oct. 182020
 

“Vorbe, chipul meu de-acum
Vor rămâne-n voi măcar
Cât rămâne apa mării
În năvodul de pescar

Cum adun comori pirații
În vreo peșteră grozavă –
Am cărat în voi întruna
Saci cu timp și lăzi cu slavă.

Iar când v-am umplut de stele –
Tot mai nesătul de buchii
Mi-am vârât în voi ființa
Îndesând-o cu genunchii.”

Marin Sorescu

Sorry, the comment form is closed at this time.