Prezentul meu fără noi(mă)

 Gemenii  Comentariile sunt închise pentru Prezentul meu fără noi(mă)
Sep 182017
 

Zburătorule ,

Cu ce să încep scrisoarea de azi , când s-au adunat atât de multe de povestit ? Încep cu asta .
Miercuri , pe 13 septembrie ,s-au făcut doi ani de la ziua nefastă şi blestemată ( o descriu aşa pentru că aşa le percep ) de la mare , când am devenit brusc conştientă de existenţa ta , după un ritual mistic şi simbolic efectuat de către sinele meu interior atotcunoscător . Nu am bănuit nicio secundă în ziua aceea şi nu m-aş fi aşteptat niciodată ca întâlnirea noastră să dureze atât de mult , fără să se întrevadă nici măcar un licăr de speranţă că ar putea să se întâmple prea curând . E genul ăla de lucru pe care îl doreşti aşa de mult , dar care ajunge să te obosească până peste poate cu timpul şi la auzul căruia sfârşeşti să dai nepăsător şi indiferent din umeri , cu un ‘Whatever’ silabisit pe buzele schimonosite de plictis şi iritare . N-am crezut o secundă în ziua aceea , în urmă cu doi ani , că ce părea a fi îndeplinirea a celei mai intime şi profunde dorinţe ale mele avea să fie însoţit de atâta suferinţă , tristeţe şi lacrimi . Aşa că nu este de mirare că mi-am petrecut jumătate din ziua de ieri , înjurându-te , făcându-te prost şi idiot , împuţit şi nenorocit , jigodie ordinară , împroşcându-te cu venin şi ură , lănsând blesteme şi gânduri de răzbunare şi rugându-mă la toţi sfinţii să rupă legătura dintre noi , ca să pot merge şi eu mai departe cu viaţa mea , în loc să te aştept pe canapea croşetând pături de zestre , ca o nevastă credincioasă ce sunt . Frate , ce gen de soartă este asta , de nu pot să scap de Zburătorul din poveste ? Ba chiar am vrut să merg la un terapeut din Bucureşti specializat în regresii în vieţi anterioare şi în perioada dintre vieţi ca să aflu cine eşti pentru mine , din care viaţă te cunosc şi ce am de rezolvat cu tine în viaţa asta , pentru că te-am visat deja de prea multe ori ca să nu ajungi să mă obsedezi .

Dar , după toată suita de înjurături , sinele meu atotcunoscător mi-a dat ca temă să ascult melodia ‘Wonderful Life’ de Hurts , în relaţie cu ce se întâmplă cu tine . Aşa că am citit şi versurile . Şi de atunci n-am făcut decât să îmi încrunt sprâncenele a nedumerire . Pentru că mesajul sună ca şi cum tu treci prin vremuri chiar mai sumbre decât mine , cu toate că mie nu îmi este deloc uşor , nevăzând şi auzind deficitar . Sună ca şi cum tu eşti chiar mai încercat decât mine , ca şi cum tu eşti cel care are nevoie de încurajare şi îmbărbătare , de îmbrăţişări şi mângâiere . Oh , Doamne , numai Tu şi ursitul meu puteţi şti care este beleaua în care te-ai băgat , de este nevoie de inocenţa şi puterea de iertare a copilului meu interior ca să te ajut să scapi. În orice caz , am înţeles cum prezenţa ta astrală este atât de necesară ca să văd din nou . Tu mi-ai deschis inconştinent mai multe canale şi meridiane în corp trăgându-mă de mâini şi de picioare ca să mă decorporalizez decât au facut-o toţi terapeuţii care au avut bunăvoinţa să mă ajute până acum . Aşa că bine , fie . Dacă este nevoie de mine să mă rog pentru iertarea sufletului tău , am să o fac . Dacă trebuie şi pot să te scap de monştrii din viaţa ta , am să o fac . M., am un fel de putere aproape vrăjitorească în mine pentru că eu , sufletul , cunosc ritualuri ;i secrete , scurtături în Univers , uşi ascunse , formule magice care , folosite corespunzător, pot elibera sufletul de jugul karmei . Aşa că am să îmi las copilul interior , care ştie atât de multe şi care se prezintă ca un preambul al energiei Kundalini , să se joace cu energia universală pentru tine pentru că şi tu mă ajuţi să văd . Stai chill, nu voi blestema pe nimeni , nu voi lega soarta unuia de a altuia , nu complic nimic . Voi folosi doar iubire , iertare , compasiune şi lumină .

