
Să vă dau sfaturi de-a vă ucide simţirile? Vă sfătuiesc s-aveţi în ele nevinovăţie.
Să vă dau sfaturi de castitate ? Castitatea le este unora virtute, dar altora aproape viciu.
Se prea poate să fie abţinători, dar Senzualitatea, căţeaua lor, rămâne la pândă şi îşi iveşte colţii-n tot ce fac.
Până pe culmile virtuţii lor, cum şi în spiritul lor rece, îngrozitorul animal îi urmăreşte ne-mpăcat.
Şi ce drăgălaş cerşeşte o bucată de spirit căţeaua asta, Senzualitatea, când bucăţica de carne nu i se dă!
Vă place tragedia şi ceea ce zdrobeşte inima?
Deci nu mă-ncred căţelei voastre!
Aveţi privirea prea aspră şi-un aer de poftă nesă¬nătoasă, când îi priviţi pe cei în suferinţă. Oare nu senzualitatea voastră s-a deghizat şi poartă numele de Milă?”

Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”, cap. ”Despre castitate”