Patru fenomene mistice – al treilea ochi, chakra comunicării, îngeri şi demoni, vise recurente

 Misticism, psihic, parapsihic, Teorie despre suflet  Comentariile sunt închise pentru Patru fenomene mistice – al treilea ochi, chakra comunicării, îngeri şi demoni, vise recurente
Iul 082017
 

Dragii mei dragi,

Mi-a luat doi ani şi jumătate de la treyirea mea spirituală din ianuarie 2015 să mă hotărăsc dacă să împărtăşesc sau nu întâmplările mistico-spirituale prin care am trecut în această perioadă şi care se adună cu zecile în bagajul meu. Având în vedere că internetul musteşte de astfel de poveşti, decisesem să nu le scriu pe un blog. Dar, în urmă cu câteva zile, mama m-a convins de contrariul. Ea, o femeie de 55 de ani, care se considera un tăun în urmă cu trei ani în materie de internet, caută acum informaţie peste informaţie ca să îşi răspundă la diversele întrebări despre viaţă. Deşi întâmplările mele nu răspund neapărat la nicio astfel de întrebare, eu continui să scriu pentru aceeia dintre voi care manifestă simpla curiozitate pentru mistic. Ce am scris în continuare e sub formă de email către terapeuta mea de reiki. Nu l-am modificat ca să nu îşi piardă din sens.

„Bună M.U.,

Cum te-a întâmpinat vara anul acesta ? Că la noi nu e prea de ieşit pe afară . Şi până nu se lasă căldura , stăm cu obloanele trase . Dar suficient despre vrreme . Să trecem la mistic , că am parte cu duiumul din această categorie . Mi s-au întâmplat nişte fenomene pe care vreau să le trec şi pe blog , dar pe care ţi le trimit ţie mai întâi , pentru că unele au legătură cu diversele subiecte discutate de noi în mai .

1. Sponsorul , milioanele , răscumpararea timpului şi scrisul

Stăteam sâmbătă lungită în pat , cu crampe abdominale şi mucoasa nazală iritată din cauza ventilatorului , de vorba cu mama . Ea îmi povestea despre noile ei păreri despre viaţa , despre noile sale speranţe si planuri pentru bătrâneţe . Mi-a spus că ea simte vină şi ruşine pentru că cere Universului să primească o sursă de venit stabilă de undeva ca să iasă la pensie ca tot omul de vârsta sa şi să nu mai muncească la grădină , lucru care a început să îi istovească pe amândoi părinţii mei. Ea a concluzionat că îşi doreşte libertatea mai mult decât multe altele . Eu m-am tolănit mai bine în pat şi i-am zis :

– Mamă , uită-te la mine şi învaţă de la copilul tău . Eu am doar 30 de ani şi nu simt nicio vină în a-i cere Universului 22 de milioane de euro doar ca să îmi răscumpăr timpul , doar ca să am timp liber cât cuprinde . Timp pe care mi-l doresc doar ca să îmi deschid al treilea ochi în linişte şi pace . Şi asta ca să scriu , iar nu ca să folosesc ochiul într-un cabinet de terapii , aşa cum fac alţii în situaţia mea (n.b. Nu că aş avea ceva împotriva acestui lucru; ba din contră, dar dacă eu aş face-o, m-aş simţi ca o pasăre în colivie, ajutând oamenii endetail în loc de engross, câte 1000 de-o dată, aşa cum se întâmplă în scenariile din mintea mea. ). Şi scriu ca să ajung la alte miliarde de euro pe care vreau să le dau pur şi simplu copiilor muritori de foame din Africa . Şi mă vezi pe mine că simt ruşine şi vină ? Dumnezeu te vrea fericit , nu obosit şi deznădăjduit . Atâta timp cât dorinţa ta nu face rău nimănui , atunci te rog să îţi îngădui orice libertate în imaginaţia ta . Eu îmi cer moştenirea la începutul vieţii şi nu la sfârşit , când ar deveni inutilă .