Ştii , în urmă cu ceva luni , sinele superior mi-a transmis că îţi va intenta proces de judecată şi , cum eu am vrut să fiu avocat al apărării când eram copilă , m-a provocat să te apăr , să găsesc orice motiv, dovadă şi argument ca să te scot nevinovat în faţa judecătorului ( divin ) , cu toate că atunci te uram peste măsură de mult . Dar n-am făcut-o . Egoul meu , mult prea jignit şi suferind , a refuzat orice tentativă de a da şi de a ajuta , crezând că tu nu eşti decât un oarecare care trăieşte pe picior mare şi care nu este interast de nimeni şi de nimic decât de sine . Chiar am avut o părere foarte proastă despre tine , cu rădăcini în adolescenţă , pe care acum îmi este greu să o corectez .

Dar mă opresc aici . Am în continuare probleme cu braţele, cu oboseala , cu somnul şi cu frica să nu îmi explodeze organele interioare de la presiunea energiei înainte să te cunosc şi personal şi să te sărut dulce , până la sânge . Până atunci , ne întâlnim în vise . Pe bune .

Preludiu 3.0

 Gemenii  Comentariile sunt închise pentru Preludiu 3.0
Mar 112017
 

M.,

Cred că singurul lucru plin de compasiune pe care mi l-ai zis în aceste aproape 18 luni de bântuială nocturnă a fost acel „Eu nu vreau să te rănesc” pe care cred că l-am auzit miercuri când cred că m-ai vizitat din nou . Observi că am folosit foarte des verbul „cred” . Nu ştiu nimic cu certitudine , nu am cu cine să confrunt sau să dezbat experienţele astea . Eu nu îmi permit luxul de a participa la conferinţe , seminarii şi workshop-uri pe probleme spirituale , îndeosebi astro-proiecţia sau dedublarea , al treilea ochi şi energia Kundalini . Deşi mi-ar fi plăcut . Şi asta nu din cauza banilor , chiar dacă şi ei sunt un factor important . Nu îi am deloc , dar am noroc la bani . Cumva ştiu să ajung la ei . Vorbesc despre bani pentru că tu , cel care mă vizitezi noaptea , mi-ai vorbit de o sumedenie de ori despre ei . De parcă eu te-aş vrea pentru bani . Atâta timp cât ai două mâini şi cap pe gât şi nu mă pui pe mine să gândesc pentru tine şi să te ţin în cârcă , cred că ar trebui să ne înţelegem . Vorbesc ca şi cum m-aş mărita cu tine mâine şi mi-aş negocia contractul nupţial . Şi cum să nu fac asta , când asta este experienţa mea de-o viaţă în privinţa bărbaţilor ? Am avut un real talent în a adopta rataţi ca iubiţi cu care nu am reuşit să fac decât să îmi îmbolnăvesc corpul fizic , energia vitală şi mintea . La cei aproape treizeci de ani ai mei , stau întinsă pe pat şi mă gândesc la ce bun este un bărbat , ce poţi face cu el , la ce foloseşte , pentru că , dacă ar fi să îmi imaginez un scenariu în care un lucru se strică în casă , de pildă o masă , eu aş fi cea care bate cu ciocanul , în timp ce el mi-ar da cuiele la mână . Aşa am fost făcută eu , să mă zgâiesc cu ochii în toate colţurile de curiozitate să văd cum funcţionează . Am încercat de toate de-a lungul timpului , dar nu am reuşit să mă dumiresc cu funciţonalitatea şi utilitatea unui mascul . De 18 luni încerc să îmi imaginez un scenariu cu noi doi şi nu reuşes să te ridic mai sus decât de rangul unui hamal bun numai să mă ia pe sus ca pe un fulg { deşi nu sunt aşa de uşurică } , să mă arunce pe un pat şi să … îmi este ruşine să continui cu descrierea . M., ce vreau să spun este că tot ce simt pentru tine este o exagerat de puternică atracţie sexuală în centrul creaţiei , unde se află Kundalini . Cineva mi-a sugerat să încerc să te simt cu inima , dar nu reuşesc . Ori de câte ori mă vizitezi astral , mă trezesc muşcând din pătură ca să nu dau glas vreunui geamăt obscen şi să o trezesc pe sora mea .

