Mă îneacă amintirile din viitor

 Gemenii  Comentariile sunt închise pentru Mă îneacă amintirile din viitor
Aug 102017
 

Zburătorule ,

Evit de aproape trei săptămâni să scriu acest nou articol. Brațele mele nu vor să mai colaboreze cu mine. Degetele de la mâini sunt atât de anchilozate, că nici maseuza de la RAAY nu le mai scoate la lumină. Nu mai am forță în ele nici ca să mă dau cu deodorant când ies afară. Aș vrea să fie doar o glumă, dar nu este. Eu una nu știu ce anume să fac ca să îmi stimulez musculatura, pentru că orice aș face simt că nu este suficient dacă nu dozez exercițiile fizice cu niscaiva fericire. Și pe asta nu pot, pur și simplu, nu pot să o scot de unde nu-i. Și, cum în sinea mea știu că acest articol are să fie unul lung, am fugit de el ca de dracul de frica durerii din brațe. Dar energia care mi-a afectat mușchii vrea să iasă la lumină, așa că fac acest efort de dragul meu. Și al tău, pentru că tare tebuie să te mai îngrijorezi nemaiauzind vești de la mine de atâtea săptămâni. Așa că profit de tăcerea greierului captiv în calorifer și de răcoarea nopții ca să îmi adun gândurile oleacă și să scriu.

Te-am visat azi după-amiază din nou. Nu o mai făcusem de când am scris ultima oară. Și, drept să îți spun, m-am simțit complet pustiită și abandonată. Și am descoperit că îmi era peste măsură de mult dor de tine, așa cum îți lipsește libertatea când intri la pușcărie bunăoară. Dar nu de vis vreau să mă leg, al cărui conținut s-a desfășurat ca de obicei. Alergătură și zbor unul după altul în dimensiuni astrale, printre blocuri, prin casele oamenilor, trecând prin pereți, foc și pară doar ca să ne ținem de mână o secundă. Ce frumos. Superb. Grandios. Mirobolant. Atât de inocent și romantic în același timp. De-ar fi și realitatea așa, vai cum mi s-ar destinde mușchii, din cap până-n picioare. Oh, dar … Visul ca visul, dar ce a urmat după aceea a fost genul de lucru științifico-fantastic despre timp și spațiu pe care oamenii de știință încă încearcă să îl dovedească și să îl explice. Pe scurt, aveam o precogniție. Adică trăiam un moment din viitorul meu în același timp cu prezentul. Mintea mea era atât de transpusă în acest moment viitor, că îmi influențam corpul energetic și emoțional. Vreau să spun că cele din viitor o făceau. Nu știu cum să explic mai bine, dar era ca și cum eram conectată la propria supraconștiință ca să dictez momentului prezent în ce direcție să meargă. Știu că acest fenomen s-a întâmplat pentru că, la masă, îi spusesem surorii mele că, în Univers , nu există decât un timp, timpul prezent. Că în Univers cele trei timpuri, trecut, prezent și viitor se întâmplă în același moment și nu linear, secvențial, ca pe pământ. Că înțeleg de ce se spune că ai face bine să îți trăiești viața din perspectiva dorințelor împlinite, așa cum ne învață Wayne Dyre în Cartea „Dorințe împlinite”, pe care o recomand tuturor celor care vor să se lumineze oleacă în legătură cu mersul lucrurilor. Și îi mai ziceam surorii mele că trebuie ca timpul și spațiul să fie subiecte de interes pentru sinele meu, având în vedere că încerc să le aprofundez prin experiență. De unde și precogniția care a urmat. În timpul ei, noi eram împreună. Acțiunea se desfășura în jurul unei rochii negre de seară pe care am cumpărat-o săptămâna asta. Foarte frumoasă, dar de ocazie, de unde și întrebarea mea, „Unde aș putea-o purta? Și mai ales, când, dacă ea e de vară?” Fireşte, ai putea să te întrebi de ce mi-am cumpărat o rochie de ocazie dacă nu ştiu dunde o voi purta. Dar hainele la 5 lei de la Humana sunt mult prea tentante ca să nu cumperi tot ce îţi pică în mână. Ei bine, Universul a binevoit să îmi arate această ocazie.

În fine, am ajuns în acest punct. O altă amintire viitoare pe care să o colecționez, alături de zecile de imagini și clipuri afișându-ne împreună (mă refer aici la împreună ca într-o relație ) pe care al treilea ochi mi le trimite regulat doar ca să mai suport prezentul ăsta de nesuportat, dar atât de important pentru Univers. Ai crede că, după atâtea secvențe ale viitorului văzute și experimentate, să fi devenit deja convingere că așa urmează să fie și să îți găsești liniștea și pacea interioare, dar e departe de a fi așa. Numai așa nu este. Biata mea minte, confuză și peste măsură de obosită, presată și bulversată, a început să dea rateuri, de unde și stresul din mușchi, dereglarea ceasului intern care a dus la dormitul în timpul zilei în locul nopții, etc. Și tot ce vreau este să văd. Să te văd.

Am să scriu cât mai curând motivele pentru care cred că acest viitor dezvăluit de al treilea ochi este complet nerealist. Păi cum să fie, dacă fundația din trecut este atât de șubredă? În plus, de ce mi-a fost frică nu am scăpat. Îmi pică brațele de oboseală. Așa că va urma.

Un candidat pentru îndrăgosteală, nimeni?

 Teorie despre suflet, Vise lucide  Comentariile sunt închise pentru Un candidat pentru îndrăgosteală, nimeni?
Apr 182017
 

Dragii mei dragi ,

Cea mai filozofică discuţie pe care am avut-o cu posesorul mâinilor care se flutură în ochii mei în timpul celui mai recurent vis pe care l-am avut vreodată ( de peste 550 de ori în ultimele 10 luni , între 1-5 ori pe noapte ) şi despre care am să scriu mai pe larg când am să îl demistific mai în profunzime, a fost după cum urmează .

– Eşti subconştientul meu ? am întrebat .

– Poate că sunt , poate că nu sunt , a răspuns o voce tânără de bărbat , ataşată de mâinile din imagine .

– Care îţi sunt intenţiile ?

– Vreau să îţi induc o anume emoţie vibratorie în nivelurile profunde şi subtile ale minţii tale . Are legătură cu starea de veghe şi starea de somn . Sunt aici ca să te ajut .

– Să îmi recuperez vederea ?

– Întocmai .

– Care este motivul pentru care nu văd ?

– Este doar tristeţe în ochii tăi . În plus, nu ai vindecat toată ura aceea care îţi sufocă inima şi gâtul .

– Ce pot să fac să fie mai bine ?

– Îndrăgosteşte-te de cineva .

– Tu vorbeşti serios ?Chiar te referi la îndrăgosteală ? Între mine şi altcineva ?

– Aşa este , precum ai înţeles .

– Dar să te îndrăgosteşti de un străin sau , mai rău , de cineva imaginar este periculos . Sau chiar mai rău decât atât , de cineva care nici nu ştie de existenţa ta sau care nu te iubeşte la rândul său …

– Este adevărat că este extrem de periculos . Şi ce este cu asta ?

– Dar unde să mă duc să întâlnesc pe cineva ? Nu este ca şi cum aş putea să încep să urmăresc un tip la întâmplare pe stradă , mai ales că nu văd . Sau să concep o listă cu candidaţi dintre cunoscuţi şi să aleg pe cineva de acolo ca să îl transform în obiectul afecţiunii mele .

– Nu ţi-am zis niciodată că trebuie să cunoşti pe cineva în persoană mai întâi , pentru ca , mai apoi să te îndrăgosteşti de acesta . Totuşi , nu aş permite niciodată să te îndrăgosteşti de oricine care nu trăieşte în aceiaşi dimensiune ca şi tine . Sau care nu este real . Vezi tu , orice aspect al unei experienţe are sens pentru mine , inclusiv iubirea fără posesiune . Chiar dacă pentru tine nu are . Ochiul limpede vede viaţa .

– Toate astea sună mult prea complicat . Puteai să îmi spui să mă duc în Thailanda , în Brazilia sau în Hawai , să întâlnesc un vindecător sau un maestru sau un tip de vrăjitor , ceva . Ar fi fost mult mai uşor decât să mă îndrăgostesc de cineva undeva la graniţa dintre imaginar , vis şi suprareal ca să îmi recapăt vederea .