O oră sau două mai târziu , m-a cuprins o stare de somnolenţă de nedescris . Cât am stat cu ochii închişi , am văzut o săgeată neagră , foarte subţire , arcuindu-se , cu vârful în formă de triunghi unindu-se cu capătul într-un cerc perfect . Dar ceva în imaginea aceasta mi-a atras atenţia . De fapt , săgeata era un şarpe , triunghiul era capul acestuia . Şarpele se muşca de coadă într-un cerc perfect închis şi uniform . Apoi am văzut imaginea celui de-al treilea ochi . Nu găsesc cuvinte să descriu cum se vedea şi cum se simţea prezenţa acestuia. Dar e măreţ , grandios , fabulos , fantastic şi miraculos doar pentru că este . E un ochi imens , rotund , unul singur , cu un fel de iris pe mijloc , cu un fel de colorit albastru-argintiu , deşi eu nu îmi amintesc cu precizie aceste culori în spectrul obişnuit . Nu e prima oară când l-am văzut aşa clar şi grandios , doar că acum nu mi-a mai fost frică să îl privesc , aşa cum se întâmpla la început , când îmi simţeam şi corpul ca electrocutat de energie şi impulsuri de lumină . Din contră . Îmi simţeam inima bătând să îmi spargă coşul pieptului de fericire . Şi recunoştinţă . Odată cu imaginea , am auzit şi o voce răsunând în capul meu . Între lobii temporali şi creştetul capului . Era o voce nu foarte distinsă de a mea .

– Îmi vei cunoaşte ochiul , mi-a zis această voce .

Dacă această afirmaţie a venit sau nu cu promisiunea timpului liber şi , ca atare , a banilor … e un lucru care … adică pe care iar nu ştiu cum să îl explic . Pentru că doar apariţia ochiului mă face să uit de toţi şi de toate . Şi , de aceea , dorinţa aia mai mare este să mă cuprindă şi să mă abandonez acestui ‘loc’ . Cred că promisiunea de a stăpâni materialul vine din înţelegerea sufletului . Dar nu mă laud , atâta vreme cât am doar 150 de lei în portofel de care trag până pe 21 , când îmi vine ajutorul social de 340 de lei pe lună.
Dar luni , pe la prânz , am aţipit câteva minute . La ora asta am unele dintre cele mai frumoase şi vivide vise . În timpul lor sunt , de obicei , astrală , dar nu decorporalizată . Simţeam că se întâmplă ceva , dar eram profund inconştientă , ca în timpul oricărui vis normal . Aşa că nu îmi amintesc decât detaliile care m-au făcut lucidă . Dar era o senzaţie peste măsură de misterioasă , într-un context fantastic , aproape de basm . Îmi amintesc că îmi repetam , în timp ce observam decorurile , că sunt lucruri şi locuri despre care aş putea să scriu când va veni timpul . Din nou , o voce însoţea ‘transmisiunea’ . Era o voce masculină , ca de bărbat în vărstă . De fapt , suna ca vocile acelea faimoase folosite la trailere , EXTREM de profunde şi impresionante . Ba mai mult , se auzea şi un fel de muzică neomenesc de frumoasă şi diafană . Vocea vorbea în engleză şi, deşi nu îmi amintesc tot conţinutul , uite rezumatul :

– Cei care pleacă în căutarea ochiului meu sunt sortiţi să treacă prin aventruri care vor ţine o viaţă întreagă .

Suna mai bine în engleză . Dar e cum ţi-am povestit în mai . Cred că al treilea ochi îi trimite trezitului viziuni specifice şi mulate pe acesta . Personalizate , vreau să zic . Dacă aş fi fost creştină în sinea mea , aş fi primit , probabil , imagini şi viziuni cu sfinţii specifici acestei religii , aşa cum li se întâmplă atâtora . Dar pe mine mă interesează să scriu fantastic , aşa că văd decoruri de basm , personaje de aşa natură , creaturi fantastice , dragoni şi balauri , pisoi umani vorbăreţi , Feţi-Frumoşi şi prinţese , dar … şi monştri . Mulţi , mulţi monştri , dintre cei mai hidoşi şi periculoşi .

