”Omul, când se bucură prea mult
Gravitează în jurul polului pozitiv.
Când se necăjeşte prea mult,
El gravitează în jurul polului negativ.
Fără echilibru între luminos şi obscur,
Cadenţa anotimpurilor,
Armonia între cald şi frig,
Sunt perturbate.
Fiinţa din această pricină,
Îşi pierde centru de greutate,
Îşi dereglează umorile şi devine incapabilă
Să-şi finalizeze gândurile şi faptele.
Astfel lumea întreagă devine prada
Ipocriziei şi instabilităţii.”
”Bătăile versului am prins a deprinde
Nu din cărţi, ci din horă, din danţ,
Rimele, din bocete şi colinde,
Din doinele seara cântate pe şanţ.
M-am născut iarna, la Sfântul Andrei,
Când vântu-n amurg şuiera prin ogradă.
Munţii ardeau în polei şi lumini,
Lupii spulberau scântei din zăpadă.
Am strâns sănătate din cremenea neagră,
Din vâna de apă, ţâşnind încordat,
Şi bătrânii din sat când muriră,
Toate iubirile moştenire mi-au dat.”
”A călători pe mare şi a nu te teme
Nici de şerpi şi nici de dragoni
Iată curajul pescarilor.
A călători pe pământ şi a nu te teme
Nici de tigri şi nici de rinoceri
Iată curajul vânătorilor.
Atunci când tăişurile nude se ciocnesc
A considera că moartea este ca şi viaţa
Iată curajul războinicilor.
A şti că eşecul îşi are destinul său
Că succesul îşi are ora sa
Şi a sta fără teamă în catastrofă
Iată curajul înţeleptului.”
”O, chip frumos cu inimă de şarpe!
Avut-a vreodată un balaur
Bârlog mai minunat? Tiran frumos!
O, demon îngeresc şi corb spurcat
Cu pene de columb! Miel nesătul
Şi rău ca lupul! Suflet ticălos
În înveliş dumnezeiesc – eşti tocmai
Pe dos de cum apari; becisnic sfânt,
Şi sfânt becisnic! Ce făceai, natură,
Şi unde-ţi fuse mintea, când, în iad,
Ai resădit un suflet diavolesc
În raiul pieritor al unui trup
Pătruns de frumuseţe? Să fi fost
Când va pe lumea asta vreo carte
Cu basme mai urâte şi mai hâde,
Şi-o legătură mai măiastră? Oh!
A stat minciuna-ntr-un palat mai falnic?”
”Astfel, tipul acesta dispare bucuros într-un nor de neînţelegeri, care devine cu atît mai dens cu cât mai mult încearcă să-şi ia, spre compensare, cu ajutorul funcţiilor sale slab diferenţiate, masca unei anumite urbanităţi, care e însă în cel mai strident contrast cu adevărata sa natură.”
Carl Gustav Jung, ”Puterea sufletului”
”Despre tipurile psihologice”, cap. ”Tipul introvertit”, subcap. ”Tipul gândire introvertită”
MadonnaComentariile sunt închise pentru Madonna – ”La isla bonita”
apr.032022
”La Isla Bonita”
Melodie de: Madonna
¿Cómo puede ser verdad?