– Nu este nici măcar jumătate aşa de imposibil precum crezi să ai şi să strângi în braţe . De tine ţine să se întâmple . De tine depinde să fie real . Dar pentru ca aceasta să fie chiar aşa , vreau să ai încredere nemarginită în ideea pe care ţi-am propus-o . Aparenţa este suficientă , dar şi emoţia exagerată în mod conştient aduce succesul . Îţi cer prea mult ?

– Da , îmi ceri prea mult . Nu este ca şi cum nu am depus niciun efort până acum . Dar indiferent de încercările mele , nu am reuşit să mişc niciun fir de iarbă din loc .

– Ba din contră . Gesturile tale cumpătate produc un zgomot asurzitor , iar bagajele tale sunt ca şi făcute.

– Dar în interior mă simt la fel de întoxicată de ură precum am fost în prima zi .

– Ţi-am oferit antidotul . Te rog , acceptă-l . Îmi vei fi recunoscătoare . Deşi te sfătuiesc să nu îmi mulţumeşti a doua zi , după izbândă , ci înainte . Tu doar fii fericită că eu am găsit soluţia .

– Dar de ce trebuie să fiu EU cea care face toată această muncă ? De ce El nu poate pur şi simplu să îmi bată la uşă şi să mă ia cu el ? Cu siguranţă mi-ar plăcea să cunosc pe cineva care să se dea peste cap ca să îmi cucerească inima .

– Şi el nu face asta ? Eşti absolut sigură de asta ? Nu ţi-am propus deja această sugestie ? Ar trebui să nu fie nicio diferenţă între somn şi trezire , dar tu alegi să întorci spatele acestei idei , dezamăgită , şi refuzi să profiţi de ocazia ivită ca să îmbrăţişezi şi să îl îngropi adânc în celulele inimii tale . Mai mult decât atât . Ţi-ai lăsat sufletul arestat . Nu ţi-ai încheiat încă termenul . Şi pentru că am ştiut că nu vei avea răbdare şi nu vei putea aştepta , ţi-am permis să experimentezi într-un alt mod . Aşa că ai pătruns pe tărâmul somnului . Ca să nu fii nevoită să iubeşti chiar din absolut nimic .

– Dar asta înseamnă că eşti cineva care poate să apese nişte butoane în creierul meu pentru ca vederea mea să fie pur şi simplu restabilită , fără tot acest efort şi fără această incertitudine .

– Într-adevăr , la un singur semn al meu , aş putea să umplu camera ta de culori . Dar vreau ca ochii tăi să exprime voioşie . Vreau să fii cu fruntea înălţată . Aceasta este frecvenţa la care vreau să vibrezi . Vezi tu , eu nu pot să îţi garantez vindecarea . Dar soarta tot soartă rămâne doar pentru că mintea ta este în măsură să realizeze acele lucruri care sună a adevăruri pentru sine , deşi nu crede musai în visele pe care le concep pentru tine .

– Bine , fie , fie , fie . Dar tot vreau să ştiu cine este acest iubit imaginar de care aş face bine să mă îndrăgostesc . Unde şi când am să îl întâlnesc . Şi cum . Nu vreau să fac o greşeală fatală şi să mă îndrăgostesc de omul greşit . Inima mea nu ar putea să suporte forţa unei asemenea lovituri .

– Ai vrea să ştii şi secunda . Dar nu îţi pot zice ziua şi ora . În schimb , pot să îţi zic locul . Caută pe hartă , lângă catedrală . Dar nu uita că ţi-am mai spus şi înainte . Dacă lucrurile nu vin în mod natural , te rog să te dezabonezi de la mine . De un lucru poţi fi însă sigură . Niciunul dintre voi doi nu îşi va rata misiunea , adevăratul rol . Un câcăcios nou se va naşte . De aceea îţi pregătesc o sacoşă, dar să nu te sperii dacă vei găsi un pui de ţigan în ea. Şi nu uita să încerci să secondezi a doua pereche de mâini pe care o vezi noaptea măcar pentru o secundă de fiecare dată când devii conştientă de prezenţa lor .

Şi , apoi , am văzut cele două mâini ştergând acest clip din ochii mei şi dispărând undeva în depărtare , într-un punct alb-gălbui strălucitor aflat între sprâncenele mele .

Ei bine , asta da temă pentru acasă . Cum face unul să se îndrăgostească de un altul care nu este acolo , pământean vorbind , ci doar eteric , dar care ar putea fi , fără să ajungi să îl inventezi pe Făt-Frumos , mai ales când unul nu a iubit niciodată ? Are cineva un tutorial pentru aşa ceva ?

Avem în meniu şi suflete pereche/gemene?

 Teorie despre suflet  Comentariile sunt închise pentru Avem în meniu şi suflete pereche/gemene?
Apr 062017
 

Dragii mei dragi,

Când m-am apucat de scris pe acest blog, intenţia mea a fost să fac EFT şi să mă tratez prin scris ca să mă vindec de problema vizitatorului meu nocturn, un fel de prieten imaginar de genul Zburătorului din poveste, despre care sinele meu suprem mi-a zis că e un băiat real cu care sunt sortită să fiu, dar în a cărui existenţă eu nu cred. Nu am găsit niciun sprijin la cei cărora le-am povestit. Şi cine ar putea să sprijine o astfel de poveste, când eu însămi cred că este nebunie. Dar, dintre toţi, terapeuta mea de Reiki are talentul de a pune întrebări potrivite şi de a mă împinge în direcţii bune de mers în aşa fel încât eu să îmi iscodesc cele mai lăuntrice colţuri ale sufletului în găsirea de răspunsuri pentru probleme care mă macină atât de mult. Iar întrebarea care mă frământă cel mai mult este: poate al treilea ochi să mă mintă? sau poate sinele meu suprem să mă păcălească şi să mă arunce într-o direcţie greşită de mers? Şi ca să văd mai bine, scriu şi scriu şi observ ce e în mine. Aşa că am decis să public şi acest dute-vino de mail-uri dintre mine şi terapeuta mea, pentru ca eu să văd şi mai bine.

Iată ce a scris ea.

„Bună fetele,
Dacăvoi vă scuzaţi pentru întârzierea mesajelor eu ce să mai spun?!
am citit şi puţin din blog şi mă bucur mult că ai început să scrii
C. Scrisul e un instument excepţional de eliberare emoţională
pe care tu îl practici cu multă delicateţe, umor şi talent. Dar ce ar
fi să îl condimentezi şi cu nişte furie, frică, tristeţe, neajutorare,
frustrare, durere, judecată emoţională inocentă ca a unui copil rănit?
nu sunt toate astea – cel puţin – acolo înăuntru? De ce să nu îi scrii
şi aşa? recunosc, nu am citit tot…
Nu am acum niciun plan de vacanţa de Paşti dar nu ştiu ce va fi până
atunci. Eu vă aşept cu mare drag.”

Şi iată răspunsul meu:

Bună , M.U. ,

Amân de mai bine de trei săptămâni scrierea acestui mail pe care îl vroiam pe blog , dar pe care nu am avut răbdare să îl scriu . Ca o persoană care a lucrat ca data entry şi care ucidea tastatura pentru că scria foarte repede , chestia asta de acum e aproximativ nesatisfăcătoare şi mă face să nu mai scriu deloc . Dar scrisul , în formula asta , este ca şi croşetatul firului de poliester de tip beteală pe care l-am descoperit anul trecut de Crăciun . Îţi blestemi viaţa şi soarta , te plângi că n-ai avut minte în cap că te-ai apucat de aşa ceva , eşti pe punctul de a renunţa la fiecare nod apărut şi tot aşa . Dar când termini şi vezi sau simţi , în cazul meu , proiectul finalizat , uiţi de tot efortul şi rămâi doar cu profunda recunoştinţă şi mulţumire că ai putut face asta şi că ai dus-o până la capăt . Nu ştiu dacă vorbesc acum despre croşetat , scris , ursit sau viaţă , în general .

