Iul 202017
 

Zburătorule ,

După ce te-am visat iar de vreo 5 ori în ultimele 10 zile , am decis să îţi scriu azi despre păţanii din trecut , aşa cum am promis că voi face în scrisorile mele anterioare . Asta mai ales pentru că , într-unul dintre aceste vise , tu mi-ai zis următorul lucru :

– Bine , cred că a venit ziua să îţi zic . Tu aveai 15 ani , iar eu 16 când te-am văzut şi mi-am zis că fata asta pare altfel decât celelalte fete .

Deşi conversaţia fusese mult mai lungă , ea s-a întrerupt brusc după această ultimă replică a ta , după care m-am simţit smulsă de lângă tine de către o forţă nevăzută care decisesese că auzisem destul . Dar suficient cât să îmi stârnească interesul şi curiozitatea pentru o viitoare întâlnire cu tine , fie astrală sau umană , pământeană . Nu este departe de ce am furat din aura ta în urmă cu câteva luni , experienţă în timpul căreia eram atât de transpusă în mintea ta la 16 ani , încât nu mă mai puteam distinge de tine . Gândeam din perspectiva ta , vedeam prin ochii tăi , simţeam cu inima ta , vibram emoţia din corpul tău , corp care părea al meu , cu tot cu organele tale genitale . La început am crezut că ai o fantezie erotică cu mine în prezent , dar o sincronicitate cu ceva din mediul exterior m-a informat că acelea sunt amintirile tale din trecut , de la 16 ani , în legătură cu mine şi că ele sunt şi impresiile de acum pe care le emiţi în Univers . Iar pentru mine , asta înseamnă să furi emoţie de la alt suflet . Are legătură cu un alt subiect despre karma , despre care am material de scris pentru o carte . În orice caz , experienţa a creat multă confuzie în mintea mea , eu neputând să mă disociez de tine . Şi , tipule , este inadmisibil la câte lucruri neruşinate şi neobrăzate mă supuneai în fanteziile tale .

Azi te-am visat iar , de două ori . Şi după ce am făcut „Hi” unul la altul de vreo trei ori , precum Leonard şi Penny din The Big Bang Theory la prima lor întâlnire la uşa apartamentului lui Penny , tu mi-ai zis :

– I want to be with you forever .

Şi de atunci mă scarpin în creştetul capului şi în bărbie , ca oamenii cavernelor când au descoperit focul şi nu au ştiut ce să facă cu el . Am ales cu grijă comparaţia , având în vedere că nu au fost decât nişte vise şi , ca atare , simt că pătrund pe un tărâm necunoscut şi periculos , că mă joc cu focul dacă încep să cred că au fost reale , că tu eşti real , că eu chiar comunic cu tine prin vise şi proiecţii astrale . Este atât de nebunească această posibilitate . Nu aş fi prima sau ultima care , din cauza unei traume ( în cazul meu , AVC-ul cu orbirea şi surzenia dobândite în urma acestuia ) , să clacheze emoţional , să dezvolte prieteni imaginari şi să se retragă în propriul refugiu mental , unde toate sunt bune şi frumoase . În fine , oamenii care ajung să se hrănească cu o iluzie care nu se va împlini niciodată . Spitalul de nebuni e plin de astfel de oameni , neîmpliniţi şi neînţeleşi de nimeni . Şi toate aceste prejudecăţi mă opresc din a mă abandona cu totul propriei imaginaţii , cu toate că , în sinea mea , ştiu că ar trebui să o fac dacă îmi doresc să scriu ca meserie . Şi de unde să încep , dacă nu punându-mă pe mine în mijlocul unor scenarii imaginative , dacă nu jonglând cu emoţia ca actorii , dacă nu făcându-mă pe mine eroina propriei vieţi , centrul propriului univers , aşa cum ne îndeamnă atâtea tradiţii spirituale să facem ? Şi iluminaţii , şi scriitorii , precum Wayne Dyre şi alţii . Este uimitor cât de mult ne-am distanţat de abilitatea noastră imaginativă , de frică să nu părem nebuni .

