“Poate că speranța e combustia psihică sub-înțeleasă a vieții. Avem sădit în noi un program de așteptare al unui „totuși va fi bine”, iar asta, culmea!, în condițiile în care ne naștem cu o condamnare la moarte în buzunar. Suntem hărăziți morții, și cu toate astea traversăm etapele vieții sperând, așteptând mai binele.”

Gabriel Liiceanu, ”Dialoguri de duminică: o introducere în categoriile vieții”