Wallflowers

”DON PEDRO: Ei, conte Claudio, pe când la biserică?
CLAUDIO: Mâine, înălţimea ta. Timpul merge în cârje până când dragostea îşi îndeplineşte tipicul.”

William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”

”Şi dacă de la începuturi Alcătuirea noastră nu a cuprins Adevărul, cum ar putea oamenii să vadă Adevărul, ori să vorbească despre el, ori să-l înţeleagă, altfel decât prin voinţa Zeului?
Aşadar, toate lucrurile de pe Pământ, o, Tat, nu sunt Adevăr, ci imitaţii ale Adevărului, şi nici acestea nu sunt toate; căci doar puţine sunt astfel.
Iar celelalte lucruri sunt Neadevăr şi Înşelăciune, o, Tat, şi amăgire; ca nălucile închipuirii ori aparenţei.
Iar când închipuirea primeşte o influenţă de sus, atunci ea este o imitaţie a Adevărului; însă în lipsa acestei acţiuni de sus, ea rămâne o minciună.
Şi aşa cum o imagine arată Trupul pe care îl înfăţişează, şi totuşi nu Trupul este ceea ce se vede, aşa cum pare să fie, şi se vede că ea are ochi, însă nu vede nimic, şi urechi, însă nu aude absolut nimic, şi toate celelalte lucruri pe care le are tabloul, însă ele sunt amăgitoare, înşelând ochiul privitorului, căci în vreme ce ei îşi” închipuie că văd Adevărul, ele nu sunt altceva decât minciuni.
Prin urmare, cei ce nu privesc la cele neadevărate, văd Adevărul.
Dacă înţelegem şi vedem fiecare dintre aceste lucruri aşa cum este, atunci vedem şi înţelegem lucrurile adevărate.”

Hermes Trismegistos, ”Corpus Hermeticum”

”Veninoşi sunt şerpii pământului, şerpii nemuritori, dar nu-i şarpe mai cumplit decât şarpele galben al pizmei: ticălos se târâie, şi fără leac e nevăzuta-i muşcătură. Unde a muşcat pătrunde şi numele lui Ormag. Nu-i fier înroşit să-l alunge, nici descântec nu-i!
Crapă capul şarpelui!”

Vladimir Colin, ”Legendele țării lui Vam”

”Răspuns-am: „Au râs de mine, când mi-am aflat cărarea mea şi am urmat-o, dar mie-mi tremurau picioarele, străbătînd-o.”
Şi oamenii mi-au zis: „Ai uitat drumul, dar iată, nu ştii nici să mergi!”
Şi iarăşi glasul fără noimă zise: „Ce-ţi pasă de derâderile lor? Tu nu mai ştii să te supui! De-acuma, trebuie să porunceşti!”
Oare nu ştii de cine are lumea nevoie? De omul care porunceşte lucruri mari.
Pe-acestea să le faci, e greu, dar cel mai greu este să porunceşti ca ele să se facă.
Greşeala ta de neiertat este că ai puterea şi că refuzi să stăpîneşti.”
Şi răspunsei: „Să poruncesc, n-am glasul leului.”
Şi iarăşi auzii ca un şoptit: „Cuvintele cele mai liniştite aduc furtună. Gândirile care păşesc precum o porumbiţă, comandă lumea.
O, Zarathustra, înfăţişează-te drept Umbra celui care va veni — atunci vei porunci şi vei înainta ca un stăpîn!”
Şi zis-am: „Mi-e ruşine!”
Şi murmurul îl auzii din nou: „Trebuie să devii din nou copil, să-ţi pierzi ruşinea.
Că încă porţi în tine orgoliul tinereţii, iar tânăr devenit-ai târziu. Ca să devii din nou copil, trebuie să triumfi de tinereţe”.
Şi tremurând gândit-am îndelung. Şi-apoi am repe¬tat ce mai spusesem: „Nu vreau!”
Şi-a fost, atunci, în jurul meu, o izbucnire de râset. Ah, acel râs mă destrăma lăuntric şi mă lovea in inimă.
Şi, pentru cea din urmă oară, îmi zise glasul: „O, Zarathustra, fructele ţi-s coapte, dar tu nu eşti încă pentru ele copt. Reintră, deci, iar în singurătatea ta, ca să te împlineşti.”

Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”, cap. ”Ora celei mai mari tăceri”)

”Dar tu mă chemi necontenit spre tine,
Tu, inimă de adamant; nu fierul,
Ci inima-mi statornică, de-oţel,
Tu o atragi… De-ţi pierzi puterea-aceasta,
Putere n-o să am să te urmez.”

William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”

”Puterea de a vedea nu provine din ochi, puterea de a auzi nu se află în urechi, iar puterea de a simţi nu vine de la nervi; spiritul omului este cel care vede cu ochii, aude cu urechile şi simte cu ajutorul nervilor. Înţelepciunea şi raţiunea, ca şi gândirea, nu sunt conţinute în creier, ci aparţin spiritului universal invizibil, care simte cu inima şi gândeşte cu creierul. Toate aceste puteri sunt conţinute în universul invizibil şi se manifestă prin organele materiale; aceste organe sunt reprezentantele acestor puteri, şi îşi schimbă modul de manifestare în funcţie de construcţia lor materială, deoarece o manifestare perfectă a puterii poate avea loc numai într-un organ perfect construit; iar dacă organul va fi imperfect, şi manifestarea puterii va fi imperfectă, dar de vină nu va fi puterea originară.” (De Viribus Membrarum)

Franz Hartman, ”Paracelsus, viața și învățătura”

“În cultură, un gânditor, dacă nu e liber, nu mai e om de cultură capabil să exprime ceva propriu, ci un simplu truditor într-o profesie ca oricare alta; care nu solicită opțiuni individuale.”

Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”