“Oppression is the seed of power; you will plant it against yourself”
Kamaran Ihsan Salih
Ottilie (B) – ”J’arete”
Je n’ai que la peau sur les mots
maudits soient ceux
qui restent ancrés
j’en ai plein les pattes
et pas à pages
ma bouche est pleine de mots
qui ne savent pas quoi dire
Je n’ai que la peau sur les mots
je les attrape, ils vont filer
et je peine à me dévoiler,
en avant, en avant,
hisse-et-ho, oh, hisse et ho !
Me reste la peau sur les mots
et j’ai oublié mon maillot
mes haillons flottent
en étendard, comme une victoire
j’ai froid, écaillée
Et c’est couronnée de succès
que je marine dans mon jus
j’en ai plein le slip et, pas à page
ma bouche pâteuse colle,
comme les bonbons au papier
comme les bonbons au papier
je n’ai pas pied
Je bois la ta**e et je recrache
mon âme de ton
hameçon se détache
je me roule entre tes doigt
entre tes bras, je fais une bra**e
et je me noie
Je n’ai que la peau
sur les mots et
chaque grain est un château
je coule en sables émouvants
en avant, en avant !
Hisse-et-ho, oh, hisse-et-ho !
Mon amour j’ose et
prends le large
d’une fin en queue de poisson
je pars je m’enfuis à la nage
sans me retourner et
sans ton phare qui s’éteint
j’irais loin…
”E lucru ştiut: oricine poate stăpîni durerea afară de cel ce o are.”
William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Dulce la limbă, amar la inimă.”
(Proverb românesc)
“Când vrei să spui repede un lucru esențial, nu numai că îl spui dramatic, dar îl spui oarecum ridicol”
Mircea Eliade
”Știința spirituală numită magie este practica legii care guvernează în interiorul omului, dar pentru a putea cunoaște și practica această lege, este necesar să pătrundă în lumea internă și să învețe în Colegiile și Universitățile sale.
Pentru a putea intra în lumea internă sau invizibilă trebuie să abandonăm lumea externă, cum spune Cristosul, trebuie închise ușile externe ale încăperii pentru a-l putea vedea pe Tatăl. Toate religiile au același drum, care este meditația.”Jorge Adoun, ”Adonay (roman inițiatic al Colegiului Magilor)”
“There was not a philosopher of any notoriety who did not hold to this doctrine of metempsychosis, as taught by the Brahmans, Buddhists, and later by the Pythagoreans, in its esoteric sense, whether he expressed it more or less intelligibly. Origen and Clemens Alexandrinus, Synesius and Chalcidius, all believed in it; and the Gnostics, who are unhesitatingly proclaimed by history as a body of the most refined, learned, and enlightened men, * were all believers in metempsychosis. Socrates entertained opinions identical with those of Pythagoras; and both, as the penalty of their divine philosophy, were put to a violent death. The rabble has been the same in all ages. Materialism has been, and will ever be blind to spiritual truths. These philosophers held, with the Hindus, that God had infused into matter a portion of his own Divine Spirit, which animates and moves every particle.”
Helena Petrovna Blavatsky, „Works of H. P. Blavasky 31 Illustrated Books w/ links”
“- O să-ți dau șah și-ți pierzi optimismul,
Îmi spune el.
– Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.”Marin Sorescu
”Şezui puţin s-ascult de-aud mişcare pe noul brâu, adusă-n zbor cu vântul, şi spre maestru slobozii-ntrebare:
„Părinte drag, ce spală-aici pământul
şi ce păcate pe cei morţi i-apasă?
De paşii stau, nu-ţi steie-n loc cuvântul.”
„Bătută-i legea care greu se lasă către iubirea de supremul bine; pe-aici dă zor lopata lenevoasă.
Ascute, zise, mintea ta spre mine
ca să pricepi învederat ce-oi spune
şi rod s-aduni, de noaptea-n loc ne ţine.
Nici ziditor şi nici făptură-n lume n-a fost, pre câte ştii, fără iubire, fie-nnăscută, fie-aleasă anume.
Nicicând greşeşte cea sădită-n fire; cealaltă-n schimb dă greş când rău alege ori n-are cumpăt într-a ei pornire.
Cât timp din Domnu-şi făureşte lege şi-n bunuri pământeşti e cumpătată, prilej de^pofte strâmbe nu se-alege.
Dar când se-ntoarce către rău sau cată cu prea mult zel sau prea puţin spre bine, îl mânie fiii pe Cerescul tată.
De aceea, zic, iubirea se cuvine să fie-n voi sămânţă de virtute, cât şi de fapte care-aduc ruşine.
Or, cum nu-i chip pornirea ei să-şi mute de la făptura-n care-a fost sădită,
n-asmute.
nicicând în om ura de el
De creator nu-i fiinţă despărţită, s-o poţi concepe stătătoare-n sine şi ca atare de-a-l uri-i ferită.”Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Purgatoriul”, Cântul XVII
”Vai, ce-ai făcut? Ce rău le-ai încurcat!
Văd că pe-un alt flăcău l-ai fermecat;
Şi-ai preschimbat, lipsit de iscusinţă,
Statornica iubire-n necredinţă.”William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”- Priviţi! strigă el. Pescăruşi! Zboară departe de mare. Tare mă miră păsările astea şi mă tulbură. Nu le-am ştiut niciodată în viaţa mea înainte să ajungem la Pelargir, şi acolo le-am auzit ţipând în văzduh când ne-am dus la bătălia corăbiilor. Atunci m-am oprit locului, uitând de războiul din Pământul de Mijloc; căci glasurile lor îmi vorbeau despre Mare. Marea! Vai! N-am văzut-o încă. Dar adânc în inimile tuturor celor din neamul meu sălăşluieşte dorul de Mare, pe care mai bine să nu-l stârneşti. Vai, pescăruşilor! Nu-mi voi mai găsi liniştea sub fagi sau ulmi.”
