Wallflowers

“We violate the innocence of things in the name of rationality so we can wander about, uninterrupted, in our search for passion and sentiment.” Marlena De Blasi, ”A Thousand Days in Venice”

“Ea a renunțat la toate pentru el. Dar bărbații nu pot să trăiască numai pentru iubire.” Liviu Rebreanu, ”Jar”

”Se înfățișau cerându-i binecuvântarea. Răutatea și josnicia îl mâhneau și-l înfuriau peste măsură. Dacă descoperea pe chipul cuiva pecetea senină și înțeleaptă a bunătății, amărăciunea i se topea ca prin farmec. Iată ce tainic e plămădită făptura omenească! Până și-n inima unui leneș se pot ascunde asemenea rare însușiri.” ”Taro leneșul” (poveste japoneză)

”- Vai de tine, Taro. Uite, o să mă străduiesc să te ajut. Doar nu degeaba se spune că dacă doi oameni s-au întâlnit undeva și au băut din același pârâu, la umbra aceleiași sălcii, că nu-i un lucru întâmplător, înseamnă că drumurile lor le-au împletit puternicele karme, într-altă viață. Lumea e mare, și dacă s-a nimerit să dau tocmai de tine, se vede că așa a fost hotărât înainte. Dar ia spune, de ce nu vrei să muncești? Lucrează și tu pământul, ca toți ceilalți.” ”Taro leneșul” (poveste japoneză)

“If conversation was the lyrics, laughter was the music, making time spent together a melody that could be replayed over and over without getting stale.” Nicholas Sparks

“Deep down, below the surface of the average man’s conscience, he hears a voice whispering, „There is something not right,” no matter how much his rightness is supported by public opinion or moral code.” Carl Gustav Jung

“Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi una singură. Adam şi Eva.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”

”Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile… să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea… să înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi ţi-l cerşesc, şi apoi să plângi nebuneşte, din toată inima, sătulă de bucurie! Să plângi un timp… şi apoi să râzi!” Panait Istrati