Ion Minulescu – ”Romanța cheii”

”Cheia ce mi-ai dat aseară —
-Cheia de la poarta verde —
Am pierdut-o chiar aseară !…
Dar ce cheie nu se pierde?
Cheia ce mi-ai dat aseară
Mi-a căzut din turn,
Pe scară,
Şi căzînd, mi-a stins lumina.
Cheia ce-am pierdut aseară
Am cătat-o ;
Dar pe scară
Era noapte ca şi-afară —
Noapte ca sub boltuita
Cupolă de mănăstire,
Cinci s-au stins pe la icoane
Lumânările de ceară.
Şi-am rămas în turnul gotic —
Turnul celor trei blazoane:
Al Iubirii, Al Speranţei,
Şi-al Credinţei viitoare…
Şi-am rămas în turnul gotic
Domn pe-ntinsele imperii
Ale negrului haotic.
Şi-au trecut de-aseară clipe,
Şi-au trecut de-aseară ore,
Şi-ale zorilor, aripe
Fluturatu-mi-au grăbite,
Ca şi clipele trăite
Pe-aîbul treptelor sonore.
Şi m-am coborît pe scară…
Dar pe cea din urmă treaptă
Cheia ce mi-ai dat aseară
Am găsit-o prefăcută
Într-o cupă albă, plină
Cu vin verde de cucută.
Şi pe cea din urmă treaptă
Am îngenuncheat Şi-am plîns —
Căci pe cea din urmă treaptă,
Ca-ntr-o carte înţeleaptă,
Am cetit în fundul cupei
Naufragiul ce m-aşteaptă !…”

Ion Minulescu, ”Romanța cheii”