Wallflowers

”Totuşi, eu sunt sigur că Dumnezeu acordă graţia şi are milă pentru toţi bieţii păcătoşi care vor să se convertească şi cu o credinţă constantă caută adăpost în mila Lui insesizabilă şi prin meritul Mântuitorului nostru Iisus Hristos; astfel sunt eu, sigur de Graţia Sa, şi mă pun la adăpostul Lui, dat fiind că eu cred în mod sigur că am primit iertarea păcatelor mele, ceea ce e mângâierea mea; să mă întărească Dumnezeu în dragostea pentru Iisus Hristos.”

Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”

”Faptul remarcabil era că eu reprezentam acum omul interior, ca şi cum ar fi fost vorba de un altul decât eu însumi, salutam gândurile mele, speriindu-le, ale mele res memoriae, acuzând o altă fiinţă, în aşa fel încât totul era inversat; eu reprezint pe cineva care se opune altuia, sau omul interior; căci eu m-am rugat lui Dumnezeu ca să nu fiu al meu, dar ca Dumnezeu să-mi dea graţia de a mă lăsa să devin al Lui.”

Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”

”Eram în mod continuu în luptă contra gândurilor duble, care se luptau între ele. Te implor, o, Dumnezeule Atotputernic, să primeşti graţia ca eu să fiu al Tău şi nu al meu. Iartămă dacă am spus că sunt al Tău şi nu al meu, aceasta nu-mi aparţine, aceasta aparţine lui Dumnezeu, mă rog pentru graţia de a putea fi al Tău şi să nu fiu abandonat mie însumi.”

Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”

“Never be afraid to trust an unknown future to a known God.”

Corrie ten Boom

“God will not look you over for medals, degrees or diplomas but for scars.”

Elbert Hubbard

”Toată dimineaţa am fost în obişnuitul meu statu iucunditatis internae, totuşi cu o tulburare în plus, despre care gândeam că provine de la forţa spiritului şi de la nevrednicia mea. M-am pus până la urmă să gândesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, că trebuie să fiu mulţumit cu tot ceea ce îi este plăcut Lui, căci aceasta îi aparţine, şi că nu poţi rezista spiritului când primeşti de la Dumnezeu asigurarea că e graţia Sa, că ea acţionează pentru cel mai mare bine al nostru; căci cum noi suntem ai Lui, trebuie să fim mulţumiţi cu ceea ce îi e plăcut Lui să facă cu ceea ce-i aparţine; totuşi trebuie să ne rugăm Domnului Nostru, căci aceasta nu e pentru nimic în lume în puterea noastră. El mi-a dăruit graţia sa întru aceasta, şi foloseam cât se poate de puţin gândurile mele, dar voiam să înţeleg de ce lucrurile stau aşa; ceea ce era un păcat; gândurile nu trebuie să ajungă până acolo, dar trebuie să ne rugăm Domnului Nostru ca să putem să le stăpânim. E de ajuns că el se milostiveşte astfel, şi în toate lucrurile trebuie să-l invocăm, să-l rugăm, să-i mulţumim şi să recunoaştem cu umilinţă nevrednicia noastră.
Sunt încă obosit în corp şi gânduri, căci nu e nimic pe care să nu-l ştiu mai bine decât ştiu nevrednicia mea şi faptul că eu sunt o mizerabilă creatură; mă tulbura să văd cât de nevrednic sunt de graţia primită.”

Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”

“I had another reason for seeking Him, for trying to espy His face, a professional one. God and literature are conflated in my mind. Why this is, I’m not sure. Perhaps because great books seem heavensent. Perhaps because I know that each nove is a puny but very valiant attempt at godlike behavior. Perhaps because there is no difference between the finest poetry and most transcendent mysticism. Perhaps because writers like Thomas Merton, who are able to enter the realm of the spirit and come away with fine, lucid prose. Perhaps because of more secular writers, like John Steinbeck, whose every passage, it seems to me, peals with religiousity and faith. It once occured to me that literature — all art really — is either talking to people about God, or talking to God about people.”

Paul Quarrington, ”The Boy on the Back of the Turtle: Seeking God, Quince Marmalade, and the Fabled Albatross on Darwin’s Islands”

”Răbdarea silnică, mânia oarbă
Se-nfruntă şi în sânge-ncep să fiarbă.
Mă duc. Însă mânia-n astă seară
Înăbuşită, fi-va fiere-amară.”

William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”

”Aveam atât de multă graţie a Domnului încât, atunci când voiam să hotărăsc să-mi ţin gândurile în puritate, descopeream că aveam o bucurie intimă, totuşi cu o suferinţă în corp, care nu putea să suporte beatitudinea sufletelor celeste, fiindcă mă lăsam cu toată umilinţa în graţia lui Dumnezeu ca el să facă ce vrea din mine după bunul său plac. Dumnezeu să-mi dea umilinţă, cum eu văd slăbiciunea mea, impuritatea mea şi nevrednicia mea!”

Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”