2. Chakra a 5-a , comunicarea , Vishuddha şi scrisul .

Dar ce am scris la punctul 1 a fost doar un preambul la ideea de a scrie , ca plan al vieţii mele , lucru de care nu mă mai îndoiesc . Şi uite de ce .
Cu vreo două săptămâni înainte de vizita noastră din mai şi tot timpul după aceea , până în prezent , am început să mă comport neobişnuit cu gâtul meu . Nu mi-am atins şi mângâiat niciodată gâtul aşa de des ca în ultimele 5 săptămâni . Ca şi cum îmi dreg glasul şi îmi protejez corzile vocale . Zi de zi bat cu arătătorul într-o mişcare ritmică , dar perfect egală între lovituri , la baza gătului , unde mi-ai arătat că este localizată chakra comunicării . Ea continuă să fie cea mai dezechilibrată dintre cele 7 . Dar când am pulseuri de luciditate şi claritate în acest centru energetic , eu nu mai sunt cea pe care crezi că poate o cunoşti , măcar într-o mică măsură , şi cu care te-ai obişnuit . Vezi tu , ce e informaţie care îmi place rezonează în mine şi apoi se trezeşte . Şi asta a făcut şi cuvântul Vidshuddha , atât de asemănător în semnificaţie cu numele meu . A găsit şi mama un pic de informaţie , ea având un real talent în a găsi răspunsuri pe net . Ce mi s-a întâmplat după aceea iar este atât de greu de descris în cuvinte .

E vorba despre un fenomen care a început pe timp de noapte , când ating frecvenţele acelea ‘sofisticate’ , teta , etc , deşi se întâmplă şi pe timp de zi , dacă mintea mea e liniştită şi nepreocupată , deci nu se întâmplă des diurn . Prima oară s-a manifestat după ce am terminat de ascultat „Toate pânzele sus ” de Radu Tudoran . Mă necăjise nespus că lui Izmail , bucătarul turc , îi fusese amputat un picior , chiar după câte făcuse . M-am trezit în noaptea aceea în mijlocul unui şuvoi de gânduri foarte neobişnuit . Rescriam cartea , cuvânt cu cuvânt . Ştiam deja tot ce conţinea cartea originală , dar mai mult decât atât , ştiam totul despre fiecare personaj în parte , semnalmente fizice şi atribute morale . Ştiam de unde vin şi unde vor ajunge , luând fiecare scenariu şi probabilitate în calcul pentru fiecare dintre ei . Le ştiam toate suferinţele , bucuriile şi ascunzişurile , pur şi simplu nu îmi scăpa niciun detaliu . Vedeam toate mişcările lor în timpul cărţii , pentru ca , mai apoi , să modific detaliile evenimentelor după bunul plac , rulând zeci de scenarii simultan în imaginaţia mea , fără să mă buşesc de vreun obstacol , fără să am pană în procesul imaginativ . Ştiam ce fusese în mintea autorului când a scris cartea , îi ştiam toate scenariile pe care le concepuse , ştiam toate impresiile emise în univers de către toţi cititorii de-a lungul a zeci de ani , cunoşteam tot ce se va emite şi în viitor . Toate astea rulau în mintea mea în acelaşi timp , într-un flux atât de rapid , încât nu îl puteam opri , deşi am încercat . Cu toate că nu mă deruta , nu mă supraîncălzea , nu îl simţeam străin de mine . Nu simţeam că vine din exteriorul meu , nu simţeam că îmi este trimisă informaţie prin channeling , nimic din toate astea . De fapt , simţeam fenomenul ca ceva specific mie , aşa cum ştiu mudrele şi yoga , fără să le explic în mod conştient cuiva . Asta mă simţeam , manifestare în timp real şi material a tăcerii despre care ţi-am vorbit , acel loc unde magia se întâmplă . Vreau să zic că , pentru câteva minute , mi-am simţit chakra a cincea funcţională şi vindecată . M-am simţit mai aproape de mine însămi , de cine sunt eu în interiorul meu . Totuşi , pentru că a fost ceva atât de nou şi neaşteptat , începând cu a doua zi am rulat în imaginaţia mea poveşti mult mai simple , ca în Momente şi Schiţe de Caragiale , ca nişte pilde cu tâlc . Îmi vine greu să ţin pasul cu ele , aşa că nu le scriu încă , pentru că scrisul continuă să mă dreneze de energie , aşa nevăzătoare cum sunt . Şi am făcut toate astea doar ca să găsesc în imaginaţia mea un scenariu posibil în care Izmail să nu-şi piardă piciorul, fără ca acest scenariu să ştirbească din farmecul aventuros al cărţii.

