Mihai Eminescu – ”Ce te legeni”

”- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?

– De ce nu m-aș legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea crește
Și frunzișul mi-l rărește.

Bate vântul frunza-n dungă –
Cântăreții mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte –
Iarna-i ici, vara-i departe.

Și de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec in stoluri rândunele,

Ducând gândurile mele
Și norocul meu cu ele.
Și se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,

Și se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Și mă lasă pustiit,
Veștejit și amorțit

Și cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!”

Mihai Eminescu, ”Ce te legeni” (1883, decembrie)