“Când omul va reuşi să coboare în sine luminându-şi tenebrele care în permanență îl agită, când va reuşi să facă saltul de la teorie la acțiune şi de la inteligență la înțelepciune, atunci se va împăca cu sine şi în lume va domni pacea. Atâta vreme cât un singur om va prococa altui om suferință, lumea nu va avea linişte. Pentru că oricât de mult s-ar strădui unele teorii să ne convingă de apariția noastră prin hazard, viața are un sens.”
Dumitru Constantin Dulcan, ”Inteligenţa materiei”
”Cum întoarcerea noastră în marea energie a Universului e actul demn al unor oameni liberi, înţelepciunea finală, lacrimile şi regretele ni s-ar părea tot atât de absurde ca lugubrele lamentaţii ale vechilor bocitoare.”
Vladimir Colin, ”A zecea lume”
“Cât din ceea ce am trăit este un rezultat al voinței mele și cât se datorează influențelor, presiunilor și manipulărilor care s-au exercitat asupra mea? Și nu mă refer doar la faptul de a fi fost obligată să fac, mă refer și la faptul, infinit mai grav, de a fi fost uneori convinsă să fac.”
Ana Blandiana
„Dacă destinul vostru este de a fi împreună, acest lucru se va întâmpla orice ar fi; dacă nu e, nimic din ceea ce ai putea face nu va putea să-ţi schimbe cursul vieţii.”
Isabel Allende
Walter Ghicolescu – ”Iubire confuză”
Am crezut că așteptarea s-a terminat
Când pe tine te-am întâlnit.
Și-n iubire primii pași,
Împreună făceam.
Peste frunzele moarte și sub cer plumburiu,
Într-un glas, iubirea cântă
Și cu emoție, îmi dăruiai,
Primul sărut.
Acum îmi spui că-ți pare rău,
Și-ai vrea să mergi pe drumul tău
Dar oare…
Chiar nimic nu rămâne de făcut?
Că mă iubești, o știi și tu,
Dar tot îți spui
Că nu și nu, chiar dacă
Știi că eu te-am iubit, de la-nceput.
Așteptai cu-nfrigurare ca eu să vin
Și să transform noaptea în zi,
Și-mi spuneai că fără mine
Rost n-ai fi avut.
Mă țineai în brațe și iubire-mi jurai
Pecetluită cu câte-un sărut
Dar toate au rămas..
Undeva în trecut.
Acum îmi spui că-ți pare rău,
Și-ai vrea să mergi pe drumul tău
Dar oare…
Chiar nimic nu rămâne de făcut?
Că mă iubești, o știi și tu
Dar tot îți spui
Că nu și nu, chiar dacă
Știi că eu te-am iubit de la-nceput.
Acum îmi spui că-ți pare rău,
Și-ai vrea să mergi pe drumul tău
Dar oare…
Chiar nimic nu rămâne de făcut?
Că mă iubești, o știi și tu
Dar tot îți spui
Că nu și nu, chiar dacă
Știi că eu te-am iubit de la-nceput.
Rumi – ”Unde e Dumnezeu?”
”Am încercat să-L găsesc pe Dumnezeu pe crucea creştină,
dar nu era acolo.Am fost la Kaaba musulmană de la Mecca,
dar nici acolo nu era.M-am dus la vechea sinagogă evreiască şi la templul hindus al idolilor,
însă n-am dat de urma Lui.I-am întrebat pe învăţaţi şi filozofi, dar Dumnezeu era
cu mult mai presus de înţelegerea lor.Atunci, am privit în inima mea şi L-am văzut acolo.
Dumnezeu nu poate fi găsit altundeva.”
Rumi, ”Unde e Dumnezeu?”
”Cât de minunat este să-l poţi admira pe cel pe care-l iubeşti! În plină lumină a zilei, cu totală luciditate. Aşa cum priveşti soarele. Aşa că voi veni să te văd dimineaţa şi din felul în care te voi privi vei şti că te iubesc, că sunt tulburată de vocea ta, de ochii tăi, de zâmbetul tău strălucitor şi de sunetul paşilor tăi. Te voi vedea şi sunt fericită, înspăimântător de fericită, pentru că sunt aproape de tine.”
Anaïs Nin
Mihai Eminescu – ”Adio”
”De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămîi cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.De astăzi dar tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă.Căci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt și de scântei
Din stele,Când degerând atâtea dăți,
Eu mă uitam prin ramuri
Și așteptam să te arăți
La geamuri.O, cât eram de fericit
Să mergem împreună,
Sub acel farmec liniștit
De lună!Și când în taină mă rugam
Ca noaptea-n loc să steie,
În veci alături să te am,
Femeie!Din a lor treacăt să apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.Căci astăzi dacă mai ascult
Nimicurile-aceste,
Îmi pare-o veche, de demult
Poveste.Și dacă luna bate-n lunci
Și tremură pe lacuri,
Totuși îmi pare că de-atunci
Sunt veacuri.Cu ochii serei cei dintâi
Eu n-o voi mai privi-o…
De-aceea-n urma mea rămâi-
Adio!”Mihai Eminescu, ”Adio”
(1883, 5/17 iunie)
“Never forget that God is your friend. And like all friends, He longs to hear what’s been happening in your life. Good or bad, whether it’s been full of sorrow or anger, or even when you’re questioning why terrible things have to happen.”
Nicholas Sparks, The Last Song
”O durere reală, adevărată este capabilă să-l facă uneori până și pe un om de o superficialitate fenomenală să devină serios și stoic, fie chiar și pentru scurtă vreme; mai mult, de pe urma unei dureri adevărate chiar și unii oameni proști se întâmplă să se deștepte, desigur, tot pentru un timp oarecare; e o însușire curioasă a durerii.”