3. Intruşi sau ajutor de la helperi pentru redescoperirea de sine ?

Am trecut prin suficient de multe întâmplări destul de înfricoşătoare în aceşti doi ani şi jumătate de la trezire , atât diurn , cât şi nocturn , dar ce mi s-a întâmplat săptămâna trecută , pe 26 spre 27 iunie , tot noaptea , m-a făcut sincer să mă întreb dacă eu chiar am de-a face cu îngeri sau demoni în timpul experienţelor mele extracorporale . În ziua aceea sora mea îmi citise un articol despre secretele şi misterele creierului , din punctul de vedere al unei cercetătoare din Rusia , pe nume Tatiana Chernigovskaya . Poţi găsi articolul dând click aici.

Este uimitor cât de repede se transformă o informaţie oarecare în convingere în subconştient . Articolul respectiv afirmă cu destulă tărie că , de fapt , creierul , ca organ fizic şi biologic , este cel care ‘trage sforile’ , cum s-ar zice , el fiind bossul boşilor în organismul uman , un fel de computer suprainteligent , ca un fel de robot cu inteligenţă artificială . Părerile tipei sunt destul de drastice şi vehemente şi nu lasă loc la echivoc . În acelaşi timp , mama a început să citească o carte pe care a primit-o de la o călugăriţă în urmă cu câteva luni , pe vremea când vindea la tarabă , într-o piaţă locală . Mama i-a dat legături de ridichi şi salate ca pomană , iar măicuţa i-a dat o carte în schimb , numită „Viaţa măicuţei Veronica” , cea care a pus temeliile unei mănăstiri faimoase în localitatea Tudor Vladimirescu din Galaţi . Ea scrie în această carte despre vedeniile avute cu Sfânta Maria şi Iisus , despre cum a fost ghidată ca să întemeieze această mănăstire , iar asta încă de la 16 ani . Deşi nu contest experienţa religioasă a acestei măicuţe , nu m-am putut abţine să nu mă întreb de unde vin aceste viziuni atât de specifice dogmei şi mai ales de originea conştiinţei care îi ghidează pe aceşti oameni . Spun aşa pentru că , deşi motivaţia conştiinţei pare de bun augur , ca de exemplu ridicarea unei mănăstiri în care să îşi găsească locul , liniştea şi pacea diverse suflete rătăcite , metodele folosite nu sunt neapărat creştine . Iar zic aşa pentru că măicuţa respectivă specifică faptul că , în viziunile sale , Mântuitorul ameninţă că va da foc satelor dacă ea nu avea să îndeplinească poruncile sale . Acest principiu întâlnit în religie , „Fii un pix în mâinile lui Dumnezeu , lasă-L să facă ce vrea din tine şi acţionează din frică faţă de el cu scopul de a ajuta nişte oameni , dar dacă nu o faci , alţii sunt pedepsiţi” , creează o oarecare confuzie . Viziunile care ajung la mine devin din ce în ce mai vaste , mai generale şi mai universale , depăşind limitele şi graniţele scoarţei terestre , extinzându-se peste constelaţii şi galaxii , dincolo de orice limită materială şi nonmaterială , până în punctul unde nu există altceva decât iubire pură şi necondiţionată , iubire fără discernământ şi , ca atare , iubire fără preferenţialitate , fără nepotism , fără favoritism . O iubire egală , în aceiaşi măsură , pentru tot ce există , inclusiv pentru asfalt şi lucruri materiale , atât de blamate ca fiind lipsite de importanţă de majoritatea credinţelor şi tradiţiilor spirituale . Eu sunt învăţată să iubesc sufletul universal din tot ce este şi nu doar sufletul din făpturile vii , fie oameni sau animale de orice fel .