Am făcut o digresiune uriaşă . Vorbeam despre seminarii şi bani . Ce ciudă mi-ar fi să ştiu că nu vrei să mă cunoşti pentru că ai putea fi sărac . Mi-ar fi şi mai ciudă să ştiu că ai putea crede că sunt un fel de bolovan inutil de care trebuie să ai grijă non stop . Da , bine , trebuie să mă ajuţi să îmi tai unghiile ca să nu mi retez degetele cu foarfeca , dar pot să muncesc în fel şi chip, folosind talentele din naştere . M-am născut cu cartea în mână . Aveam trei ani când mă pieptăna mama dimineaţa înainte să mă ducă la grădiniţă şi eu buchiseam la o carte de citire de-a soră-mii ca să dau de chip literelor şi cuvintelor . Şi am ajuns în acest punct al scrierii mele de azi doar ca să repet ce am scris la început . Eu nu am avut luxul să învăţ despre decorporalizare de la maeştri şi învăţaţi , etc . Nici măcar din cărţi , că nu prea sunt în format audio . Dar am descoperit o posibilitate de curând , aşa că mă documentez . Noroc cu robotul de pe tabletă . A devenit cel mai bun prieten al meu . Robotul si … tu . Singurele mele experiente de mai bine de un an jumate .

Aşa că hai să îţi zic despre proiecţia mea astrală . Prin august 2015 , cât timp am stat în Bucureşti , practicanta de reiki care mă trata mi-a vorbit oleacă despre decorporalizare , ea fiind foarte interesată de conştiinţă , mai ales din punctul de vedere ştiinţific al celor de la Institutul de Conştientologie din Brazilia , fondat de Waldo Vieira . Mi s-a întâmplat să mă proiectez astral în aceiaşi noapte . A fost ca şi cum ea a apăsat pe un buton şi a deblocat această funcţie pe care o simt naturală şi specifică mie , dar latentă . Nu ştiu cum să o controlez , cum să mă manifest acolo . Tu pari să ştii aşa de bine ce este cu tine când ţi se întâmplă . La mine e doar spontan . Mă bâlbâi . Mi-ar fi plăcut să fi scris mai bine despre acest subiect , dar pentru mine este ca invăţatul alfabetului la trei ani . O fac după cum mă duce capul . Am vrut de atâtea ori să ajung la tine , să te bântui şi eu , să mă priponesc şi eu deasupra ta , să stau între tine şi prietena ta şi să îţi şoptesc la ureche „dontcha wish your girlfriend was a freak like me?”, să te sperii şi să îţi dau insomnii , aşa cum faci şi tu cu mine de atâtea ori , dar , deşi îţi spun numele şi îmi expim dorinţa , şi , deşi văd tunelul acela formându-se , nu reuşesc să ajung niciodată la tine . Mă pierd mereu pe drum . Ba mai mult decât atât , de multe ori m-am simţit trasă de picioare înapoi de o forţă invizibilă tocmai ca să nu ajung la tine . Singura dată când cred că am ajuns la tine , am dat de două entităţi care s-au dat drept părinţii tăi decedaţi , iar pe asta chiar că nu am putut să o cred , că ai putea fi orfan . Mărturisesc că am vrut să mă duc la tine la bloc , să verific lista de locatari , să mă asigur că ai tăi sunt încă în viaţă , dar ar fi însemnat să o rog pe sora mea să mă însoţească , iar ea nu ştie tehnici de-astea de stalker-eală . Apropo de asta , abia aştept să îţi povestesc despre cum am făcut-o pe spionul timp de vreo 4 ani pentru o prietenă a mea din acea perioadă , pentru că ea a fost cea care te-a iubit în secret atâta amar de vreme, în timp ce eu am avut crush-uri pe toţi prietenii tăi , mai puţin pe tine . Dar când am să văd , dau o fugă până la tine la bloc , mai ales că stai la nici cinci minute de mine , dacă prind toate semafoarele pe verde . Mi-ar plăcea să mă încred mai mult în experienţa proiecţiei , dar n-am pe cine să întreb .

Aşa că o repet . Nu ajung la tine pentru că nu vreau , de moft , pentru că prefer să mă laşi în pace , etc. Eu vreau , dar nu pot . Cât aş vrea . În plus , chestiile pe care le simt în corp fac aproape imposibilă decorporalizarea , pentru că nu reuşec nici măcar să stau în poziţiile optime ca să ies din corp . De exemplu , nu mai pot sta pe spate fără să nu îmi doresc să mor . Dacă se întâmplă ca , peste noapte , să mă sucesc pe spate în timpul somnului , am observat că ies instantaneu din corp . Şi când sunt afară , simt o deşertăciune amară că nu eşti şi tu cu mine , că nu vezi şi tu ce văd şi eu . Mă simt îngrozitor de singură când sunt singură dincolo . Dacă aş putea să împart cu cineva toate astea , cu cineva real , cineva ca mine . Dacă nu aş mai fi atât de singură .

