Rumi – ”Frumusețea și iubirea”

”Din vremuri imemoriale
Frumuseţea îşi dezvăluie forma ei minunată în singurătatea nefiinţei.
Ea se uită în oglindă
şi îşi contemplă propria frumuseţe. Ea e cunoscătorul şi lucrul cunoscut, Privitorul şi lucrul privit.
Numai ochii ei au văzut acest Univers.

Toate calităţile ei s-au întrupat:
Veşnicia e câmpul verde al Spaţiului şi Timpului. Iubirea e grădina dătătoare de viaţă a acestei lumi.
Fiecare creangă şi frunză şi fruct
dau la iveală o trăsătură a perfecţiunii sale. Chiparosul sugerează măreţia ei
Trandafirul ne arată cât e de frumoasă.

Ori de câte ori se iveşte Frumuseţea, Iubirea e şi ea prezentă.
Ori de câte ori Frumuseţea îşi arată obrazul îmbujorat Iubirea se aprinde de la flacăra lui.
Când Frumuseţea se ascunde în cutele întunecate ale nopţii Iubirea vine şi găseşte o inimă tulburată.
Frumuseţea şi Iubirea sunt ca trupul şi sufletul. Frumuseţea e ca o mină, iar Iubirea e diamantul.

Ele au fost împreună
de la începutul timpului – Au mers cot la cot,
umăr la umăr.”

Rumi, ”Frumusețea și iubirea”