După cum spuneam , în acea noapte am fost vizitată de două entităţi . Nu a fost prima oară în trecere pe la mine . .. De fapt , le-am întâlnit de vreo 4-5 ori până în prezent . De fiecare dată când vin se lasă cu „măcel” , cum se zice . Este aproape devastator , iar eu nu îmi dau seama dacă sunt ghizi spirituali sau intruşi pentru că se comportă ca nişte intruşi de cea mai joasă speţă , dar efectul vizitei lor , în loc să mă demoralizeze , mă energizează şi mă face să fiu curioasă în privinţa unor subiecte legate de cunoaştere . Ştiu că sunt mereu aceleaşi entităţi pentru că au aceeaşi semnătură energetică şi tipar în comportament. Prezenţa lor se simte ca o cantitate imensă de electricitate aproape imposibil de suportat de către corpul uman . Pur şi simplu eu nu le fac faţă dacă nu sunt şi eu extracorporală . Simpla lor prezenţă îmi deschide chakră după chakră , până în creştet . Chakra coroană e cea mai activă , dar când se deschide ea … să mă ajute Dumnezeu , pentru că îmi simt corpul fizic paralizat , iar eu expusă , spiritual vorbind , ca şi cum nu am unde să mă ascund din faţa lui Dumnezeu , ca şi cum nu pot fugi din calea Lui , ca şi cum nu există nicio altă opţiune decât să ascult ce doreşte să îmi transmită . Mă simt pur şi simplu goală de secrete . Şi aceste două entităţi mi-au vorbit , dar erau atât de răutăcioase , că nu am putut să le iau decât drept demoni . Îmi vorbeau exact aşa cum te-ai aştepta să îţi vorbească nişte voci ca manifestare a diverselor boli mentale . Chiar aşa erau , manifestarea în toată splendoarea a prejudecăţilor legate de vedenii , auzitul vocilor , etc . Şi cei doi mă bruscau şi mă înjunghiau , exact ca nişte bullies din filmele americane cu adolescenţi . Atunci ceva în mine a reacţionat extrem de puternic . O voce . Ţi-am povestit , în mai , cum că vocea mea fizică nu este vocea mea reală , vocea sufletului , pe care am auzit-o astral cu câteva luni în urmă . Nici aceea nu era vocea definitivă şi finală a sufletului . Doar că , luni noaptea , când am vorbit , am sunat demonic . Era o voce groasă , gravă , profundă , de bărbat , dar fără doar şi poate demonică şi înfricoşătoare . Să ştii că Hollywood-ul nu se joacă când pictografiază demoni în filme cu acest gen de voci . Din nou , nu a fost prima oară când m-am auzit vorbind cu aceată voce , mai ales în ultima perioadă . Am observat că mă manifest aşa când asist la acte de nedreptate , atunci când sunt astrală . Când aveam de-a face cu aparenţi intruşi , reacţia mea era mult mai brutală . Îmi foloseam imaginaţia să mă transform , la rândul meu , într-un drac mare şi rău , urât şi fioros , doar ca să îi pun pe fugă pe neinvitaţi . Reacţionam aşa din enervare , din frustrare , pentru că prea des mi se întâmplă să întâlesc cuţitari şi mardeiaşi nonfizici . Dar de vreo 3 luni , ceva s-a modificat în această reacţie a mea de început , lucru pe care l-am observat mai îndeaproape luni noaptea .