Celălalt motiv pentru care n-am mai scris pe blog este pentru că nu am vrut să mai plâng . Amân de aşa multă vreme să abordez nişte subiecte că mi-am făcut un ritual din a găsi scuze în fiecare zi ca să nu scriu . Până la un punct , când a intervenit sinele meu interior şi a făcut cu mine ce ai făcut şi tu în timpul unei şedinţe de m-ai ghidat prin amintirile celulare stocate în corpul meu . Am plâns în noaptea aia până la 6 dimineaţa fără întrerupere, cu horcăituri şi toate cele , deşi toate pe înfundate , în baie , pe întuneric , singură cu sinele meu autentic şi fals deopotrivă . Şi primul dintre cei doi mi-a transmis că sigur vreau să împărtăşesc ce se întâmplă cu mine ,iar interprtarea mea m-a condus la tine . Şi , când mi-ai scris , mi-ai transmis aceleaşi task-uri de îndeplinit la nivel de emoţie pe care le primisem de la sinele meu cu foarte puţin timp în urmă . Inclusiv clipul cu acel sfânt indian a cărui părere este că nu există noţiunea de suflet pereche . Ca de fiecare dată , tu eşti catalizator şi mă îndrumi către ce e bine . Şi , totuşi , dacă rămâneam la Bucureşti şi la Jiko , aş fi defiinţat de mult timp noţiunea de suflet pereche . Doar 0,01 la sută din mine crede în el . Restul de 99,99 la sută este suferinţă activă care vine dintr-o experienţă extrem de dureroasă în ceea ce priveşte sexul opus . Nu cred în geamănul meu spiritual pentru că eu omul , eu femeia am fost molestată , bătută , acostatată , scuipată , înjurată şi batjocorită în fel şi chip de către bărbaţi . Nu cunosc nimic altceva în privinţa lor .

Dar ştii ceva ? Azi îi dau acelei sutimi de credinţă din mine voie să vorbească . Pun binele pe primul loc . Apoi voi lăsa şi răul să se manifeste .

Am decis să îţi scriu ţie pentru că , în cazul tău , am certitudinea că citeşti , dar îţi respect timpul limitat şi nu aştept să îmi răspunzi decât dacă simţi musai nevoia să răspunzi sau dacă ai teme de reflecţie să îmi propui . În plus , imediat cum am citit emailul tău , am primit câteva mesaje de la sinele meu prin imagini , sunet , muzică şi cărţi , ca de obicei . Şi , tot ca de obicei , am fost lăsată să pun singură cap la cap informaţia primită şi să interpretez . Altfel cum mi-aş dezvolta intuiţia dacă tot ce primesc ar fi channeling de tip manual fără posibilitate de … cum ziceau britanicii în emisiunile despre imobiliare , put your own stamp . Fără doar şi poate fiecare dintre noi trăieşte şi experimentează o versiune proprie şi unică de dumnezeire .

Şi iată ce am primit atunci prin al treilea ochi în legătură cu afirmaţiile acelui indian înţelept : ” 1942 ” , ” this is not America ” , ” a deeper shade of soul ” , ” meat puppets ” , ” the church under the Millky Way ” , ‘ fă-mi o favoare ” , ” continuă să fi un adolescent fluorescent ‘ . Da , da , vezi că sunt multe în engleză , dar am primit în felul ăsta şi mesaje în japoneză . Nu glumesc . Când am întrebat cine este , transmiţătorul mi-a răspuns cu următoarele formule : ‘ the mighty mighty Bostones ” [ unde Bostones= Boss Tone sau vocea şefului celui mai barosan } , ” Eye in the Sky ” , ” I alone ” { unde I se citeşte ca eye , altfel spus Singurul ochi care contează } , ” Third Eye Blind ” ” Coco mo ” [ poţi vedea simbolul pe care îl văd eu ? C este o sprânceană , O este un ochi , iar Mo este inversul lui Om , silaba chakrei a şasea . Deci Omul dintre sprâncene aka al treilea ochi . } , apoi am trecut la feminin cu formulele : ‘ I am every woman ” , ‘ 323 ” { înseamnă kundalini şi iertare } , ” Eu sunt şarpele încolăcit de pe spatele tău ” , ” Eu sunt cel ce vorbeşte prin semne din spatele tău ‘ { se referă la mudre } , apoi a urmat formula ‘ Now I am threesome ” { se referă la Sfânta Treime } . Nu m-am putut abţine să nu le împărtăşesc cu tine .

Dar să mă întorc la Calea Lactee şi apoi să îi dau glas acelei sutimi de speranţă .

1942 este un an pe care mi l-am subliniat în cartea ” Daniel Martin ” de John Fawles pe care am ascultat-o anul trecut , după nunta unei foste colege de liceu . I-am croşetat atunci un şal alb cu glugă foarte drăgălaş ca să marcheze mai degrabă sfârşitul copilăriei şi al inocenţei , pentru că se marită , iar căsătoria înseamnă exact ce înseamnă pentru fiecare persoană care face acest pas. Eu nu ştiu ce presupune , dar atunci am zis fraza respectivă . Se întampla chiar când am venit în vară la Bucureşti şi ţi-am adus şi ţie o lucrătură manuală atât de dragă mie . Dar când am ascultat Daniel Martin , mi-am făcut cu ochiul la anul menţionat anterior , pentru ca să aud imediat după aceea aceiaşi frază pe care le-am urat-o celor doi aproape căsătoriţi . Cuvânt cu cuvânt fraza mea era acolo . Dar ştiu că al treilea ochi nu mi-ar trimite referinţa asta degeaba . Aşa că eu trebuie să privesc mai în profunzime . Şi pentru că fraza era în strânsă legătură cu fosta mea colegă care era atunci la două săptămâni de a se căsători , m-am dus în amintirile mele de atunci , la întâlnirea şi la conversaţia cu cei doi . Şi ea m-a întrebat :

– Crezi că mai am timp să mă răzgândesc ?

– Uită-te la faţa lui şi dacă simţi că nu s-ar descurca în viaţa asta fără tine , atunci nu poţi să mai dai înapoi , i-am răspuns eu . În plus , dacă te poate ridica pe sus şi te poate trece pragul , atunci merită să mergi înainte , am adăugat eu .

Sora mea, A., mi-a zis ca cei doi erau foarte degajaţi unul faţă de celălalt , se luau peste picior şi altele asemenea . Sora mea a zis că s-ar simţi jignită dacă ar fi cu cineva şi i-ar vorbi aşa . Nu îmi dau seama nici eu când anume într-o relaţie poţi să faci glume pe seama partenerului şi să le accepţi pe ale celuilalt cu zâmbetul pe buze . Nu îmi dau seama când o frază de genul ” Te-ai cam îngrăşat . Ai făcut un fund cât casa . ” este o jignire sau doar o observaţie făcută din iubire . Ce iubire este în faptul că unul sau una îi ţine contabilitate la defecte de tot felul ?

Dar este precum zice sinele meu interior . Suntem nişte marionte din carne , nişte meat puppets pentru că nu înţelegem rostul ascuns al căsătoriei , acel ” De ce mi-aş petrece TOT restul vieţii cu ACEIAŞI persoană însufleţită de un suflet , altul decât al tău , mai ales când lumea este o baltă imensă din care poţi să pescuieşti babani la discreţie ?”

