“…şi văzui un zbârc roş,
Voia sângele să i-l beie,
Zilele să i le ieie,
Nici sângele n-ai să i-l bei,
Că eu cu acul oi descânta
Cu mătura oi mătura,
În trestie l-oi băga,
Şi-n Dunăre l-oi arunca
Şi Sanda de-acum o rămânea
Curată!…”

Mircea Eliade, ”Domnișoara Christina”