”Încă vreo câţiva paşi până la piatră.
Aci ne odihnim, unde-n atâtea rânduri
Am poposit muncit de gânduri.
Dedatu-m-am aci şi postului şi rugăciunii.
Plin de nădejde, cu credinţă, cu suspine,
Cu lacrimi, am crezut să pot obţine
De la cerescul Domn sfârşitul ciumii.
(…)
Medicamentul era gata. Oamenii mureau.
Dar nimeni nu-ntreba: se face vreunul sănătos?
Astfel cu infernalele tertipuri
Prăpăd făcurăm prin aceste văi, mai fioros,
Decât făcuse ciuma. Însumi dat-am din otravă
La mii de oameni. Toţi s-au stins.
Şi-acum văzuşi, cum suntem ridicaţi în slavă,
Noi, noi netrebnicii şi ucigaşii!”

Johann Wolfgang von Goethe, ”Faust”