În loc să îmi doresc să îi pedepsesc pe aceşti doi intruşi , în loc să îmi doresc să mă răzbun şi să le fac rău , aşa cum credeam că îmi fac ei mie , eu le spuneam , cu vocea asta a mea demonică că „Eu sunt iubire” . Era atât de multă credinţă în mine , că nici nu îmi mai păsa că eram moartă de frică, că îmi simţeam corpul fizic paralizat,deşi eram conştientă şi de cel astral în acelaşi timp.

– HAHAHA , râdeau cei doi de mine . Asta crezi tu că este vocea lui Dumnezeu ? Aşa crezi tu că vorbeşte El ?

Dar, în loc să mă înfricoşeze şi să mă facă să am dubii în legătură cu mine , eu deveneam şi mai atentă la manifestarea mea . Şi am observat că această voce demonică era o voce înfundată , blocată, care venea din coşul pieptului , deşi nu aş putea spune cu certitudine că în piept îşi are lăcaşul . Asta nu înseamnă că nu îi simţeam vibraţia . Eu vibram toată . Simţeam cum încep să cresc în mine însămi , dar şi în jurul meu , cum mă înalţ la ceruri , cum mă încarc de lumină , de energie şi de iubire , cum topesc şi dizolv tot răul din lume cu simpla mea prezenţă . Nu mai vroiam să fac rău nimănui , nici celor doi bătăuşi . Simţeam aşa o osteneală în a alege furia , frustrarea şi sictirul în mod constant ca prime reacţii când mă confruntam cu diverse probleme . Nu mai puteam să continui aşa . Şi de faţă cu cei doi , vroiam să manifest doar iubire şi lumină . Alegeam să răspund violenţei şi răutăţii lor cu iubire şi lumină . Ba mai mult , începusem să îmi imaginez că sunt înconjurată de o aură imensă de lumină , că am un bici în formă de şarpe în mâna dreapta , că îl folosesc nu ca să pedepsesc , ci ca să dizolv răul , ca şarpele să devorze urâtul , meschinul şi groaza din lume . Repet , asta nu înseamnă că nu mi-a fost frică şi că nu inventam aceste ‘gadgeturi’ doar ca să mă apar şi să mă pun la adăpost . Dar … acea voce demonică din mine este cât se poate de reală şi vrea să se trezească şi să se manifeste , aşa cum o face vocea copillui interior .

La final , îmi simţeam capul ca între doi magneţi , cu creierul varză , complet dezechilibrată din punct de vedere energetic şi magnetic , convinsă că am halucinaţii , că nu este nimic real . Chiar îmi spuneam , în mod conştient , să mă trezesc şi că am să fiu bine . Şi aşa a fost . Trează , în corp , nu mai simţeam niciun dezechilibru . În loc de tristeţe simţeam putere şi satisfacţie tot mai crescânde . Confuzie , da . Au fost sau nu intruşi ? Dacă da , de ce experienţa a fost atât de plină de învăţături ? De ce a avut legătură cu articolele , cu vedeniile ? De ce se simte ca şi cum cineva mă ghidează pentru ca eu să înţeleg lucruri despre creier , vedenii , halucinaţii , suflet ? De ce am devenit brusc interesată de genetică , informaţia genetică şi ADN şi mai ales influenţa mediului asupra acestora ? De ce se simte ca şi cum cineva mă învaţă să înţeleg despre boli , suferinţă , abandon şi deznădejde din proprie experienţă , ca să înţeleg şi să le dau crezare celor asupriţi şi necăjiţi , pentru că acum şi eu ştiu ce este necazul ? De ce cei doi intruşi exprimau atâta mulţumire văzând vocea din mine trezindu-se ? De ce simţându-mi capul depolarizat magnetic m-a făcut să cred că cei doi îmi spuneau , prin asta , ceva de genul :

