Wallflowers

”şi-l întrebai: „Au ce-o fi vrut să zică
cel din Romagna când vorbea de-un bun
ce, păgubind, mai multora le strică?”
„El ispăşeşte, mă-nvăţă, ‘n surghiun
al pizmei rău’ şi, dojenind pe fraţi,
de ea-i fereşte. – Ascultă ce-am să-ţi spun:
Fiindcă râvniţi cu mult prea mult nesaţ un bun ce-i scris ca prin părtaşi să pată, vă suflă pizma-n foaie şi oftaţi.
Căci dacă dorul de suprema roată
dorinţele vi le-ar mâna în sus,
nici teamă-n suflet n-aţi simţi vreodată.
Pe cât mai mulţi «al nostru» spun şi-au spus, pe-atâta-n cer ce-i împărţit sporeşte şi-aşijderi mila pentru cel răpus.”
„Dorinţa mea şi mintea-mi lăcomeşte mai multe-a şti, răspuns-am, ca-nainte şi o-ndoială mă cuprinde-n cleşte.
Cum poate -un bun, de-i împărţit, părinte, să-mbogăţească pe mai mulţi prin sine, decât de-ar fi pe mai puţini s-alinte?”
„Pentru că scurmi, grăi atunci spre mine, ţărâna voastră zi şi noapte-ntruna, te zbaţi în neguri. Negrăitul Bine,
neţărmuritul, cel de totdeauna, către iubire se răsfrânge-atare precum în iezer se răsfrânge luna.
Atât se dă’, precât găseşte-ardoare: şi-a dragostei simţiri dacă sporesc, şi harul sfânt sporeşte în vigoare.
Pe cât mai mulţi în ceruri se-ndrăgesc, pe-atâta creşte al iubirii plin şi înde ei iubirea-şi oglindesc.
Iar dacă foamea-ţi n-am răzbit s-alin, veni-va Beatrice să te-nfrunte şi-a tale vreri va mulţumi deplin.”

Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Purgatoriul”, Cântul XV

”E de prisos să-ncerc să mă aţin
Pe urma ei… Deci, să mă culc puţin!
Povara întristării mă zdrobeşte
Când somnul datoria nu-mi plăteşte;
Aştept; că poate-n sfânta lui risipă,
Va poposi şi lângă mine-o clipă.”

William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”

“„N-am încotro!” Aceasta e o vorbă pe care de obicei n-o înțelege decât acela care o grăiește, căci numai rar se întâmplă ca un om să înțeleagă strâmtorarea în care se află alții.”

Ioan Slavici, ”Moara cu Noroc”

“Da, zisei, povestea care se repetă, temerea de totdeauna care rupe vraja, şi o rupe când el , când ea, cine iubeşte mai puţin .”

Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”

”Mai întâi, lasă capul în jos,
apoi renunţă la toate lucrurile care te distrag unul câte unul.
Îmbrăţişează lumina şi las-o să te călăuzească dincolo de vântul dorinţei.

Vei găsi acolo un izvor şi hrănită de apele sale
vei rodi veşnic, precum un copac.”

Rumi

“Vina mea e că m-am băgat și-am încercat să fac imposibilul, să dau viață unei scheme, să inventez, să pompez poezia și filozofia în niște plămâni morți.”

Marin Sorescu, ”Trei dinți din față”

”„Ce-aud, maestre?”-am întrebat şi-am mas s-ascult pe-al treilea ce striga: „Iubeşte” pe cel ce-n tine fără milă-a tras”.
„Această brână, zise el, loveşte în cei pizmaşi, drept care rupt anume din dragoste e biciul ce-i plesneşte.
Altminteri frâul se rosteşte-n nume; şi-ai să-l auzi pân-ai s-ajungi iertarea în celalt brâu şi vei pricepe cum e.
Ci-ndreaptă-ţi ochii şi scrutează zarea căci vei vedea şezând mulţimi ‘nainte pe lângă stâncă sprijinind cărarea.”
Privii deci ţintă şi cu luare-aminte şi-un şir de umbre-ntrezării la rând, înfăşurate-n cenuşii veşminte.
Şi-ajunşi aproape le-auzii strigând: „Te roagă-n ceruri pentru noi, Mărie”, „Mihai” şi „Petru” şi „Voi sfinţi” chemând.
Nu-i om pe lume, cât de crud să fie ce nu s-ar frânge de dureri şi jale de câte ochii-mi arătară mie.
Când am ajuns de ei aproape-n cale şi fiecare desluşii ce pate, din ochii mei porni a curge vale.
Din pănură purtau veşminte-n spate şi una-ntr-alta se proptea grămadă, iar râpa-naltă le proptea pe toate.
La fel şi cei ce nu-s sortiţi să vadă cerşesc la hramuri milă, creştineşte, şi cap la cap se-nşiră toţi pe stradă,
încât să simţi că mila te-mboldeşte nu doar prin vorba ce-i auzi că-ngână: prin chipul lor, ce mai vârtos cerşeşte.
şi precum orbii n-au din cer fărâmă de soare să-i îmbucure, la fel şi-acestora li-e noaptea-n veci stăpână.
Căci tuturor le coase-n fir de-oţel pleoapă de pleoapă, ca la şoim când vrei că-l învrăjbeşti, ca să vânezi cu el.”

Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Purgatoriul”, Cântul XIII