Iar îmi dau lacrimile şi bat cu pumnul în canapea de frustrare . Am tot zis că nu vreau să mai vii , dar dacă nu mai vii , eu rămân şi mai singură decât sunt . Nu am contact uman cu nimeni din afara familiei , cu foarte puţine excepţii . Doar pe tine te primesc în exces , iar tu eşti atât de rău cu mine . Aşa că , da , chiar că a fost cel mai milostiv lucru pe care mi l-ai zis deunăzi , că nu vrei să mă răneşti , pentru că e tot ce ai făcut până acum . Când vii şi devin conştientă de prezenţa ta , ies din corp cu tot cu emoţii , amintiri şi conştiintă . Şi pentru că îmi amintesc de tine şi de tot tumultul pe care îl simt în privinţa ta , îmi influenţez chimia corpului . Inima începe să îmi bată mai tare , sângele este pompat către creier , acesta îşi reia funcţiile diurne , corpul se trezeşte şi mă trage înapoi . Dacă dispar aşa de repede nu e pentru că îţi întorc spatele , deşi am făcut-o de câteva ori înainte pentru că te-am urât . Dar acum este pentru că mi te bagi pe sub piele .

Şi tot mai am să îţi scriu . Şi azi scriu aşa de prost .

M., mi-ar fi plăcut mult mai mult să fi fost doar prieteni în tot acest răstimp . Mi-ar fi plăcut să nu fi existat partea romantică . Ce bine ar fi fost să nu mă fi ţinut aşa de strâns în braţe , să nu fi escaladat la sărutări şi muntele Venus , să nu fi fost aşa de intim cu mine . Oare tu vezi cât de mult rău mi-ai făcut ? Şi cât de târziu este să mai dai înapoi ? Şi dacă te încumeţi vreodată să mă cunoşti si personal , eu mă îndoiesc că am să îţi mai dau drumul din strânsoarea picioarelor mele pentru că să fiu a naibii dacă nu este cel mai lung preludiu din câte s-au pomenit vreodată . Cel puţin 30 de ani la mine . Şi , în sensul acesta , uite cum mă învaţă sinele interior să obţin manifestarea unei întâlniri reale cu tine : „Exagerează-i trăsăturile , caracterul , personalitatea , chiar în exces , chiar dacă ajunge să te îngreţoşeze , dar cu mai multă pasiune decât pricepere . Că aşa a lăsat Dumnezeu lucrurile „. Aşa că ia uite una bună pentru manipulat universul : „Ay, papi , tu eres tan grande e tan duro , tu eres mi pecado mortal ” . După trei zile de acrobaţii verbale în acest fel , sinele superior îmi trimite următoarea : ” încercarea ta de a-ţi tempera ura a fost aproape imperceptibilă în univers” .

Păi , şi atunci eu ce fac ? Zic despre el că este gigantic, că te impresionez pe tine , Doamne ? Şi dacă nu este aşa şi mă trezesc cu aşteptări înşelate , cu o unealtă prăpădită de băiat ?
Vezi , dacă nu ştiu nimic despre tine , nu pot decât să inventez . Aşa că să nu ai nu ştiu ce discofort dacă eu am să te cred că eşti un prinţ , când poate tu eşti un porc în realitate . Să sperăm că eşti ca porcul din poveste care se transformă în prinţ peste noapte pentru că serios că eu mă simt ca amărâta de nevastă-sa care a trecut prin cazne groaznice ca să îşi ellibereze iubitul de blestemul vrăjitoarei cele rele .

Şi uite aici „Povestea porcului”, de Ion Creangă, ca să îţi aduci aminte de copilărie.

