”Plara, în schimb, îşi revenise. Trăise clipa cea mai îngrozitoare în luminoasa substanţă portocalie a globului carnivor, când i se păruse că o putere ce nu concepea împotrivire punea stăpânire pe raţiunea ei.
Nu era ceva asemănător unei descărcări electrice, ci altceva, o forţă pe care o intuise vie, înzestrată cu voinţă, senzaţia că se află în puterea cuiva (poate că aşa se simte musca în pânza păianjenului sau şoarecele sub privirea hipnotică a şarpelui) şi teama că tensiunea insuportabilă va atinge o limită pe care mintea nu e în stare s-o îndure, teama că va înnebuni.”

Vladimir Colin, ”A zecea lume”