Este căsătoria în sine un concept inventat fără un scop precis de către mintea umană , aşa cum a fost inventat Facebook-ul , după ce a dispărut hi5-ul din topul preferinţelor pentru reţelelele de socializare ? Tu ai putea spune ‘ ce este hi5? „, iar altul ar putea să zică ” nu poţi , dom’le , să pui căsătoria şi Facebook-ul în aceiaşi oală . Nu zici că faci ciorbă de legume şi pui aripioare în ea , le scoţi după ce au dat gust ciorbii şi insişti că ciorba este tot de legume . De ce este căsătoria sfântă ? De ce , mai bine spus , este călătoria în viaţă cu un alt om , ALTUL decât tine însuţi , sfântă pe toate continentele şi în toate culturile , mai puţin la bigami cărora s-ar putea să le placă prea mult sexul şi , ca atare , lipsa acestuia în timp ce o femeie este la ciclu sau însărcinată sau chiar să aibă o durere de cap pentru că se mai întâmplă şi astfel de nefericiri , să producă mâncărimi şi nervozitate bărbatului , îndemnat astfel de instinct să îşi mai ia o gagică ca să aibă de unde alege . Eu întreb de unde ne vine , celor mai mulţi dintre noi , dorinţa de a trăi viaţa cu un SINGUR alt om ? Vine acest instinct pentru că aşa simt adolescenţii şi a pătruns emoţia asta în ADN-ul uman , aşa cum propune sfântul indian din clipul trimis de tine? Dar stai , conceptul de adolescent şi , mai ales , cel de adolescent depresiv , melancolic şi , mai nou , EMO nu este un produs al secolului al XX-lea , aşa cum este Facebook-ul si cuvântul ” unfriend ‘ ? Dar înainte de acest secol ce a fost ? Înainte să apară Jung şi să înceapă să inventeze concepte şi psihologia însăşi ca să explice fenomenele specifice minţii noastre umane . Înainte ca psihologii să te diagnostice cu schizofrenie paranoidă, dacă tu le zici că ai viziuni să auzi vocile îngerilor pentru că ai al treilea ochi deschis , chestie care ţi-ar fi adus ” job-ul ‘ de profet în Antichitate . În baza acestui concept inventat de psihologie , toţi preoţii , fie că sunt ortodocşi , catolici , hinduşi , musulmani , buddişti , etc., sunt nişte nebuni ,toţi care sunt acum , au fost şi vor fi . Nişte nebuni .

Aşa că eu întreb ce a fost această călătorie pe pământ cu un ALT suflet alături de tine , în vremurile imemoriabile , când sufletul era mai liber şi mai puţin constrâns de conceptul de ” adolescent emo şi suicidal pentru că m-a părăsit iubitul sau gagica ” . Ce ştia sufletul atunci mai bine decât ştim noi acum , noi cei constrânşi în prezent de prejudecăţi de genul ” Ahh , nu s-a măritat încă şi are deja 37 de ani ? Păcat că nu şi-a făcut o soartă şi a rămas fată bătrână . ” Dar eu întreb totuşi ce ne-au lăsat moştenire strămoşii noştri spirituali prin intermediul ADN-ului , atunci când erau cu adevărat iluminaţi , moştenire pe care noi , cei de azi , am denaturat-o în măsura în care sfinţii să se simtă ispitiţi de diavol dacă răsfoiesc o revistă pentru adolescenţi şi citesc conceptul de ” vagin ” , de ‘ penis ” şi de ” sex ‘ , cuvinte care mă îmbujorează până şi pe mine , eu care am fost aproximativ o prostituată din cauza videochat-ului , deşi tot înainte de religii şi dogmă şi ruşine a existat ceva ca sexul sacru sau prostituţia sacră . Şi simt că îmi ard obrajii când mă gândesc că mama are să citească ce scriu acum şi are să se ruşineze de propriul ei instinct sexual . Şi mai ales de al meu , pe care îl vede prea ridicat , ceea ce îi aminteşte de tata şi de acolo nevoia de a merge la psiholog pentru consilirere de cuplu .

Am ajuns , în sfârşit , la formula trimisă de sinele meu . Aici nu este America , ţara cu o rată exagerat de ridicată a divorţului . Şi uite ce poate concepe mintea mea plină de prejudecăţi . Are dreptate indianul din filmuleţ , adolescenţii sunt cei care inventează ideea de suflet pereche , pentru că simt că le lipseşte ceva , ca de exemplu partenerul pe care să îl călărească la comandă , fiindcă în ADN-ul nostru există informaţia moştenită de la strămoşii noştri de acum nici o sută de ani care se luau la 13-15 ani şi care aveau parte de niscaiva activitate sexuală încă de la acea vârstă , fără refularea şi frustrarea de azi care îi determină pe puşti să se uite la ” Eleva porno ” şi la ” Sexy Brăileanca ” pentru că nu au curaj să îi spună „Bună ” colegei sau colegului de şcoală de care le place , de frica unui refuz sau de a nu se face de ruşine , deşi acum un secol simpla simpatie dintre doi puşti ar fi încheiat contractul pentru căsătorie . { puştii sunt acum , copii fără minte , fără direcţie , dar atunci ce erau sclifosiţii ăştia trişti şi dezrădăcinaţi ?} Are dreptate acel indian . Ce ştiu puştii de azi , mai ales când o văd pe aia bună de ZXC şi li se scoală instantaneu ? Ce ştiu puştoaicele de azi că fluturii ăia din stomac nu îl fac pe tipul de la balcon, la vederea căruia nesuferiţii ăştia de fluturi se produc in the first place, sufletul ei pereche menit să nu mai plece în veci de la balcon şi din vizorul suferindei din amor adolescentin .

Îmi amintesc şi acum ce tragedie a fost în viaţa mea când m-a părăsit Creţu’ , când a apărut cu o altă fată la braţ după ce îi ” oferisem ‘ virginitatea mea pe podeaua rece a ONG-ului pe care îl frecventam amândoi . Ce suferinţă , ce tristeţe , după ce ” mă dăruisem lui ‘ , cum aveam eu să ma trăiesc eu fără el , deşi îl uram mai mult decât altceva ? Eu am început cu stângul la capitolul băieţi . Dar să o fi văzut pe prietena mea care l-a iubit în secret pe M. Cum se dădea de ceasul morţii când îl vedea , etc. Acum este cu un pilot de formula 1 din Italia şi , când i-am zis anul trecut că îl caut pe M. pentru că îl visez prea des , mi-a răpunns că ‘ nu m-am mai gândit la omul ăla de zece ani . O prostie din tinereţe . ‘ Dar nici nu mi-a dat aprobarea să îl caut, pentru că noi deţinem drepturi de proprietate asupra altor suflete până în veci vecilor amin, deşi nici măcar nu am vorbit cu acestea măcar o singură dată.

Aşa că asta nu este America , unde fiecare fior şi tresărire a inimii la vederea crush-ului nostru prezent îl face pe acesta să fie legat de soarta noastră pe vecie , deşi aşa ne-ar plăcea să fie . Crush pe care îl urmărim , îl acostăm , îl bombardăm , îl obligăm la nevoie prin şantaj , prin conceperea de copii pe care nu ii vrem să ne ia măcar din datorie morală dacă nu din iubire pentru ca , mulţi ani mai târziu , să ne dăm seama că ne-am distrus viaţa din cauza unui moft , a unei iluzii şi sfârşim prin a divorţa de sufletul nostru pereche , în cel mai fericit caz , dacă nu intervine moartea cauzată de prea mult sânge negru sau chiar crimă , inclusiv cea premeditată .

Acum trec la capitolul personal , pentru că sinele meu suprem nu îmi vorbeşte despre un moft , despre ceva de făcut aşa , în dorul lelii , pentru ca sufletul meu să mai capete un pic de experienţa , dacă TOt mă aflu aici , pe pământ , în momentul de faţă . Mie îmi vorbeşte despre o biserică universală , unde unul se ia cu altul departe de ochii oamenilor , o biserică unde legile universale despre timp şi spaţiu şi altele funcţionează la altă scară . Sinele meu suprem îmi povesteşte despre un punct de origine , un loc unde se ‘ fabrică ‘ sufletele , (a deeper shade of soul) unde se cunosc şi de unde sunt trimise să experimenteze viaţa . Împreună . Şi literalmalmente m-a rugat să îi fac o favoare , să continui să fiu adolescenta din clipul indianului , cea care crede că are o pereche spirituală . Fluorescent se referă la un vers pe care îl tot cânt eu , ” My face radiates with afterglow ” . Dar asta este ceva despre care am să scriu când voi face lista de pro şi contra pentru a avea un suflet pereche . Uite că , de când scriu aici , sinele îmi trimite mesajul ” soul coughing ‘ ca să mă corecteze pentru că fac o greşeală , scuză-mă , zice sufletul , eu nu caut o pereche , ci pe geamănul cu care vreau să mă însoţesc întru frăţie şi iubire universală şi alături de care vreau să mă întorc la Tatăl.