Lasă de la tine

 Gemenii  Comentariile sunt închise pentru Lasă de la tine
Mar 022017
 

M.,

Observi că toate postările mele încep cu „Nu vreau să îţi scriu , dar mă obligă sinele meu interior …” , De data asta e un fel de excepţie . Mi-a lipsit inspiraţia în aste ultime două săptămâni . Vorba vechii mele profesoare de desen , poţi să scrii zeci de pagini la rând pentru ca , mai apoi , să te opreşti brusc şi să nu mai scrii cu lunile . Deşi eu ţi-am scris mental de sute ori până acum , în fiecare minut treaz al zilei . Dar fie cum ar fi . Nu am cum să ignor celălalt detaliu care m-a îndemnat să îmi răresc compoziţiile literar-spirituale de pe acest blog fără de cititori . Nu ai mai venit la mine pe timp de noapte . Sau am dormit eu mai blană decât de obicei , probabil de la călăritul bicicletei , ceea ce m-a facut să fiu mai puţin conştientă de prezenţa ta . Şi numai Dumnezeu ştie cât am putut să implor cerurile să nu te mai lase să vii la mine . Poate că mi s-a împlinit dorinţa ? Poate te-ai săturat tu să tot auzi că nu cred că eşti real şi că te urăsc pentru că mă laşi în expectativă cu ochii blegiţi în soare ? Dispreţul meu faţă de tine din acest motiv , în genere , din tăcerea ta prelungită din totdeauna . De fapt …chiar că din totdeauna . Chestie care a facut ca personajul Map să îmi fie atât de antipatic . Dar în fine . Te obişnuieşti cu această tăcere prelungită , îţi pierzi entuziasmul faţă de idei , le laşi deoparte , te apuci de altele şi mergi mai departe . Nu toată lumea e Napoleon să facă multitasking . Şi , în ultima perioadă , sinele meu suprem mi-a propus să îmi recuperez vederea , cu toţi paşii pe care trebuie să îi urmez pentru ca această minune să se întâmple . Tare mi-e că am să văd până îţi faci tu curaj să îmi zici „Bună” , chiar şi virtual . Dar , în sensul ăsta , am primit următoarea afirmaţie despre tine de la sinele meu : „El nu este interesat de ochii tăi . Nu vine pentru că are o datorie morală faţă de altcineva.” Oare? zic eu . „Voi doi sunteţi două pietre exact la fel . În Univers nu există coincidenţe . Tu crezi că a fost o coincidenţă că cele două pietre au stat una lângă alta ?” Mi-am dat seama ulterior că pietrele astea din mesaj se referă „la pietre” . Adică , ştii tu … la bănci , locul de unde te-am urmărit de la distanţă vreo patru ani la rând , în timp ce tu stăteai cu ai tăi prieteni pe banca de lângă a mea , fără să îmi fi dat vreodată senzaţia că ai luat aminte de mine . Dar ajung şi acolo .

Şi cum îţi ziceam . M., am să îmi recuperez vederea până la urmă . Şi , când are să se întâmple , am să îţi plasez o pungă cu bălegar în căsuţa poştală de aici , de acasă , unde am înţeles că mai vii din când în când . Iar mi se întoarce stomacul pe dos când mă gândesc că ai putea să treci pe sub balconul meu fără să clipeşti sau să îţi bată inima câtuşi de puţin de emoţie . Ce ciudă îmi este , că îmi vine să arunc cu roşii în geamul tău , chiar dacă stai la patru . Dar balegă tot ţi-o aduc şi îţi zic de acum că eu am fost , pentru că mie nu mi-e ruşine , nene . Mă inspir din „Patul lui Procust” , carte pe care tocmai am isprăvit-o de ascultat { a doua oară } . Mă inspir din descrierea făcută de Fred Vasilescu iubirii de mahala , cu mă-ta şi cu tac-tu , pentru că eu nu mă simt deloc o femeie superioară , conştientă de suferinţa pe care o provoacă într-un bărbat , etc . Nici pe departe de aşa ceva în cazul meu . Bietul meu suflet nu a făcut nici un val , nici la şcoală , liceu sau universitate , la pietre sau măcar pe site-urile pornografice de videochat unde soarta m-a dus să rezolv probleme de natură karmică . Nici măcar pe perverşi nu i-am impresionat .