J.R.R. Tolkien, ”Stăpânul inelelor”, vol. III, ”Întoarcerea regelui”
”(…) când nu-i stăpânul să le poruncească, slugile nu mai fac nimic cum trebue, şi dacă îl arunci în robie, Dumnezeu îi ia omului şi jumătate din vrednicia lui».
(…)
de aceea ia seama la ce o să-ţi spun şi nu uita, că din tot ce vieţueşte pe pământ, ori că sboară, ori că se târăşte, nimic nu-i mai şubred decât omul, pentrucă atâta vreme cât îl ocroteşte Dumnezeu şi-l ţine pe picioare, nici nu-i vine în cap că l-ar putea lovi necazul şi numai când l-a ajuns năpasta, atuncia, vrând nevrând, rabdă, căci mintea omului se schimbă, după cum îi schimbă Dumnezeu zilele. Şi mie mi-a fost dat cândva să fiu fericit pe lume, dar prea am năpăstuit atuncia pe alţii, că mă bizuiam orbeşte pe puterea mea şi pe sprijinul tatei şi al fraţilor mei. De aceea să nu fie oamenii nedrepţi ci să se bucure în sine de ce le-a dat soarta.”Homer, ”Odiseea”
”Dacă nu putem vedea asemenea entităţi astrale, este din cauză că ele sunt diafane ca aerul. Noi nu putem vedea aerul dacă nu facem fum în el, şi, chiar în acest caz, nu vedem chiar aerul, ci fumul care este purtat de aer; putem simţi aerul doar atunci când se deplasează. De asemenea, putem simţi uneori prezenţa unor astfel de entităţi, dacă ele sunt îndeajuns de dense pentru a fi simţite.
Mai mult chiar, menirea simţurilor noastre este de a percepe obiectele existente în planul pentru care aceste simţuri sunt adaptate, şi, de aceea, simţurile fizice corespund necesităţii de a vedea lucruri fizice, iar simţurile omului interior sunt create pentru a vedea lucrurile sufletului. Dacă simţurile exterioare sunt inactive, simţurile interioare se pot trezi la viaţă, şi atunci putem vedea obiectele din planul astral aşa cum le vedem în vis.”Franz Hartman, ”Paracelsus, viața și învățătura”
“Întâlnirea în mijlocul naturii sălbatice e voința divinității și ceea ce ne aparține e doar libertatea noastră, un sentiment atât de firesc și de total, încât nici gândul, nici impulsul inconștient nu ne vin de a o stingheri pe-a altora… Suntem toți zeități ale acestui pământ…”
Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
“Astăzi însă ştiu şi înţeleg că iubirea este făcută pentru cei umili, că cei mândri nu vor putea iubi niciodată. Căci iubirea cere supunere, o supunere oarbă, ca şi credinţa. În iubire n-ai să fii convins niciodată, n-ai să aştepţi probe niciodată. Tot ce nu e supunere şi devotament nu e iubire.
Trebuie să trăieşti mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aci începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii.”
Liviu Rebreanu, ”Mărturisire”
”Am fost ispitit, o clipă, să-l [manuscrisul] arunc în foc. Şi totuşi, mi-am spus, trebuie să-i dau drumul să meargă. Mulţi dintre semenii mei au gândit poate la fel, au jubilat ca şi mine, au suferit şi au fost fericiţi In acelaşi fel. Mitul acesta al fericirii prin iubire, al acestei iubiri descrise aici şi nu al iubirii aproapelui, n-a încetat şi nu va înceta să existe pe pământul nostru, să moară adică şi să renască perpetuu. Şi atâta timp cât aceste trepte urcate şi coborâte de mine vor mai fi urcate şi coborâte de nenumăraţi alţii, această carte va mărturisi oricând : dacă dragoste nu e, nimic nu e!” (traduit en français par Gabrielle Danoux)
Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
“(…) dar cine se poate transfigura când asupra lui apasă masa brutală a unei realități sufletești în stăpânirea căreia este? Doar un puternic seism poate determina să se spulbere firea, caracterul care ne ține înlănțuiți și să elibereze ceea ce zace în noi încătușat, acea simțire diafană, profundă și pură care ne face să cădem aproape în perplexitate când învăluim cu privirea chipul iubit…”
Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”Prin graţia Ta
am găsit în mine o comoară.
Am găsit adevărul lumii nevăzute.Am aflat ce este extazul veşnic.
Am trecut dincolo de ruina provocată de timp. Am devenit una cu Tine.Acum inima mea cântă:
„Eu sunt sufletul lumii”.”Rumi
”Voi, oameni ai pământului, uitarea
S-a aşternut pe sânge, scrum şi fier?
N-aţi cunoscut ce-nseamnă aşteptarea
Şi ce înseamnă-un zurgălău stingher?
— Am cunoscut cu toţi durerea ce e.
Avem la masă câte-un scaun gol.
Să n-aibă somn şi-n tihnă să nu steie
Ei, alchimiştii noului pârjol!
Nicicând noi nu vom îngraşă ogoare
Aşa cum ei ne văd în visul lor,
Prin bălării de foc, nimicitoare,
Sub pălării de foc, nimicitor.”Nicolae Labiș, ”Zurgălăul” (fragment)
“Love looks not with the eyes, but with the mind,
And therefore is winged Cupid painted blind.”William Shakespeare, ”A Midsummer Night’s Dream”