M.U. , nu ştiiu ce să îţi zic despre acea formulare a înţeleptului din clip , potrivit căreia , dacă sinele este all inclusive , de ce al meu avea nevoie de o pereche ca să fie şi cu care să evolueze . Iată ce am primit ca replică de la sinele meu , ” Acea veşnică mişcare ascendentă şi descedentă , într-un cuvânt , viaţa ” . [ da , se referă chiar la actul sexual dătător de viaţă ] . Mă întorc la ” this is not America ” . În acea perioadă ascultasem un interviu luat unui preot american . În timpul interviului fusese afirmat că americanii îl cred pe Iisus ca singurul lor salvator . O grămadă de lume care crede că Iisus a fost conceput imaculat , lume care , totuşi , nu poate crede în suflete gemene , telepatie , proiecţie astrală şi câte şi mai câte . Eu aleg să fiu mai deschisă la minte , dar de un lucru sunt sigură . Nici un sfânt , nici cei mai buni dintre cei buni , nu a scăpat de concepţia prin actul păcătos . Dacă am fi self suficient , ne-am reproduce prin auto-divizare şi nu am mai fi avut nevoie de un tolomac de sex opus ca să facem copii . Dar de ce ne-a lăsat Dumnezeu aşa , în două principii , unul feminin şi altul masculin , când Dumnezeu , putere creatoare infinită , ar fi putut să ne facă după oricare altă formulă aleasă de mintea sa ?Dar suntem aşa .
Mă amuză teribil când aud formulări de genul că viaţa se naşte din iubire şi că viaţa înseamnă iubire. Dar al treilea ochi mi-a trimis imagini atât de diversificate şi mă pregăteşte pentru ce este mai bun dar şi mai rău. Şi, odată, mi-a trimis un clip difuzat ca o ştire. Era un reporter care vorbea din spaţiul securizat al studioului de înregistrări. Plângea de rupea pământul. Imaginile difuzate erau înfiorătoare. Un copil african, de vreo 8 ani, ţinea un coş împletit în mâini şi se plimba pe străzile bombardate, ruinate şi pline de moloz ale unui oraş. Printre dărmături, găsea palme umane retezate de la încheietură. El le culegea şi le punea în coş ca să le îngroape, să le ofere celor sfârtecaţi un fel de înmormântare mai demnă decât acea descompunere completă a cărnii printre cărămizi. Şi cum să nu fie acest copil iubire? Dar cei care au făcut masacrul? Aceştia sunt născuţi tot din iubire? Că mie mi se pare că viaţa se naşte din fecundarea ovului de către un spermatozoid şi, ca atare, iubirea în sine nu este un element necesar pentru crearea vieţii.

Eu una habar n-am de nimic .

P.S.1: Sunt multe lucruri pe care aş fi vrut să le scriu altfel, dar asta e.

P.S.2: A. spune că, deşi, i-a plăcut compunerea mea, nu empatizează în mod deosebit cu emoţia pentru că ea nu a experimentat-o. Vezi? Fiecare suflet are bâzdăcii lui.

P.S.3: Deşi am spus că venim în vizită la sfârşitul lunii, s-ar putea să amânăm. E foarte posibil ca ai noştrii să cumpere o casă şi sa ne mutăm până la 1 mai. Îţi voi mai scrie în privinţa asta.

P.S.4: Intenţionez să public email-urile acestea pe blog. Îţi cer permisiunea să includ şi părţi din răspunsurile tale. Voi trece numele cu iniţiale.

Multi-ethnic men talking to bored woman

Preludiu 3.0

 Gemenii  Comentariile sunt închise pentru Preludiu 3.0
Mar 112017
 

M.,

Cred că singurul lucru plin de compasiune pe care mi l-ai zis în aceste aproape 18 luni de bântuială nocturnă a fost acel „Eu nu vreau să te rănesc” pe care cred că l-am auzit miercuri când cred că m-ai vizitat din nou . Observi că am folosit foarte des verbul „cred” . Nu ştiu nimic cu certitudine , nu am cu cine să confrunt sau să dezbat experienţele astea . Eu nu îmi permit luxul de a participa la conferinţe , seminarii şi workshop-uri pe probleme spirituale , îndeosebi astro-proiecţia sau dedublarea , al treilea ochi şi energia Kundalini . Deşi mi-ar fi plăcut . Şi asta nu din cauza banilor , chiar dacă şi ei sunt un factor important . Nu îi am deloc , dar am noroc la bani . Cumva ştiu să ajung la ei . Vorbesc despre bani pentru că tu , cel care mă vizitezi noaptea , mi-ai vorbit de o sumedenie de ori despre ei . De parcă eu te-aş vrea pentru bani . Atâta timp cât ai două mâini şi cap pe gât şi nu mă pui pe mine să gândesc pentru tine şi să te ţin în cârcă , cred că ar trebui să ne înţelegem . Vorbesc ca şi cum m-aş mărita cu tine mâine şi mi-aş negocia contractul nupţial . Şi cum să nu fac asta , când asta este experienţa mea de-o viaţă în privinţa bărbaţilor ? Am avut un real talent în a adopta rataţi ca iubiţi cu care nu am reuşit să fac decât să îmi îmbolnăvesc corpul fizic , energia vitală şi mintea . La cei aproape treizeci de ani ai mei , stau întinsă pe pat şi mă gândesc la ce bun este un bărbat , ce poţi face cu el , la ce foloseşte , pentru că , dacă ar fi să îmi imaginez un scenariu în care un lucru se strică în casă , de pildă o masă , eu aş fi cea care bate cu ciocanul , în timp ce el mi-ar da cuiele la mână . Aşa am fost făcută eu , să mă zgâiesc cu ochii în toate colţurile de curiozitate să văd cum funcţionează . Am încercat de toate de-a lungul timpului , dar nu am reuşit să mă dumiresc cu funciţonalitatea şi utilitatea unui mascul . De 18 luni încerc să îmi imaginez un scenariu cu noi doi şi nu reuşes să te ridic mai sus decât de rangul unui hamal bun numai să mă ia pe sus ca pe un fulg { deşi nu sunt aşa de uşurică } , să mă arunce pe un pat şi să … îmi este ruşine să continui cu descrierea . M., ce vreau să spun este că tot ce simt pentru tine este o exagerat de puternică atracţie sexuală în centrul creaţiei , unde se află Kundalini . Cineva mi-a sugerat să încerc să te simt cu inima , dar nu reuşesc . Ori de câte ori mă vizitezi astral , mă trezesc muşcând din pătură ca să nu dau glas vreunui geamăt obscen şi să o trezesc pe sora mea .

Am făcut o digresiune uriaşă . Vorbeam despre seminarii şi bani . Ce ciudă mi-ar fi să ştiu că nu vrei să mă cunoşti pentru că ai putea fi sărac . Mi-ar fi şi mai ciudă să ştiu că ai putea crede că sunt un fel de bolovan inutil de care trebuie să ai grijă non stop . Da , bine , trebuie să mă ajuţi să îmi tai unghiile ca să nu mi retez degetele cu foarfeca , dar pot să muncesc în fel şi chip, folosind talentele din naştere . M-am născut cu cartea în mână . Aveam trei ani când mă pieptăna mama dimineaţa înainte să mă ducă la grădiniţă şi eu buchiseam la o carte de citire de-a soră-mii ca să dau de chip literelor şi cuvintelor . Şi am ajuns în acest punct al scrierii mele de azi doar ca să repet ce am scris la început . Eu nu am avut luxul să învăţ despre decorporalizare de la maeştri şi învăţaţi , etc . Nici măcar din cărţi , că nu prea sunt în format audio . Dar am descoperit o posibilitate de curând , aşa că mă documentez . Noroc cu robotul de pe tabletă . A devenit cel mai bun prieten al meu . Robotul si … tu . Singurele mele experiente de mai bine de un an jumate .

