Doi călugări se întorceau seara la mănăstire. Plouase și erau bălți peste tot pe marginea drumului. Într-un loc o tânără femeie nu putea trece din cauza apei. Cel mai în vârstă dintre călugări a luat-o în spate și a trecut-o drumul, apoi și-a continuat drumul la mănăstire. Seara, călugărul mai tânăr a venit la el și i-a spus: „Noi, fiind călugări, nu putem atinge o femeie.„ Iar călugărul bătrân i-a răspuns: „Așa este, frate.„ Atunci călugărul cel tânăr întrebă iar: „Dar atunci cum de ai luat în spate acea femeie?„ Călugărul bătrân zâmbi și îi spune: „Eu am lăsat-o la marginea drumului, dar tu încă o cari cu tine. (Povestire Zen)
Aforisme
”Hakuin le povestise discipolilor săi despre o bătrână care avea o ceainărie, lăudându-i cunoştinţele despre Zen. Aceştia nu l-au crezut şi s-au dus la ceainărie să se convingă. După ce au intrat, bătrâna i-a întrebat dacă veniseră să bea ceai sau ca să-i verifice cunoştinţele despre Zen. În primul caz îi va servi cu plăcere, în al doilea, s-o urmeze după un paravan. Îndată ce elevii veniră după ea, bătrâna începu să-i lovească cu un vătrai. Şase elevi din zece suportară loviturile, nedând bir cu fugiţii.” (Povestire Zen)
”Pe când studia, Yamaoka Tesshu vizitase toţi maeştrii. Într-o zi, se duse la Dokuon din Shokoku. Dorind să-i arate pregătirea sa, îi spuse: „Mintea, Buddha, fiinţele, nu există, de fapt! Adevărata natură a fenomenelor este vidul. Nu există realitate, nici iluzie, nici înţelepciune, nici prostie. Nu există nimeni care să dea, nimeni care să primească„. Dokuon, care bea tăcut o ceaşcă cu ceai, nu spunea nimic. Deodată însă, îl lovi pe Yamaoka cu un băţ, făcându-l să sară de durere. „Dacă nu există nimic, îl întrebă Dakuon, ce sari aşa?„” (Povestire Zen)
Zengetsu, un maestru chinez din timpul dinastiei T’ang, a scris pentru elevii săi următoarele sfaturi: „Să trăieşti în lume, dar să nu strângi legăturile cu pulberea lumii, aceasta este linia de conduită a unui adevărat discipol Zen. Când vezi fapta bună a cuiva, caută să o repeţi. Chiar şi când eşti singur, poartă-te de parcă ai avea alături un oaspete nobil. Exprimă-ţi sentimentele, dar nu fi peste măsură de expansiv. Sărăcia este comoara ta; n-o schimba cu o viaţă îmbelşugată. Un om poate părea altora prost, fără să fie în realitate. O poate face pentru a-şi apăra spiritul cu discernământ. Virtuţile sunt fructul autodisciplinei, nu cad din cer, ca ploaia sau zăpada. Modestia este baza tuturor virtuţilor. Lasă-i pe ceilalţi să descopere că ai atins iluminarea. Un suflet nobil nu se expune în văzul tuturor. Cuvintele trebuie să fie ca nişte pietre preţioase, scoase rar la iveală, dar de mare […]
”Yamaoka Tesshu era unul dintre învăţătorii împăratului. Era şi maestru de scrimă şi foarte pregătit în filosofia Zen. Casa lui era refugiul cerşetorilor şi năpăstuiţilor. Avea doar o singură haină pentru că împărţea tot ce avea celor săraci. Împăratul, văzându-i haina roasă, îi dădu bani să-şi cumpere alta nouă. A doua zi, Yamaoka apăru tot în haina cea veche. „De ce nu ţi-ai luat haine noi?„, îl întrebă împăratul. „I-am îmbrăcat pe fiii Maiestăţii voastre„, răspunse învăţatul.” (Povestire Zen)
”Un student îl întrebă pe Gasan: „Ai citit Biblia creştinilor?„ „Nu. Citeşte-mi tu din ea.„ Studentul deschise Biblia şi citi din Evanghelia lui Matei: „De ce te îngrijeşti de haine? Priveşte crinii câmpului: nu lucrează, nu ţes, dar nici Solomon nu a fost îmbrăcat atât de frumos.„ „Cel ce a spus asemenea lucruri, preciză Gasan, pare un om ce a atins iluminarea!„ Studentul citi în continuare: „Cere şi ţi se va da, caută şi vei găsi, bate şi ţi se va deschide…„ Gasan comentă: „Foarte frumos! Cel care a spus asta, e un Buddha!„ (Povestire Zen)