Şi ,uite că , acum că am început să scriu , nu mă mai pot opri . Tu ştii că până şi orbirea mea e datorie karmică ? E închisoare ? Un fel de arest la domiciliu , ca să nu mă duc propriu-zis la una adevărată ? Tu te-ai întrebat vreodată de ce eu nu vin niciodată la tine ca să te scot din corp ? Te-a făcut acest detaliu să crezi că nu îmi pasă câtuşi de puţin de tine ? Pentru că nu e aşa . Eu văd că interpretez un rol , de ocnaş , în timp ce tu eşti torţionarul meu . ” Alesandro Mauro este tiranul tău ” , mi-a mai zis sinele cu altă ocazie . De ce „tiran”? m-am întrebat eu de atâtea ori după aceea . De ce a trebuit să te urâsc , când sinele m-a înştiinţat că tu eşti cel de care am să mă îndrăgostesc trully , madly , deeply ? Şi cum să nu ştiu răspunsurile ? Ba le ştiu . Dar să ştii şi tu că eu nu pot ajunge la tine astral . Şi mai bine aşa , decât să ajung în dormitorul tău şi să te văd ţinând o altă fată în braţe . Aş încremeni acolo şi te-aş urî şi mai mult . M., tu oare de ce crezi că nu văd , când universul se controlează şi se experimentează pe sine cu atâta precizie ? Eu văd toate astea zi de zi , deşi sunt , zice-se , oarbă . Şi oare ţie nu îţi este aşa frică de această defecţiune fizică a mea ? Eu de unde să ştiu ? „Şi ce ar fi să vă întâlniţi , ca să auzi şi versiunea lui ?” adaugă sinele meu .
– Îi voi da lui ocazia să îţi explice de ce nu a venit mai devreme , continuă tot sinele . Dar el este un băiat cumsecade , deşi megaloman . Aşteaptă o noapte întreagă pentru cinci minute în direct cu tine . Să te încrezi orbeşte în el . Să nu existe nicio diferenţă între vis şi trezire . Dar tu alegi să îi întorci spatele , dezamăgită .

Toate astea sunt mesaje de la suflet , mesaje pe care le obţin în moduri fabuloase şi strălucite . Şi mai sunt aşa de multe . Uite una bună:
– Între ochii voştri interiori există un fel de cordon ombilical , ceea ce face ca tu să ai visele lui , iar el pe ale tale . Sau altul : Lasă-l până la urmă în pace . Pacea va veni la tine . Aşteaptă şi vei vedea . Este inevitabil .
– Of , Doamne , Dumnezeule Mare . Dar toată ignoranţa asta din ultimul an ? Nu pot să îl sufăr pe acest băiat . Îmi distruge nervii. Şi cum să nu îi fi fost frică de orbirea mea ?
– Ce-a mai însemnat un an? Lasă de la tine . Totul este iertare . Roagă-te pentru iertarea sufletului lui .

Şi , în felul ăsta , am obţinut ziua şi ora când am să te întâlnesc . Şi locul . Ca să nu alerg după tine cine ştie pe unde . I can’t wait to kick your ass .
Şi … M., până la urmă am să văd .

– Dar , Doamne , mă oftică pentru că pare ca şi cum numai eu depun efort să îl cunosc . El ce face ?
– Eu ţi-am oferit antidotul . Te rog , acceptă-l . Îmi vei fi recunoscătoare . Dar ai urechi să asculţi ?

N-am eu cel mai tare aliat din Univers ?

P.S.1: Nu, ţie nu îţi zic data. Sâc, sâc!!
P.S.2: Scriu despre poveste antipatiei şi a pietrelor cu altă ocazie.
P.S.3: Stai liniştit. N-am să îţi trimit bălegar prin poştă, dar de împroşcat cu apelative jignitoare pe blog tot am s-o fac.

Acum ascult „La Medeleni”
Care e leg[tura cu poza?

Mască a fricii – dacă prinţul e un broscoi râios?

 Gemenii  Comentariile sunt închise pentru Mască a fricii – dacă prinţul e un broscoi râios?
Feb 142017
 

Dacă nu îţi scriu azi şi acum , nu o mai fac deloc . M-a cuprins aşa o trândăveală când vine vorba de a-ţi scrie . Şi nu are cum să fie altfel când simţi zi de zi că vorbeşti cu pereţii pentru că nu primeşti niciun răspuns . Unul în dimensiunea asta materială care să îmi confirme existenţa ta . Dar am concluzionat că nu are rost să cerşesc milă şi compasiune de la tine . În plus , lenea asta vine din faptul că am început să îmi ocup timpul cu o bicicletă de cameră . Exact ce îmi doream. Bineînţeles că ea a venit cu gluma aferentă de la tata :

– Măcar aşa să mai călăreşti şi tu ceva , zice el .

– Mda , fac eu . Măcar aşa . Dacă ai şti tu , tată , ce îmi face zburătorul pe timp de noapte , continui eu în sinea mea .