Aşa că hai să îţi zic despre proiecţia mea astrală . Prin august 2015 , cât timp am stat în Bucureşti , practicanta de reiki care mă trata mi-a vorbit oleacă despre decorporalizare , ea fiind foarte interesată de conştiinţă , mai ales din punctul de vedere ştiinţific al celor de la Institutul de Conştientologie din Brazilia , fondat de Waldo Vieira . Mi s-a întâmplat să mă proiectez astral în aceiaşi noapte . A fost ca şi cum ea a apăsat pe un buton şi a deblocat această funcţie pe care o simt naturală şi specifică mie , dar latentă . Nu ştiu cum să o controlez , cum să mă manifest acolo . Tu pari să ştii aşa de bine ce este cu tine când ţi se întâmplă . La mine e doar spontan . Mă bâlbâi . Mi-ar fi plăcut să fi scris mai bine despre acest subiect , dar pentru mine este ca invăţatul alfabetului la trei ani . O fac după cum mă duce capul . Am vrut de atâtea ori să ajung la tine , să te bântui şi eu , să mă priponesc şi eu deasupra ta , să stau între tine şi prietena ta şi să îţi şoptesc la ureche „dontcha wish your girlfriend was a freak like me?”, să te sperii şi să îţi dau insomnii , aşa cum faci şi tu cu mine de atâtea ori , dar , deşi îţi spun numele şi îmi expim dorinţa , şi , deşi văd tunelul acela formându-se , nu reuşesc să ajung niciodată la tine . Mă pierd mereu pe drum . Ba mai mult decât atât , de multe ori m-am simţit trasă de picioare înapoi de o forţă invizibilă tocmai ca să nu ajung la tine . Singura dată când cred că am ajuns la tine , am dat de două entităţi care s-au dat drept părinţii tăi decedaţi , iar pe asta chiar că nu am putut să o cred , că ai putea fi orfan . Mărturisesc că am vrut să mă duc la tine la bloc , să verific lista de locatari , să mă asigur că ai tăi sunt încă în viaţă , dar ar fi însemnat să o rog pe sora mea să mă însoţească , iar ea nu ştie tehnici de-astea de stalker-eală . Apropo de asta , abia aştept să îţi povestesc despre cum am făcut-o pe spionul timp de vreo 4 ani pentru o prietenă a mea din acea perioadă , pentru că ea a fost cea care te-a iubit în secret atâta amar de vreme, în timp ce eu am avut crush-uri pe toţi prietenii tăi , mai puţin pe tine . Dar când am să văd , dau o fugă până la tine la bloc , mai ales că stai la nici cinci minute de mine , dacă prind toate semafoarele pe verde . Mi-ar plăcea să mă încred mai mult în experienţa proiecţiei , dar n-am pe cine să întreb .

Aşa că o repet . Nu ajung la tine pentru că nu vreau , de moft , pentru că prefer să mă laşi în pace , etc. Eu vreau , dar nu pot . Cât aş vrea . În plus , chestiile pe care le simt în corp fac aproape imposibilă decorporalizarea , pentru că nu reuşec nici măcar să stau în poziţiile optime ca să ies din corp . De exemplu , nu mai pot sta pe spate fără să nu îmi doresc să mor . Dacă se întâmplă ca , peste noapte , să mă sucesc pe spate în timpul somnului , am observat că ies instantaneu din corp . Şi când sunt afară , simt o deşertăciune amară că nu eşti şi tu cu mine , că nu vezi şi tu ce văd şi eu . Mă simt îngrozitor de singură când sunt singură dincolo . Dacă aş putea să împart cu cineva toate astea , cu cineva real , cineva ca mine . Dacă nu aş mai fi atât de singură .

Iar îmi dau lacrimile şi bat cu pumnul în canapea de frustrare . Am tot zis că nu vreau să mai vii , dar dacă nu mai vii , eu rămân şi mai singură decât sunt . Nu am contact uman cu nimeni din afara familiei , cu foarte puţine excepţii . Doar pe tine te primesc în exces , iar tu eşti atât de rău cu mine . Aşa că , da , chiar că a fost cel mai milostiv lucru pe care mi l-ai zis deunăzi , că nu vrei să mă răneşti , pentru că e tot ce ai făcut până acum . Când vii şi devin conştientă de prezenţa ta , ies din corp cu tot cu emoţii , amintiri şi conştiintă . Şi pentru că îmi amintesc de tine şi de tot tumultul pe care îl simt în privinţa ta , îmi influenţez chimia corpului . Inima începe să îmi bată mai tare , sângele este pompat către creier , acesta îşi reia funcţiile diurne , corpul se trezeşte şi mă trage înapoi . Dacă dispar aşa de repede nu e pentru că îţi întorc spatele , deşi am făcut-o de câteva ori înainte pentru că te-am urât . Dar acum este pentru că mi te bagi pe sub piele .

Şi tot mai am să îţi scriu . Şi azi scriu aşa de prost .

M., mi-ar fi plăcut mult mai mult să fi fost doar prieteni în tot acest răstimp . Mi-ar fi plăcut să nu fi existat partea romantică . Ce bine ar fi fost să nu mă fi ţinut aşa de strâns în braţe , să nu fi escaladat la sărutări şi muntele Venus , să nu fi fost aşa de intim cu mine . Oare tu vezi cât de mult rău mi-ai făcut ? Şi cât de târziu este să mai dai înapoi ? Şi dacă te încumeţi vreodată să mă cunoşti si personal , eu mă îndoiesc că am să îţi mai dau drumul din strânsoarea picioarelor mele pentru că să fiu a naibii dacă nu este cel mai lung preludiu din câte s-au pomenit vreodată . Cel puţin 30 de ani la mine . Şi , în sensul acesta , uite cum mă învaţă sinele interior să obţin manifestarea unei întâlniri reale cu tine : „Exagerează-i trăsăturile , caracterul , personalitatea , chiar în exces , chiar dacă ajunge să te îngreţoşeze , dar cu mai multă pasiune decât pricepere . Că aşa a lăsat Dumnezeu lucrurile „. Aşa că ia uite una bună pentru manipulat universul : „Ay, papi , tu eres tan grande e tan duro , tu eres mi pecado mortal ” . După trei zile de acrobaţii verbale în acest fel , sinele superior îmi trimite următoarea : ” încercarea ta de a-ţi tempera ura a fost aproape imperceptibilă în univers” .

Păi , şi atunci eu ce fac ? Zic despre el că este gigantic, că te impresionez pe tine , Doamne ? Şi dacă nu este aşa şi mă trezesc cu aşteptări înşelate , cu o unealtă prăpădită de băiat ?
Vezi , dacă nu ştiu nimic despre tine , nu pot decât să inventez . Aşa că să nu ai nu ştiu ce discofort dacă eu am să te cred că eşti un prinţ , când poate tu eşti un porc în realitate . Să sperăm că eşti ca porcul din poveste care se transformă în prinţ peste noapte pentru că serios că eu mă simt ca amărâta de nevastă-sa care a trecut prin cazne groaznice ca să îşi ellibereze iubitul de blestemul vrăjitoarei cele rele .

Şi uite aici „Povestea porcului”, de Ion Creangă, ca să îţi aduci aminte de copilărie.

Lasă de la tine

 Gemenii  Comentariile sunt închise pentru Lasă de la tine
Mar 022017
 

M.,

Observi că toate postările mele încep cu „Nu vreau să îţi scriu , dar mă obligă sinele meu interior …” , De data asta e un fel de excepţie . Mi-a lipsit inspiraţia în aste ultime două săptămâni . Vorba vechii mele profesoare de desen , poţi să scrii zeci de pagini la rând pentru ca , mai apoi , să te opreşti brusc şi să nu mai scrii cu lunile . Deşi eu ţi-am scris mental de sute ori până acum , în fiecare minut treaz al zilei . Dar fie cum ar fi . Nu am cum să ignor celălalt detaliu care m-a îndemnat să îmi răresc compoziţiile literar-spirituale de pe acest blog fără de cititori . Nu ai mai venit la mine pe timp de noapte . Sau am dormit eu mai blană decât de obicei , probabil de la călăritul bicicletei , ceea ce m-a facut să fiu mai puţin conştientă de prezenţa ta . Şi numai Dumnezeu ştie cât am putut să implor cerurile să nu te mai lase să vii la mine . Poate că mi s-a împlinit dorinţa ? Poate te-ai săturat tu să tot auzi că nu cred că eşti real şi că te urăsc pentru că mă laşi în expectativă cu ochii blegiţi în soare ? Dispreţul meu faţă de tine din acest motiv , în genere , din tăcerea ta prelungită din totdeauna . De fapt …chiar că din totdeauna . Chestie care a facut ca personajul Map să îmi fie atât de antipatic . Dar în fine . Te obişnuieşti cu această tăcere prelungită , îţi pierzi entuziasmul faţă de idei , le laşi deoparte , te apuci de altele şi mergi mai departe . Nu toată lumea e Napoleon să facă multitasking . Şi , în ultima perioadă , sinele meu suprem mi-a propus să îmi recuperez vederea , cu toţi paşii pe care trebuie să îi urmez pentru ca această minune să se întâmple . Tare mi-e că am să văd până îţi faci tu curaj să îmi zici „Bună” , chiar şi virtual . Dar , în sensul ăsta , am primit următoarea afirmaţie despre tine de la sinele meu : „El nu este interesat de ochii tăi . Nu vine pentru că are o datorie morală faţă de altcineva.” Oare? zic eu . „Voi doi sunteţi două pietre exact la fel . În Univers nu există coincidenţe . Tu crezi că a fost o coincidenţă că cele două pietre au stat una lângă alta ?” Mi-am dat seama ulterior că pietrele astea din mesaj se referă „la pietre” . Adică , ştii tu … la bănci , locul de unde te-am urmărit de la distanţă vreo patru ani la rând , în timp ce tu stăteai cu ai tăi prieteni pe banca de lângă a mea , fără să îmi fi dat vreodată senzaţia că ai luat aminte de mine . Dar ajung şi acolo .

