Wallflowers

”Pe când studia, Yamaoka Tesshu vizitase toţi maeştrii. Într-o zi, se duse la Dokuon din Shokoku. Dorind să-i arate pregătirea sa, îi spuse: „Mintea, Buddha, fiinţele, nu există, de fapt! Adevărata natură a fenomenelor este vidul. Nu există realitate, nici iluzie, nici înţelepciune, nici prostie. Nu există nimeni care să dea, nimeni care să primească„. Dokuon, care bea tăcut o ceaşcă cu ceai, nu spunea nimic. Deodată însă, îl lovi pe Yamaoka cu un băţ, făcându-l să sară de durere. „Dacă nu există nimic, îl întrebă Dakuon, ce sari aşa?„” (Povestire Zen)

”Yamaoka Tesshu era unul dintre învăţătorii împăratului. Era şi maestru de scrimă şi foarte pregătit în filosofia Zen. Casa lui era refugiul cerşetorilor şi năpăstuiţilor. Avea doar o singură haină pentru că împărţea tot ce avea celor săraci. Împăratul, văzându-i haina roasă, îi dădu bani să-şi cumpere alta nouă. A doua zi, Yamaoka apăru tot în haina cea veche. „De ce nu ţi-ai luat haine noi?„, îl întrebă împăratul. „I-am îmbrăcat pe fiii Maiestăţii voastre„, răspunse învăţatul.” (Povestire Zen)

Nan-in, un maestru din epoca Meji, a fost vizitat de un profesor universitar, care dorea să cunoască ce înseamnă filozofia Zen. Nan-in îl servi cu ceai. A umplut ceaşca oaspetelui, dar a continuat să toarne. Profesorul îl privi mirat şi-i spuse: “Ceaşca s-a umplut, nu mai încape nimic!” Maestrul spuse: “Tu, ca şi această ceaşcă, eşti plin de părerile tale, de prejudecăţi. Cum să-ţi explic ce înseamnă Zen, dacă nu are unde să intre? Goleşte-ţi mai întâi ceaşca…” (Povestire Zen)

”Străinul spuse: ”Adevărul se află în sinceritate Cine nu este sincer Nu-l poate influenţa pe un altul… Numai adevărul interior Permite minţii să acţioneze în exterior; În asta constă valoarea adevărului. Utilitatea sa consistă în a pune Fiecare lucrul la locul său”.” (Tao în aforisme)

Nobunaga, un mare războinic, hotărâse să atace duşmanul, deşi armata lui era doar a zecea parte din cea inamică. El era sigur că va învinge, dar soldaţii lui erau plini de îndoială. Atunci, Nobunaga opri marşul în faţa unui templu şi le spuse oamenilor săi: ”După ce mă voi ruga în templu, voi da cu banul: dacă iese cap, vom câştiga; dacă iese stema, vom pierde. Suntem, doar, în mâna destinului…” Intră astfel în templu, se rugă cu tăcere, apoi ieşi şi dădu cu banul. La aruncare a căzut cap. Soldaţii, încrezători, erau nerăbdători să dea lupta. După ce au câştigat bătălia, locotenentul lui Nobunaga spuse: ”Nimeni nu poate schimba destinul!” ”Aşa e”, recunoscu Nobunaga, arătându-i moneda care avea cap pe ambele feţe. (Povestire Zen)

”A călători pe mare şi a nu te teme Nici de şerpi şi nici de dragoni Iată curajul pescarilor. A călători pe pământ şi a nu te teme Nici de tigri şi nici de rinoceri Iată curajul vânătorilor. Atunci când tăişurile nude se ciocnesc A considera că moartea este ca şi viaţa Iată curajul războinicilor. A şti că eşecul îşi are destinul său Că succesul îşi are ora sa Şi a sta fără teamă în catastrofă Iată curajul înţeleptului.” (Tao în aforisme)

”Cel care îl cultivă pe Tao Nu cultivă datoria şi dreptatea socială Ci-şi dezvoltă mai întâi calităţile proprii. Căci cel care îi vede pe alţii Fără a se vedea pe el însuşi, Cel care îi aude pe ceilalţi fără a se auzi pe sine, Îşi pierde claritatea viziunii Şi devine un altul Decât el însuşi.” (Tao în aforisme”

”Cel care se lasă devorat de griji se dezechilibrează grav. Teama îi paralizează acţiunea, mintea sa cuprinsă de îndoială pare că pluteşte între cer şi pământ, împărţită între emoţiile pozitive şi negative, între avantajele de obţinut şi prejudiciile de evitat. Toate acestea agitându-se în el creează o flacără devoratoare care îi distruge pacea interioară. Mintea, limpede ca şi luna, nu rezistă flăcărilor pasiunilor care te fac să-ţi pierzi controlul şi să uiţi calea justă.” (Tao în aforisme)