”Într-un rând, se afla la masa de sară şi unchiul Ciumara.
– Am auzit că se petrece bine la madame Lazaridi… zise el lui Adrian. Se adună acolo lume multă, de şi puţintel cam despărechiată.
– E ceea ce se chiamă astăzi «lumea bună», răspunse Mary rîzînd.
– Adevărat, urmă Ciumara, ceea ce se chiamă astăzi lumea bună. Trebuie să umbli ca Diogene, cu fânarul, ca să poţi găsi un suflet curat, şi nici atuncea nu eşti sigur. Totu-i murdărit. Adrian are dreptate să împungă şi să taie în lumea aceasta.”

Mihail Sadoveanu, ”Strada Lăpușneanu”