Şi cum îţi ziceam . M., am să îmi recuperez vederea până la urmă . Şi , când are să se întâmple , am să îţi plasez o pungă cu bălegar în căsuţa poştală de aici , de acasă , unde am înţeles că mai vii din când în când . Iar mi se întoarce stomacul pe dos când mă gândesc că ai putea să treci pe sub balconul meu fără să clipeşti sau să îţi bată inima câtuşi de puţin de emoţie . Ce ciudă îmi este , că îmi vine să arunc cu roşii în geamul tău , chiar dacă stai la patru . Dar balegă tot ţi-o aduc şi îţi zic de acum că eu am fost , pentru că mie nu mi-e ruşine , nene . Mă inspir din „Patul lui Procust” , carte pe care tocmai am isprăvit-o de ascultat { a doua oară } . Mă inspir din descrierea făcută de Fred Vasilescu iubirii de mahala , cu mă-ta şi cu tac-tu , pentru că eu nu mă simt deloc o femeie superioară , conştientă de suferinţa pe care o provoacă într-un bărbat , etc . Nici pe departe de aşa ceva în cazul meu . Bietul meu suflet nu a făcut nici un val , nici la şcoală , liceu sau universitate , la pietre sau măcar pe site-urile pornografice de videochat unde soarta m-a dus să rezolv probleme de natură karmică . Nici măcar pe perverşi nu i-am impresionat .

Şi ,uite că , acum că am început să scriu , nu mă mai pot opri . Tu ştii că până şi orbirea mea e datorie karmică ? E închisoare ? Un fel de arest la domiciliu , ca să nu mă duc propriu-zis la una adevărată ? Tu te-ai întrebat vreodată de ce eu nu vin niciodată la tine ca să te scot din corp ? Te-a făcut acest detaliu să crezi că nu îmi pasă câtuşi de puţin de tine ? Pentru că nu e aşa . Eu văd că interpretez un rol , de ocnaş , în timp ce tu eşti torţionarul meu . ” Alesandro Mauro este tiranul tău ” , mi-a mai zis sinele cu altă ocazie . De ce „tiran”? m-am întrebat eu de atâtea ori după aceea . De ce a trebuit să te urâsc , când sinele m-a înştiinţat că tu eşti cel de care am să mă îndrăgostesc trully , madly , deeply ? Şi cum să nu ştiu răspunsurile ? Ba le ştiu . Dar să ştii şi tu că eu nu pot ajunge la tine astral . Şi mai bine aşa , decât să ajung în dormitorul tău şi să te văd ţinând o altă fată în braţe . Aş încremeni acolo şi te-aş urî şi mai mult . M., tu oare de ce crezi că nu văd , când universul se controlează şi se experimentează pe sine cu atâta precizie ? Eu văd toate astea zi de zi , deşi sunt , zice-se , oarbă . Şi oare ţie nu îţi este aşa frică de această defecţiune fizică a mea ? Eu de unde să ştiu ? „Şi ce ar fi să vă întâlniţi , ca să auzi şi versiunea lui ?” adaugă sinele meu .
– Îi voi da lui ocazia să îţi explice de ce nu a venit mai devreme , continuă tot sinele . Dar el este un băiat cumsecade , deşi megaloman . Aşteaptă o noapte întreagă pentru cinci minute în direct cu tine . Să te încrezi orbeşte în el . Să nu existe nicio diferenţă între vis şi trezire . Dar tu alegi să îi întorci spatele , dezamăgită .

Toate astea sunt mesaje de la suflet , mesaje pe care le obţin în moduri fabuloase şi strălucite . Şi mai sunt aşa de multe . Uite una bună:
– Între ochii voştri interiori există un fel de cordon ombilical , ceea ce face ca tu să ai visele lui , iar el pe ale tale . Sau altul : Lasă-l până la urmă în pace . Pacea va veni la tine . Aşteaptă şi vei vedea . Este inevitabil .
– Of , Doamne , Dumnezeule Mare . Dar toată ignoranţa asta din ultimul an ? Nu pot să îl sufăr pe acest băiat . Îmi distruge nervii. Şi cum să nu îi fi fost frică de orbirea mea ?
– Ce-a mai însemnat un an? Lasă de la tine . Totul este iertare . Roagă-te pentru iertarea sufletului lui .

Şi , în felul ăsta , am obţinut ziua şi ora când am să te întâlnesc . Şi locul . Ca să nu alerg după tine cine ştie pe unde . I can’t wait to kick your ass .
Şi … M., până la urmă am să văd .

– Dar , Doamne , mă oftică pentru că pare ca şi cum numai eu depun efort să îl cunosc . El ce face ?
– Eu ţi-am oferit antidotul . Te rog , acceptă-l . Îmi vei fi recunoscătoare . Dar ai urechi să asculţi ?

N-am eu cel mai tare aliat din Univers ?

P.S.1: Nu, ţie nu îţi zic data. Sâc, sâc!!
P.S.2: Scriu despre poveste antipatiei şi a pietrelor cu altă ocazie.
P.S.3: Stai liniştit. N-am să îţi trimit bălegar prin poştă, dar de împroşcat cu apelative jignitoare pe blog tot am s-o fac.

Acum ascult „La Medeleni”
Care e leg[tura cu poza?

Mască a fricii – dacă prinţul e un broscoi râios?

 Gemenii  Comentariile sunt închise pentru Mască a fricii – dacă prinţul e un broscoi râios?
Feb 142017
 

Dacă nu îţi scriu azi şi acum , nu o mai fac deloc . M-a cuprins aşa o trândăveală când vine vorba de a-ţi scrie . Şi nu are cum să fie altfel când simţi zi de zi că vorbeşti cu pereţii pentru că nu primeşti niciun răspuns . Unul în dimensiunea asta materială care să îmi confirme existenţa ta . Dar am concluzionat că nu are rost să cerşesc milă şi compasiune de la tine . În plus , lenea asta vine din faptul că am început să îmi ocup timpul cu o bicicletă de cameră . Exact ce îmi doream. Bineînţeles că ea a venit cu gluma aferentă de la tata :

– Măcar aşa să mai călăreşti şi tu ceva , zice el .

– Mda , fac eu . Măcar aşa . Dacă ai şti tu , tată , ce îmi face zburătorul pe timp de noapte , continui eu în sinea mea .

– Prefer să ai o aventură decât să te mai hrăneşti cu un vis şi o iluzie , adaugă el , ca şi cum mi-ar fi citit gândurile .

