George Bacovia – ”Decembre”

”Te uită cum ninge decembre…
spre geamuri, iubito, priveşte –
mai spune s-aducă jăratec
și focul s-aud cum trosneşte.
Şi mână fotoliul spre sobă,
la horn să ascult vijelia,
sau zilele mele – totuna –
aș vrea să le-nvăţ simfonia.
Mai spune s-aducă şi ceaiul,
și vino şi tu mai aproape, –
citește-mi ceva de la poluri,
și ningă… zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
și toate din casă mi-s sfinte, –
te uită cum ninge decembre…
nu râde… citeşte nainte.
E ziuă şi ce întuneric…
mai spune s-aducă şi lampa –
te uită, zăpada-i cât gardul,
și-a prins promoroacă şi clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă…
potop e-napoi şi nainte,
te uită cum ninge decembre…
nu râde… citeşte nainte.”

George Bacovia, ”Decembre”