Wallflowers

“Numai un sentiment puternic atată funcțiunile cerebrale și le pune într-o stare de supraexcitație ca să producă mai mult decât pot da ele în chip normal.”

Mihail Drumeş, ”Invitație la vals”

”De ce să-mi fie ruşine, stăpână? Pentru că vorbesc cinstit? Nu este căsătoria onorabilă chiar pentru un cerşetor? Seniorul dumneavoastră nu e onorabil fără a fi căsătorit? Poate că, ruşinoasă cum sânteţi, aţi fi vrut să nu spun „un bărbat„, ci „un soţ„; nu jignesc pe nimeni dacă vorbele sincere nu trădează gânduri urâte. Ce rău vedeţi în cuvintele: „mai grea din pricina unui bărbat„ atunci când e vorba de soţ şi soţie? Altminteri povara ar fi mai curând uşoară decît grea. întrebaţi-o şi pe domnişoara Beatrice — iat-o că vine.”

William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”

“It is one of the strictest conditions of initiation that occult knowledge may never be sold or used for gain.”

Dion Fortune, ”Psychic Self-Defense”

”O, iad! O, chinuri grele! Văd prea bine
Că v-aţi legat să faceţi haz de mine.
De-aveaţi un dram de bună-cuviinţă,
M-aţi fi scutit de-această umilinţă.
Nu vi-i de-ajuns că mă urâţi cumplit?
Acuma şi-n batjocuri v-aţi unit?
Vi-i chipul omenesc, precât se pare;
O, fiţi la fel de oameni şi-n purtare!
Zadarnic mă slăviţi peste măsură,
Când inima v-o ştiu mocnind de ură…
De dragul Hermiei vă învrăjbiţi,
Şi-acum vă-ntreceţi să mă umiliţi.
Isprava-i asta, faptă de bărbaţi,
Obrajii mei în lacrimi să-i scăldaţi?
Un om de neam nicicând n-ar cuteza
Să râdă de durerea altcuiva,
Cum râdeţi voi acum de-obida mea.”

William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”

“Era o amarnică dezamăgire în aceste cuvinte. În clipa când le zicea, el se simțea mai sărac decât până atunci. Pierduse toate bucuriile, toată părerea de bine pe care omul o simte când vede pe acela pentru care simte tragere de inimă, când îi vorbește, când poate să-i facă vreo mulțumire, când primește o vorbă bună de la dânsul, când se gândește la el, pierduse mângâierea ce se revarsă peste sufletul omenesc la vederea podoabelor lumii, căci nimic nu dă lumii o mai strălucită podoabă decât omul despre care putem să ne facem gânduri bune și plăcute.”

Ioan Slavici, ”Moara cu Noroc”

“Moartea, ca și nașterea, n-are decât o însemnătate relativă în cursul adevăratei existențe a sufletului.”

Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”

“Vroiam să verific dacă siguranța mea de sine, reînvierea mea neașteptată nu erau o simplă excitație, o simplă reacție de apărare împotriva loviturii pe care o primisem, căci știam că foarte adesea singurătatea spulberă certitudini adânci, născute de prezența altora, în fața cărora suntem siliți să bravăm, stăpâniți de o dorință obscură de a stârni în ei îndoiala, deși știm bine că asta nu mai folosește la nimic…”

Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”

“Dincolo.
Femeia asta
Are pe cineva în baie.

Vorbeşte cu mine,
Mă iubeşte sincer,
Dar cineva se tot foieşte în sufletul ei,
Dincolo de mine.
Îi citesc în ochi,
În păr,
În linia vieţii din palmă
Că această casă n-are decât o singură intrare,
Că-mi ascunde pe cineva în baie.

Sau, mă rog, în casa vecină,
Sau într-o altă casă,
Undeva pe stradă,
Într-alt oraş, sau într-o pădure,
Ori pe fundul mării.

Cineva stă ascuns acolo,
Pândindu-mi gândurile,
Ascultând sentimentele mele eterne
Cu ochii pe ceas.”

Marin Sorescu