” Kit-Kat , mi-am zis aseară , ce ar însemna dacă Zburătorul chiar ar fi real ? Şi , mai ales , ce ar însemna dacă Zburătorul din visele mele chiar ar fi M. ? Ce ar însemna dacă tot ce am scris mai sus ar fi pe bune ? Şi dacă lui M. i-a fost drag de mine la 16 ani ? ” Dacă ai putea să înţelegi cât de greu mi-a fost să răspund la aceste întrebări . Cât de greu mi-a fost să mă dezinhib , să mă relaxez , să nu mai fiu timidă şi constipată în propria minte şi imaginaţie . Dacă ai şti cât de frică mi-a fost să încheg o conversaţie imaginară cu tine pentru că în permanenţă îmi aminteam că personajul M. din imaginaţia mea era construit în baza unei iluzii , având în vedere că eu nu cunosc nimic din viaţa celui real , nimic despre adevăratul personaj M. Poţi să înţelegi cât de greu este să te concep în mintea mea ca fiind real , dacă nu ştiu dacă eşti vegetarian sau mâncător de mici şi aripioare picante ? Cum să îmi imaginez eu un scenariu în care mergem la restaurant la prima întâlnire , iar eu sfârşesc prin a mă îndrăgosti de versiunea sofisticată şi elegantă a ta din capul meu , ca să mă confrunt cu un băutor de bere la sticlă de 2.5 litri şi un fan al mâncatului la benzinărie din realitate ? Cum să te plasez în imaginaţia mea ca o persoană care mă va ajuta să deschid o mercerie/un junkyard dacă tu eşti un leneş în realitate ? Pot eu să te oblig în imaginaţia mea să vii cu mine în Irlanda ca să îmi iau rămas bun , apoi în Anglia , unde cred eu că un ONG se poate dezvolta mai bine , dacă tu eşti un patriot convins în realitate ? Sau chiar un tip profund ataşat de părinţi , prieteni şi locuri familiare ? Să îmi îngădui eu libertatea să te fac băutor de cafea , de ceai sau de lăptic cu cacao ? Să fii sau nu un microbist ? Dar jucător de poker ? Sau şi mai rău , un jucător de WoW? Ce muzică i-o fi plăcând lui M.? Când tot ce am ştiut despre el în această materie a fost ce m-a informat un tricou purtat în adolescenţă pe care scria numele unei formaţii ska pe care am căutat-o atunci , la 17-19 ani şi care nu mi-a plăcut şi al cărei nume nu mi-l mai amintesc . Dar culori ? Eu cum să îl visez pe M., în ce fel de straie ? Dacă el nu se mai îmbracă lălâi şi a tecut la surtuc şi pălărie ? De unde să încep să te construiesc în mintea mea , când subconştientul meu nu trimite înapoi niciun rezultat despre tine ? În sensul ăsta , în timpul unei proiecţi astrale am încercat să îmi provoc o retrocogniţie doar ca să îmi dau seama dacă am fost sau nu îndrăgostită de tine în perioada aceea . Nu mi-a ieşit în totalitate , dar am putut scoate de la naftalină o hologramă cu aspectul tău de atunci , la 18 ani . Erai îmbrăcat cu un hanorac albastru pe care se pare că mi-l amintesc foarte bine pentru că te-am visat de o sută de ori cu el . Şi mă uitam la imaginea acestui puşti atât de negricios şi cam slăbănog , eu cea din prezent , şi nu reuşeam să te pun în niciun context în subconştientul meu . Pentru că nu existau amintiri sub formă de emoţie . M., eu nu am avut voie să mă uit la tine în sens romantic . Şi, cu toată lipsa asta de amintiri , să fiu a naibii dacă înţeleg de ce te-am visat de zeci de ori de la 13 septembrie .

Doamne , am atâtea să îţi zic , numai de-ai fi real . Asta este cam tot ce pot să fac cu tine în imaginaţia mea . Să te transform într-un fel de bibelou care nu face nimic , care doar stă şi ascultă . Asta dacă nu cumva , Doamne-fereşte , adevăratul M. este un foarte prost ascultător căruia nu îi pasă de nimic şi de nimeni .

Şi , ajunsă aici , mă întreb cât de inofensiv este să te joci cu imaginaţia ta fără să te răneşti din punct de vedere emoţional , mai ales când clădeşti băiatul visurilor în baza unuia real care nu se va ridica la nivelul aşteptărilor ? Îţi dai seama cum trebuie să fii în controlul inteligenţei tale emoţionale pentru ca acest om asupra căruia visezi să nu dezamăgeacă ? Cum trebuie să îl imaginezi că el să nu îşi trădeze sinele , să nu îl controlezi în fiece detaliu ?

Eu nu ştiu despre ce vorbesc aici . De-abia reuşesc să îţi spun un prăpădit de ‘Bună’ în visele mele lucide . Şi cel mai mult am reuşit să fugim împreună în lume cu o rulotă . Vai şi amar de capul meu dacă M. nu are carnet de şofer . Şi cum rămâne ? Mai bine nu visez deloc decât să fiu dezamagită ? Hm…

P.S.: Uite cum am fost povăţuită de sinele interior să procedez în privinţa acestor scenarii :

– Ideea este să cunoşti adevărul obiectiv despre el . Să foloseşti imaginaţia poetică pentru asta . Şi să contribui cu o doză solidă de credinţă .

Dar tu crezi că ‘obiectiv’ se referă la conceptul de neutralitate , de valabilitate în sens general ? Nu , nu doar la asta . Că ce adevăr neutru , neinventat de mine cunosc eu despre tine ? Decât că îmi amintesc că obişnuiai să bei Cola ? O ştiu sigur pentru că o sticlă de Cola ne-a făcut să stăm o singură dată faţă în faţă şi să ne vorbeşti mie şi prietenelor mele . De aceea ‘obiectiv’ se referă la ideea de target , de dorinţă finalizată , indeplinită . Şi dacă vrei să ştii care este adevărata mea dorinţă în privinţa ta , o rezum aşa :

” Meet me in Taksim tonight

A drink and a kiss , what in the world could be more civilized ?”

Ah, păi asta are perfect sens . Folosesc singura informaţie sigură despre tine ca să îmi îndeplinesc visul , fără să îţi încalc liberul arbitru . Sau să îţi remodelez personalitatea . Că doar toată lumea bea un suc la terasă şi se pupă . Măcar pe obraz . Şi pentru asta , să curgă galoanele de Cola pe care le voi proiecta în imaginaţia mea . La figurat .

Va urma.

Sorry, the comment form is closed at this time.