Nichita Stănescu – ”Autoportret pe o frunză de toamnă”

”E făcut să mă domine neîntregul
zeița fără brațe, zeul fără glezne.
Copacii fără trunchiuri, iarba fără verde,
slalom de alb prin verticale bezne.
Se cațără paianjeni pe tăcerea colțuroasă
și înapoia propriei ei zbateri smulse,
se trage inima-ntr-un trup mai vechi, mai
singur, cu timpul dus, contururi scurse.
E făcut să mă domine neîntregul,
medalie bătura doar pe-o parte zilele
care încep după-amiaza și sfârșesc
după-amiaza, fără să continue mai departe.”

Nichita Stănescu, ”Autoportret pe o frunză de toamnă”