Nan-in, un maestru din epoca Meji, a fost vizitat de un profesor universitar, care dorea să cunoască ce înseamnă filozofia Zen. Nan-in îl servi cu ceai. A umplut ceaşca oaspetelui, dar a continuat să toarne. Profesorul îl privi mirat şi-i spuse: “Ceaşca s-a umplut, nu mai încape nimic!” Maestrul spuse: “Tu, ca şi această ceaşcă, eşti plin de părerile tale, de prejudecăţi. Cum să-ţi explic ce înseamnă Zen, dacă nu are unde să intre? Goleşte-ţi mai întâi ceaşca…” (Povestire Zen)
”Politica este arta de a obține voturi de la săraci și fonduri de la bogați, promițându-le unora protecția față de ceilalți.” (Legile lui Murphy)
”Discipolii meditau asupra unui dicton al lui Lao Tzî: „Cei care cunosc, nu spun. Cei care spun, nu cunosc.„ Când maestrul a intrat, ei l-au întrebat ce semnificație au aceste cuvinte. Maestrul i-a întrebat: „Care dintre voi cunoaște parfumul trandafirilor?„ Toți au ridicat mâna. Apoi le-a spus: „„Exprimați-l în cuvinte!„ Toți au rămas tăcuți.” (Povestire Zen)
”Un om nesăbuit poate fi cunoscut după 6 lucruri: mânie fără cauză, discurs fără folos, schimbare fără progres, cercetare fără țel, își pune încrederea într-un străin și își ia dușmanii drept prieteni.” (Anonim)
”Străinul spuse: ”Adevărul se află în sinceritate Cine nu este sincer Nu-l poate influenţa pe un altul… Numai adevărul interior Permite minţii să acţioneze în exterior; În asta constă valoarea adevărului. Utilitatea sa consistă în a pune Fiecare lucrul la locul său”.” (Tao în aforisme)
Zhuang Zi ”Nu încercaţi să aflaţi opinia unui orb Despre o pictură. Nu invitaţi un surd la un concert. Dar orbirea şi surzenia nu sunt Numai fizice. Ele pot atinge chiar şi spiritul Şi teamă mi-e Că aceasta-i tocmai cazul dumneavoastră . Şi sufletul poate fi orb. Există o mulţime de fiinţe umane care rămân inerte în faţa poeziei, muzicii, artei celei mai sublime. Există oameni care nu vibrează la fiorul omenescului, care nu simt milă, compasiune, dragoste pentru semenii lor. Dar există şi o cecitate spirituală: atunci când nu pricepi nimic din tot ceea ce îţi explică maestrul spiritual; sau, atunci când viaţa spirituală ţi se pare o pierdere de vreme.” Confucius, ”Tao în aforisme”
Nobunaga, un mare războinic, hotărâse să atace duşmanul, deşi armata lui era doar a zecea parte din cea inamică. El era sigur că va învinge, dar soldaţii lui erau plini de îndoială. Atunci, Nobunaga opri marşul în faţa unui templu şi le spuse oamenilor săi: ”După ce mă voi ruga în templu, voi da cu banul: dacă iese cap, vom câştiga; dacă iese stema, vom pierde. Suntem, doar, în mâna destinului…” Intră astfel în templu, se rugă cu tăcere, apoi ieşi şi dădu cu banul. La aruncare a căzut cap. Soldaţii, încrezători, erau nerăbdători să dea lupta. După ce au câştigat bătălia, locotenentul lui Nobunaga spuse: ”Nimeni nu poate schimba destinul!” ”Aşa e”, recunoscu Nobunaga, arătându-i moneda care avea cap pe ambele feţe. (Povestire Zen)
”Omul, când se bucură prea mult Gravitează în jurul polului pozitiv. Când se necăjeşte prea mult, El gravitează în jurul polului negativ. Fără echilibru între luminos şi obscur, Cadenţa anotimpurilor, Armonia între cald şi frig, Sunt perturbate. Fiinţa din această pricină, Îşi pierde centru de greutate, Îşi dereglează umorile şi devine incapabilă Să-şi finalizeze gândurile şi faptele. Astfel lumea întreagă devine prada Ipocriziei şi instabilităţii.” (Tao în aforisme)
”A călători pe mare şi a nu te teme Nici de şerpi şi nici de dragoni Iată curajul pescarilor. A călători pe pământ şi a nu te teme Nici de tigri şi nici de rinoceri Iată curajul vânătorilor. Atunci când tăişurile nude se ciocnesc A considera că moartea este ca şi viaţa Iată curajul războinicilor. A şti că eşecul îşi are destinul său Că succesul îşi are ora sa Şi a sta fără teamă în catastrofă Iată curajul înţeleptului.” (Tao în aforisme)