– Prefer să ai o aventură decât să te mai hrăneşti cu un vis şi o iluzie , adaugă el , ca şi cum mi-ar fi citit gândurile .

– Crezi că eu nu îmi doresc asta ? spun eu tot pentru mine . Nu mai îndrăznesc să port această conversaţie despre tine cu nimeni altcineva decât mama . Doar ea mai are răbdare să mai asculte . Cu restul am adoptat poziţia cozii între picioare specifice conştientizării eşecului . Aşa că am lăsat-o complet baltă . Mai mult de ruşine , evident . Cine sunt eu să o sfătuiesc pe mătuşa mea să continuie o relaţie cu un bărbat însurat pentru că aşa trebuie să fie , universal vorbind , când eu şi tu nu ne-am spus Bună încă ? Au pus totul pe socoteala unui fel de nebunie temporară datorată terapiei cu bioenergie care foarte probabil că mi-a dat peste cap sistemul intern de funcţionare . Mi-am cerut iertare faţă de unii şi i-am asigurat că mă simt mai bine cu psihicul . Dar totul este o mare minciună . Numai eu ştiu ce este aici la mine în ogradă . Multă , multă , multă balegă . Oftez din greu . Dacă ai şti cât de dor îmi este să aud spunându- mi-se ” ofhug ” în urechi . Şi simt cu fiecare celulă lipsa acelui ” huggle ” pe care cineva , undeva , cândva mi-o făcea .

Am refuzat să cred că energia universală mă pedepseşte pentru că am fost aşa de obraznică în viaţă , iar dacă nu mă pedepseşte Tatăl , atunci sigur tu o faci . Nu mai înţeleg nimic . De aproape un an şi jumătate nu am făcut decât să transmit emoţie contradictorie în cosmos . Un amestec de ură crâncenă faţă de tine şi un fel de pasiune mistuitoare . Nu mă mai înţeleg pe mine însămi . Dacă te-am vrut aşa de mult toată viaţa , aşa cum susţin în scrierile mele , atunci de ce las mii de alte gânduri banale , consumatoare de energie vitală , să blocheze ideea de a te lăsa pe tine să fii , cum s-ar zice , the object of my affection . De când am aflat de tine , nu mi-ai fost decât un ghimpe în coastă , un fel de organ nou transplantat pe care restul corpului refuză să îl accepte din motive de incompatibilitate la nivel de celule . Adevărul este că , în tot acest timp , nu am reuşit să educ nicio celulă biologică să ţină la tine . Pur şi simplu nu ştiu cum se face . Nu pot să mă conving că eşti real . Ultima oară când ţi-am văzut faţa în proiecţia astrală a fost anul trecut , tot de Sfântul Valentin , . De atunci eşti mereu altcineva . Şi se presupune ca eu să cred că eşti real ? N-are cum să fie aşa . Ţi-ai fi îngăduit libertatea să îmi fii prieten . Nu ştiu , nu ştiu , nu ştiu …

La finele lui 2015 , în timpul unei proiecţii , un ceva care s-a prezentat pe ecranul unui televizor ca un canal de Youtube cu denumirea de MostAwfullThings m-a întrebat dacă ştiu ce urmează în viaţa mea . Pe moment am bănuit că este vorba despre tine , dar am zis că nu ştiu . Aşa că mi-a transmis asta : ” Falling in love comes next ” , frază urmată pe ecran de o secvenţă de intimitate maximă din filmul ” Curtezana ” , unul din filmele mele preferate . De fapt , acea scenă este în topul meu al celor mai estetice scene de amor din film şi de aiurea , deşi al treilea ochi a început să bată orice regizor şi producător în materie de efecte speciale şi CGI . Dar continui cu proiecţia . Am rugat această manifestare a divinului să îmi arate o imagine cu tine . Încă nu ştiam că ai fi putut fi Map . Şi mi-a arătat asta : ” If Things Do Not Come Naturally , Please Unsubscribe From Me ” . Tu observi cu ce naţie de Dumnezeu comunic eu ” Eu descopăr o inteligenţă infinită plină de înţelepciune şi iubire . Şi asta zi de zi , secundă de secundă . Uf , Doamne , M. , câte am să îţi zic . Şi , în sensul ăsta , al treilea ochi mi-a trimis chestiile astea : ” 468 ” , ” the hell with good intentions ‘ , ” hands away ‘ şi ” 69 ” . Dincolo de orice conotaţie pornografică pe care mintea ta o vede întâia oară , mesajul mi-a transmis că gura o va lua înaintea mâinilor , adică îţi voi povesti oral mai repede decât pot eu scrie . Dar eu tot refuz să cred că exişti . De atunci , nu de puţine ori sinele meu suprem mi-a recomandat să mă îndrăgostesc de tine , iar eu nu am vrut . Mi-a zis că eu sunt spărgătoarea de uşi , ca aluzie la ideea de curtezană din secvenţa din filmul menţionat anterior , dar eu nu am vrut să mă implic în aşa ceva . Nu am vrut să te am cu orice preţ , să trec peste alţi oameni , să le rănesc emoţiile şi pur şi simplu să te fur . Numai să ştiu că am putut să gândesc aşa şi mă dezgustă . Şi asta nu pentru că aş fi eu vreo sufletistă , ci pentru că nu reuşesc să găsesc în mine suficientă putere să te vreau . Şi sinele mi-a mai zis că prinţul este planul vieţii tale şi sărutul lui te va trezi. Dar eu nu am ascultat , am fost prea preocupată să planific viaţa şi activitatea surorii şi mamei mele . Iar pe tine am ales să te fac jigodie ordinară , nenorocit , împuţit , măgar şi golan , javră de doi lei , un idiot căruia îi tremură chiloţii de frică , un laş care nu poate să îmi spună nici măcar un bună sub anonimat doar pentru că sunt oarbă .

