”Flacăra dragostei este cea care arde totul și începe să răspândească lumină . Lumina asta pătrundea în adâncul ființei mele, în cel mai ascuns colțișor al inimii și toate fundăturile oarbe începeau să se lumineze. Toate pretențiile mele, toate autodecepțiile mele se evaporau, dispăreau, am început să văd imaginea întreagă a credinței. Viața mea și-a dobândit un nou înțeles. Mi-l amintesc, îmi apropii fața lui pe jumătate uitată, vocea lui, drumurile lui tainice, mâinile lui, gelozia și, mai presus de toate, dragostea. Treptat am început să acced către o altă dimensiune. Este o altă existență, în care binele și răul, credința și necredința, realitatea și fantezia acestei lumi îmi apar fără rost. Coaja acestei lumi exterioare începe să crape și să cadă, mintea îmi spune că ocara și lauda sunt totuna, că există lucruri mai adevărate decât toate astea.”

Maitreyi Devi, ”Dragostea nu moare”