F. M. Dostoievski
”Pe când simt somnul apropiindu-se, iau o hotărîre: de mâine, o iau de la capăt. De mâine, s-a terminat cu maimuţărirea gazdelor mele. De mâine, oricare ar fi problemele, oricare ar fi piedicile, am de gând să-mi croiesc o viaţă a mea.”
Greg Egan, ”Caseta de valori”
Nicu Alifantis – ”Inscripție pe un inel” (versuri după Tudor Arghezi)
<>
Nicu Alifantis – ”Inscripție pe un inel” (versuri/lyrics):
Am scris-o mic, ai s-o citeşti cu greu,
Pune-l în deget, scoateţi-l mereu.
Nemaiputând să ţi-l sărut, eu faur,
Surâd în stihul ce ţi-l scriu pe aur.
Am vrut să nu fiu eu de vină
Dar am avut numai atâta rădăcină.
Cât a rodit o rodie, şi-atât,
Citeşte, citeşte când ţi-o fi urât.
Trei cuvinte, viaţa întreagă.
Două puncte, îmi eşti dragă.
Inelul strecurat pe deşti
Sărută-l când ţi-l scoţi şi când priveşti.
Versuri după Tudor Arghezi
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: versuri.ro
”Courage is the most important of all the virtues because without courage, you can’t practice any other virtue consistently.”
Maya Angelou
“On the black earth on which the ice plants bloomed, hundreds of black stink bugs crawled. And many of them stuck their tails up in the air. „Look at all them stink bugs,” Hazel remarked, grateful to the bugs for being there.
„They’re interesting,” said Doc.
„Well, what they got their asses up in the air for?”
Doc rolled up his wool socks and put them in the rubber boots and from his pocket he brought out dry socks and a pair of thin moccasins. „I don’t know why,” he said. „I looked them up recently–they’re very common animals and one of the commonest things they do is put their tails up in the air. And in all the books there isn’t one mention of the fact that they put their tails up in the air or why.”
Hazel turned one of the stink bugs over with the toe of his wet tennis shoe and the shining black beetle strove madly with floundering legs to get upright again. „Well, why do you think they do it?”
„I think they’re praying,” said Doc.
„What!” Hazel was shocked.
„The remarkable thing,” said Doc, „isn’t that they put their tails up in the air–the really incredibly remarkable thing is that we find it remarkable. We can only use ourselves as yardsticks. If we did something as inexplicable and strange we’d probably be praying–so maybe they’re praying.”John Steinbeck, Cannery Row
”Mai există o a treia minte în mine ascunsă undeva adânc. Nici logica, nici argumentele nu-i pot influența spusele. Oare totul poate fi explicat prin întâmplări și fapte sau adevărul poate fi atins numai prin dovezi? Ascultă mesajele sufletului. Ascultă în tăcere, nici prin auz și nici prin intelect, ci cu inima. Vei auzi ecoul adevărului și nu te va dezamăgi.”
Maitreyi Devi, ”Dragostea nu moare”
„Contemplaţi întinderea şi statornicia cerurilor, iar apoi încetaţi în sfârşit să admiraţi lucrurile lipsite de valoare.”
Boethius
“All human actions have one or more of these seven causes: chance, nature, compulsion, habit, reason, passion, and desire.”
Aristotle – ”Selected Works”
Ștefan Iordache – ”Magazinul meu de vise”
<>
”Am trăit atâta vreme doar din vise
Le-adunam în inimă și le vindeam
Le vindeam mereu pe o nimica toată
Dar în sinea mea ce mult mă bucuram
Când în schimbul unui vis primeam un zâmbet
Din acel surâs mai plămădeam un vis
Însă lumea s-a schimbat și pe-alte drumuri s-a grăbit
Sau poate numai eu am obosit un pic.
Refren
Închid ușa, sting lumina, trag oblonul și încui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui
Plec cu gândul nu știu încă
În Apus sau în Orient
Tu iubită află astăzi c-ai fost ultimul client
Închid ușa, sting lumina, trag oblonul și încui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui
Plec cu gândul nu știu încă
În Apus sau în Orient
Ai fost ultimul client.
Eu găseam adeseori într-o privire
Care se însenina când povestea
Bucuria de a merge mai departe
Și-alte vise altor inimi le vindeam
Le dădeam pe câte-o strângere de mână
Și visam să fac un om fericit
Însă lumea s-a schimbat
Și azi se vând numai pe bani și vise și iubiri și suflete și ani.
Refren
Închid ușa, sting lumina, trag oblonul și încui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui
Plec cu gândul nu știu încă
În Apus sau în Orient
Tu iubită află astăzi c-ai fost ultimul client
Închid ușa, sting lumina, trag oblonul și încui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui
Plec cu gândul nu știu încă
În Apus sau în Orient
Ai fost ultimul client.
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui”
Lucian Blaga – ”Încheiere”
”Frate, o boală învinsă ți se pare orice carte.
Dar cel ce ți-a vorbit e în pământ.
E în apă. E în vânt.
Sau mai departe.Cu foaia aceasta închid porțile și trag cheile.
Sunt undeva jos sau undeva sus.
Tu stinge-ți lumânarea și-ntreabă-te:
taina trăită unde s-a dus ?Ți-a mai rămas în urechi vreun cuvânt ?
De la basmul sângelui spus
întoarce-ți sufletul către perete
și lacrima către apus.”Lucian Blaga, ”Încheiere”
”Dacă îl laşi pe Dumnezeu
să ţeasă versul în poemul tău, oamenii îl vor citi la nesfârşit.”Rumi