Ion Minulescu – ”Romanță fără muzică”

”Ca să-ajung până la tine, i-am zis calului:
– Grăbeşte… Pune-ţi aripi ca în basme
Şi te-nalţă până-n nori…
Tot mai sus,
Tot mai departe —
Ca şireagul de cocori
Ce pluteşte colo-n zare !…
Haide, calule, grăbeşte !…
Ca să-ajung până la tine, i-am zis vântului:
– Dă-mi mâna
Şi târăşte-mă cu tine până unde poţi pătrunde
Până-n zarea-nsângerată unde soarele s-ascunde
Ca s-ajung cât mai degrabă,
Haide, vîntule, dă-mi mâna !…
Ca să-ajung până la tine, i-am zis morţii:
– Mergi nainte
Şi coseşte-mi fără milă tot cei viu
Şi-mi ţine calea…
Netezeşte-mi munţii-n zare
Şi-umple-mi de cadavre valea
Dintre ea şi mine —
Haide !… Haide, moarte, mergi nainte!…
Ca să-ajung până la tine,
Pentru tine-au obosit
Calul,
Vântul,
Moartea —
Toate mi-au făcut pe voie, Dar…
Dintre cutele perdelei, ochii-ţi verzi nu-mi mai răsar.
Strunele chitărei-s rupte
Şi… romanţa s-a sfârşit!”
Ion Minulescu, ”Romanță fără muzică”