Last night I dreamt of San Pedro
Just like I’d never gone, I knew the song
A young girl with eyes like the desert
It all seems like yesterday, not far away
Tropical the island breeze
All of nature wild and free
This is where I long to be
La isla bonita
And when the samba played
The sun would set so high
Ring through my ears and sting my eyes
Your Spanish lullaby
I fell in love with San Pedro
Warm wind carried on the sea, he called to me
Te dijo te amo
I prayed that the days would last
They went so fast
Tropical the island breeze
All of nature wild and free
This is where I long to be
La isla bonita
And when the samba played
The sun would set so high
Ring through my ears and sting my eyes
Your Spanish lullaby
I want to be where the sun warms the sky
When it’s time for siesta you can watch them go by
Beautiful faces, no cares in this world
Where a girl loves a boy, and a boy loves a girl
Last night I dreamt of San Pedro
It all seems like yesterday, not far away
Tropical the island breeze
All of nature wild and free
This is where I long to be
La isla bonita
And when the samba played
The sun would set so high
Ring through my ears and sting my eyes
Your Spanish lullaby
Tropical the island breeze
All of nature wild and free
This is where I long to be
La isla bonita
And when the samba played
The sun would set so high
Ring through my ears and sting my eyes
Your Spanish lullaby
La la la la la la la
Te dijo te amo
La la la la la la la
Él dijo que te ama
La isla bonita
Compozitori: Madonna, Patrick Leonard, Bruce Gaitsch.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch
Orff, CarlComentariile sunt închise pentru Carl Orff – ”Primo vere” (”Carmina Burana”
apr.032022
”Omnia Sol temperat”, (I. ”Primo vere”)
Latin
[Solo per Baritono]
Omnia Sol temperat
purus et subtilis,
novo mundo reserat
faciem Aprilis;
ad Amorem properat
animus herilis
et iocundis imperat
deus puerilis.
Rerum tanta novitas
in solemni vere
et veris auctoritas
iubet nos gaudere;
vias prebet solitas,
et in tuo vere
fides est et probitas
tuum retinere.
Ama me fideliter!
Fidem meam nota:
de corde totaliter
et ex mente tota
sum presentialiter
absens in remota.
Quisquis amat taliter,
volvitur in rota.
English
[Baritone soloist]
The sun warms everything,
pure and gentle,
once again it reveals to the world
April’s face,
the soul of man
is urged towards love
and joys are governed
by the boy-god.
All this rebirth
in spring’s festivity
and spring’s power
bids us to rejoice;
it shows us paths we know well,
and in your springtime
it is true and right
to keep what is yours.
Love me faithfully!
See how I am faithful:
with all my heart
and with all my soul
I am with you
even when I am far away.
Whoever loves this much
turns on the wheel.
Compozitor: Carl Orff
Doar pentru utilizare non-comercială.
Datte de la: genious.com
”Eşti prea generos pentru a mă lua în râs. Dacă sentimentele tale sunt încă aşa cum erau în ultima lună aprilie, spune-mi asta de îndată. Simţămintele şi dorinţele mele sunt neschimbate, însă o singură vorba a ta mă va amuţi pe acest subiect pentru totdeauna.”
”Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului.”
Bon JoviComentariile sunt închise pentru Bon Jovi – ”Always”
apr.012022
This Romeo is bleeding
But you can’t see his blood
It’s nothing but some feelings
That this old dog kicked up
It’s been raining since you left me
Now I’m drowning in the flood
You see, I’ve always been a fighter
But without you, I give up
I can’t sing a love song
Like the way it’s meant to be
Well, I guess I’m not that good anymore
But baby, that’s just me
And I will love you, baby, always
And I’ll be there forever and a day, always
I’ll be there ‘til the stars don’t shine
‘Til the heavens burst and the words don’t rhyme
And I know when I die, you’ll be on my mind
And I’ll love you, always
Now your pictures that you left behind
Are just memories of a different life