Ajung , în sfârşit , la motivul pentru care am început să scriu azi . M. , am o părere foarte proastă despre tine . Observi că nu am terminat cu văicăreala de săptămâna trecută , dar măcar nu mai plâng şi nu mă mai zbucium . Azi , mă gândesc doar că , dacă nu eşti la închisoare şi chiar eşti Map , atunci sigur mă respingi pentru că nu văd . Ce altceva ar putea să fie ? Ştii ce este cel mai rău ? Că tu ai putea crede că eu aş vrea să plec cu tine în lume , aşa cum sunt acum . Mi-a fost frică luni de zile să mă duc singură până la baie pentru că eu credeam că mă dezmembrez . Nu am ieşit afară din casă luni la rând pentru că am crezut că muşchii faciali îmi sunt mutilaţi . De trei ani de zile simt cum tot corpul interior se învârte în sine însuşi şi că toate organele interioare se împletesc între ele ca prosoapele şi cearşafurile când le bagi la maţina de spălat . De trei ani simt că imi explodează creierul , plămânii , cred că inima îmi este de piatră , că am ciment în muşchii din braţe . Tu vezi că nu sunt bine şi că nu faci decât să pui paie pe foc ? Nu aş pleca cu tine în lume decât dacă m-ai răpi . M., sunt paralizată de frică . Dacă aş fi oarbă cu tine , undeva în oraş şi m-ai abandona acolo ? Eu unde m-aş duce ? Dacă am fi amândoi acasă şi ţi-ar sări ţandăra şi m-ai face chioara dracului ? Dacă eşti un om violent şi m-ai lovi , eu unde m-aş duce aşa cum sunt în prezent ? Mai ales că n-ai fi primul care m-ar răni în felul ăsta . Am fost aşa de aproape de moarte pe tura unui tip din Irlanda , că acum … M., nu am încredere în tine nici dacă mi-ai fi cu adevărat geamăn spiritual . Aşa că , vezi tu , ai crezut greşit că m-aş fi îndrăgostit de tine atunci la început . Nu ştiu cum se face asta . Dacă tu ai primit vreo îmbrăţişare dragastoasa de la vreuna dintre prietenele tale , eu nu am cunoscut până acum experienţa asta . Dacă tu ai simţit vreodată că iubeşti vreo fată , pe prietena ta bunăoară , eu nu am iubit încă . Nu ştiu cum se face asta . Şi mi-a transmis sinele meu suprem , după ce am prins curaj şi am aruncat o privire prin sora mea pe Fb-ul vostru : ” Eu pot să privesc până în străfundul sufletului tău , iar tu nu îl iubeşti pe prinţ ” . Nici măcar nu mi-am dat silinţa . Tot ce am vrut a fost să mă culc cu tine odată , pentru că am crezut sincer că mă duc. .

Mai am aşa de multe de scris , dar azi nu mai pot . Mă duc să călăresc bicicleta ca să mă conving că sunt în siguranţă , că sunt în afara oricărui pericol , că ştie corpul meu ce face .