– Crezi că eu nu îmi doresc asta ? spun eu tot pentru mine . Nu mai îndrăznesc să port această conversaţie despre tine cu nimeni altcineva decât mama . Doar ea mai are răbdare să mai asculte . Cu restul am adoptat poziţia cozii între picioare specifice conştientizării eşecului . Aşa că am lăsat-o complet baltă . Mai mult de ruşine , evident . Cine sunt eu să o sfătuiesc pe mătuşa mea să continuie o relaţie cu un bărbat însurat pentru că aşa trebuie să fie , universal vorbind , când eu şi tu nu ne-am spus Bună încă ? Au pus totul pe socoteala unui fel de nebunie temporară datorată terapiei cu bioenergie care foarte probabil că mi-a dat peste cap sistemul intern de funcţionare . Mi-am cerut iertare faţă de unii şi i-am asigurat că mă simt mai bine cu psihicul . Dar totul este o mare minciună . Numai eu ştiu ce este aici la mine în ogradă . Multă , multă , multă balegă . Oftez din greu . Dacă ai şti cât de dor îmi este să aud spunându- mi-se ” ofhug ” în urechi . Şi simt cu fiecare celulă lipsa acelui ” huggle ” pe care cineva , undeva , cândva mi-o făcea .

Am refuzat să cred că energia universală mă pedepseşte pentru că am fost aşa de obraznică în viaţă , iar dacă nu mă pedepseşte Tatăl , atunci sigur tu o faci . Nu mai înţeleg nimic . De aproape un an şi jumătate nu am făcut decât să transmit emoţie contradictorie în cosmos . Un amestec de ură crâncenă faţă de tine şi un fel de pasiune mistuitoare . Nu mă mai înţeleg pe mine însămi . Dacă te-am vrut aşa de mult toată viaţa , aşa cum susţin în scrierile mele , atunci de ce las mii de alte gânduri banale , consumatoare de energie vitală , să blocheze ideea de a te lăsa pe tine să fii , cum s-ar zice , the object of my affection . De când am aflat de tine , nu mi-ai fost decât un ghimpe în coastă , un fel de organ nou transplantat pe care restul corpului refuză să îl accepte din motive de incompatibilitate la nivel de celule . Adevărul este că , în tot acest timp , nu am reuşit să educ nicio celulă biologică să ţină la tine . Pur şi simplu nu ştiu cum se face . Nu pot să mă conving că eşti real . Ultima oară când ţi-am văzut faţa în proiecţia astrală a fost anul trecut , tot de Sfântul Valentin , . De atunci eşti mereu altcineva . Şi se presupune ca eu să cred că eşti real ? N-are cum să fie aşa . Ţi-ai fi îngăduit libertatea să îmi fii prieten . Nu ştiu , nu ştiu , nu ştiu …

La finele lui 2015 , în timpul unei proiecţii , un ceva care s-a prezentat pe ecranul unui televizor ca un canal de Youtube cu denumirea de MostAwfullThings m-a întrebat dacă ştiu ce urmează în viaţa mea . Pe moment am bănuit că este vorba despre tine , dar am zis că nu ştiu . Aşa că mi-a transmis asta : ” Falling in love comes next ” , frază urmată pe ecran de o secvenţă de intimitate maximă din filmul ” Curtezana ” , unul din filmele mele preferate . De fapt , acea scenă este în topul meu al celor mai estetice scene de amor din film şi de aiurea , deşi al treilea ochi a început să bată orice regizor şi producător în materie de efecte speciale şi CGI . Dar continui cu proiecţia . Am rugat această manifestare a divinului să îmi arate o imagine cu tine . Încă nu ştiam că ai fi putut fi Map . Şi mi-a arătat asta : ” If Things Do Not Come Naturally , Please Unsubscribe From Me ” . Tu observi cu ce naţie de Dumnezeu comunic eu ” Eu descopăr o inteligenţă infinită plină de înţelepciune şi iubire . Şi asta zi de zi , secundă de secundă . Uf , Doamne , M. , câte am să îţi zic . Şi , în sensul ăsta , al treilea ochi mi-a trimis chestiile astea : ” 468 ” , ” the hell with good intentions ‘ , ” hands away ‘ şi ” 69 ” . Dincolo de orice conotaţie pornografică pe care mintea ta o vede întâia oară , mesajul mi-a transmis că gura o va lua înaintea mâinilor , adică îţi voi povesti oral mai repede decât pot eu scrie . Dar eu tot refuz să cred că exişti . De atunci , nu de puţine ori sinele meu suprem mi-a recomandat să mă îndrăgostesc de tine , iar eu nu am vrut . Mi-a zis că eu sunt spărgătoarea de uşi , ca aluzie la ideea de curtezană din secvenţa din filmul menţionat anterior , dar eu nu am vrut să mă implic în aşa ceva . Nu am vrut să te am cu orice preţ , să trec peste alţi oameni , să le rănesc emoţiile şi pur şi simplu să te fur . Numai să ştiu că am putut să gândesc aşa şi mă dezgustă . Şi asta nu pentru că aş fi eu vreo sufletistă , ci pentru că nu reuşesc să găsesc în mine suficientă putere să te vreau . Şi sinele mi-a mai zis că prinţul este planul vieţii tale şi sărutul lui te va trezi. Dar eu nu am ascultat , am fost prea preocupată să planific viaţa şi activitatea surorii şi mamei mele . Iar pe tine am ales să te fac jigodie ordinară , nenorocit , împuţit , măgar şi golan , javră de doi lei , un idiot căruia îi tremură chiloţii de frică , un laş care nu poate să îmi spună nici măcar un bună sub anonimat doar pentru că sunt oarbă .

Ajung , în sfârşit , la motivul pentru care am început să scriu azi . M. , am o părere foarte proastă despre tine . Observi că nu am terminat cu văicăreala de săptămâna trecută , dar măcar nu mai plâng şi nu mă mai zbucium . Azi , mă gândesc doar că , dacă nu eşti la închisoare şi chiar eşti Map , atunci sigur mă respingi pentru că nu văd . Ce altceva ar putea să fie ? Ştii ce este cel mai rău ? Că tu ai putea crede că eu aş vrea să plec cu tine în lume , aşa cum sunt acum . Mi-a fost frică luni de zile să mă duc singură până la baie pentru că eu credeam că mă dezmembrez . Nu am ieşit afară din casă luni la rând pentru că am crezut că muşchii faciali îmi sunt mutilaţi . De trei ani de zile simt cum tot corpul interior se învârte în sine însuşi şi că toate organele interioare se împletesc între ele ca prosoapele şi cearşafurile când le bagi la maţina de spălat . De trei ani simt că imi explodează creierul , plămânii , cred că inima îmi este de piatră , că am ciment în muşchii din braţe . Tu vezi că nu sunt bine şi că nu faci decât să pui paie pe foc ? Nu aş pleca cu tine în lume decât dacă m-ai răpi . M., sunt paralizată de frică . Dacă aş fi oarbă cu tine , undeva în oraş şi m-ai abandona acolo ? Eu unde m-aş duce ? Dacă am fi amândoi acasă şi ţi-ar sări ţandăra şi m-ai face chioara dracului ? Dacă eşti un om violent şi m-ai lovi , eu unde m-aş duce aşa cum sunt în prezent ? Mai ales că n-ai fi primul care m-ar răni în felul ăsta . Am fost aşa de aproape de moarte pe tura unui tip din Irlanda , că acum … M., nu am încredere în tine nici dacă mi-ai fi cu adevărat geamăn spiritual . Aşa că , vezi tu , ai crezut greşit că m-aş fi îndrăgostit de tine atunci la început . Nu ştiu cum se face asta . Dacă tu ai primit vreo îmbrăţişare dragastoasa de la vreuna dintre prietenele tale , eu nu am cunoscut până acum experienţa asta . Dacă tu ai simţit vreodată că iubeşti vreo fată , pe prietena ta bunăoară , eu nu am iubit încă . Nu ştiu cum se face asta . Şi mi-a transmis sinele meu suprem , după ce am prins curaj şi am aruncat o privire prin sora mea pe Fb-ul vostru : ” Eu pot să privesc până în străfundul sufletului tău , iar tu nu îl iubeşti pe prinţ ” . Nici măcar nu mi-am dat silinţa . Tot ce am vrut a fost să mă culc cu tine odată , pentru că am crezut sincer că mă duc. .

Mai am aşa de multe de scris , dar azi nu mai pot . Mă duc să călăresc bicicleta ca să mă conving că sunt în siguranţă , că sunt în afara oricărui pericol , că ştie corpul meu ce face .