Doi călugări se întorceau seara la mănăstire. Plouase și erau bălți peste tot pe marginea drumului.
Într-un loc o tânără femeie nu putea trece din cauza apei. Cel mai în vârstă dintre călugări a luat-o în spate și a trecut-o drumul, apoi și-a continuat drumul la mănăstire.
Seara, călugărul mai tânăr a venit la el și i-a spus: „Noi, fiind călugări, nu putem atinge o femeie.„
Iar călugărul bătrân i-a răspuns: „Așa este, frate.„
Atunci călugărul cel tânăr întrebă iar: „Dar atunci cum de ai luat în spate acea femeie?„
Călugărul bătrân zâmbi și îi spune: „Eu am lăsat-o la marginea drumului, dar tu încă o cari cu tine.

(Povestire Zen)