Some that made us laugh, some that made us cry
One that made you have to say goodbye
What I’d give to run my fingers through your hair
To touch your lips, to hold you near
When you say your prayers, try to understand
I’ve made mistakes, I’m just a man
When he holds you close, when he pulls you near
When he says the words you’ve been needing to hear
I wish I was him
With these words of mine
To say to you ‘til the end of time
That I will love you baby, always
And I’ll be there forever and a day, always
If you told me to cry for you, I could
If you told me to die for you, I would
Take a look at my face
There’s no price I won’t pay
To say these words to you
Well, there ain’t no luck
In these loaded dice
But baby, if you give me just one more try
We can pack up our old dreams
And our old lives
We’ll find a place where the sun still shines
And I will love you, baby, always
And I’ll be there forever and a day, always
I’ll be there ‘til the stars don’t shine
‘Til the heavens burst and the words don’t rhyme
I know when I die, you’ll be on my mind
And I’ll love you, always
Always, always
Compozitori: Jon Bon Jovi.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch
Pavarotti, LucianoComentariile sunt închise pentru Luciano Pavarotti & Lucio Dalla – ”Te voglio bene assaje”
mart.292022
Qui dove il mare luccica
E tira forte il vento
Su una vecchia terrazza
Davanti al golfo di Surriento
Un uomo abbraccia una ragazza
Dopo che aveva pianto
Poi si schiarisce la voce
E ricomincia il canto
Te voglio bene assaje
Ma tanto tanto bene sai
È una catena ormai
Che scioglie il sangue dint’ ‘e ‘vvene sai
Vide le luci in mezzo al mare
Pensò alle notti là in America
Ma erano solo le lampare
Nella bianca scia di un’elica
Sentì il dolore della musica
Si alzò dal pianoforte
Ma quando vide la luna uscire da una nuvola
Gli sembrò più dolce anche la morte
Guardò negli occhi la ragazza
Quegli occhi verdi come il mare
Poi d’improvviso uscì una lacrima
E lui credette di affogare
Te voglio bene assaje
Ma tanto tanto bene sai
È una catena ormai
Che scioglie il sangue rint’ ‘e ‘vvene sai
Potenza della lirica
Dove ogni dramma è un falso
Con un po’ di trucco e con la mimica
Puoi diventare un altro
Ma due occhi che ti guardano
Così vicini e veri
Ti fan scordare le parole
Confondono i pensieri
Così diventa tutto piccolo
Anche le notti là in America
Ti volti e vedi la tua vita
Come la scia di un’elica
Ma sì, è la vita che finisce
Ma lui non ci pensò poi tanto
Anzi si sentiva già felice
E ricominciò il suo canto
Te voglio bene assaje
Ma tanto tanto bene sai
È una catena ormai
Che scioglie il sangue dint’ ‘e ‘vvene sai
Te voglio bene assaje
Ma tanto tanto bene sai
È una catena ormai
Che scioglie il sangue dint’ ‘e ‘vvene, dint’ ‘e ‘vvene
Compozitori: Lucio Dalla.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch
”Prisos de strălucire eu lumii n-am adus.
Tot ce mă înconjoară – de mine-i mai presus.
Nedumerit şi singur mă-ntreb neîncetat:
De ce-am venit pe lume? De ce sunt alungat?”
Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”Glasul plăcerei dulce iubit
Cheamă gândirea pe a mea frunte,
Ce zboară tainic ca şi o luntre
În oceànu-i nemărginit.
Stelele toate angeli îi par,
Angeli cu aripi strălucitoare,
A căror inimi tremurătoare
Candele d-aur nouă mi-apar.
Falnică-i pare legea Creării,
Lumi ce de focuri în lumi înot,
Candeli aprinse lui Zebaot,
Ce ard topirei şi re’nvierei.
Dar mai puternic, mai nalt, mai dulce
Îi pare legea de a iubi,
Fără ea nu e de a trăi,
Fără ea omul ca stins se duce.
De-aceea nu voi ca eu să fiu:
Pală idee-a Dumnezeirei,
Şotă copilă a nesimţirei,
Foc mort ce pare a arde viu.
Ci voi să-mi caut pe-ntinsa lume
O frunte albă să o desmierd
Şi-n ea gândirea mea să o pierd,
Cum pierde-un èco pribeagul nume.
Să-ncunun capul unui iubit
Cu vise d-aur în rai ţesute,
Până ce ginii necunoscute
Mi-ar rumpe lanţul d-a fi trăit.”