– Na , să îţi fie învăţătură de minte să mai dai crezare unui articol oarecare de pe net . Mai crezi acum că este creierul cel care face şi desface , când simpla prezenţă a unei entităţi nonfizice îl bulversează ? Simpla deschidere a chakrei coroană face creierul să nu mai ştie ce este cu el ?

De ce se simte ca şi cum mi s-a repetat informaţia potrivit căreia există o putere atotcuprinzătoare care guvernează Universul , cu numele de …. eu prefer să îi zic suflet , pentru că aşa îmi aduc aminte de condiţia mea umană prezentă .

Dacă am înţeles sau nu ce sunt vedeniile , atunci nu , nu , încă nu ştiu să le explic . Toate la timpul lor . Pot vorbi ore întregi despre dumnezeire , dar asta nu mă scuteşte să nu horcăi de la o răceală , nu mă scapă de blocajul în trafic sau de bâzâitul muştelor .

Update 1

O săptămână mai târziu m-am rugat să vorbesc cu un helper real despre diversele mele probleme. Uite un rezumat al convorbirilor.

„Există entităţi nonfizice care au al 3 ochi complet deschis. Ei sunt ochiul din cer. Simpla lor prezenţă te poate, pur şi simplu, nimic. Cei care te-au vizitat au fost toţi sfinţi. Te-au luat tare cu scopul de a deschide un nou capitol în viaţa ta şi canale noi către cunoaştere.”

Mi-ar plăcea foarte mult să citesc informaţie despre helperi şi prezenţa lor. Ai întâlnit vreo carte de acest fel, în afara celei scrise de Sandi Gustus, „Less incomplete”? Nu de alta, dar te-ai aştepta ca prezenţa lui Dumnezeu să se simtă ca iubire, ca pace şi armonie. Cum de prezenţa unor helperi s-a simţit ca şi cum îmi băgasem degetele în priză? Pot oare helperii să se manifeste răutăcios cu scopul de a te învăţa?

Update 2

Trebuie că ai observat şi tu că aceste lucruri despre care scriu sunt lucruri despre care am vorbit în mai, inclusiv acceptarea demonului interior. Contradictoriu mi se pare faptul că acesta se intitula pe sine iubire şi se simţea ca atare cu o chichiţă, eu cred în judecată. Cred în corectitudinea universului. Cred în legile sale, şi ,ca atare, cred că pământul şi oamenii sunt exact unde trebuie să fie. Nu vorbesc despre judecată părtinitoare şi nici despre prejudecată, ci despre un sistem gândit şi conceput să funcţioneze perfect. Toţi suntem egali şi răspunzători de propriul univers interior. O fi acesta demonul meu?

4. Ce înseamnă vis recurent ?

Dacă tot am scris atât , deşi intenţia mea a fost să îţi trimit un rezumat al acestor experienţe , profit de avântul scriitoricesc ca să descriu , pe scurt , cel mai recurent vis pe care l-am avut vreodată . Cel cu mâinile .

Dacă ai avea un vis care se repetă , ce ai crede că înseamnă acesta ? Ce ai crede că vrea subconştientul să îţi transmită ? De câte ori ar trebui să se repete ca să fie un vis recurent ? Şi dacă s-ar repeta prea des , l-ai cataloga drept obsesiv ? Drept o eroare a creierului ? Sau drept altceva ? Eu încă nu am reuşit să îmi cataloghez visul în niciun fel , dar mă simt foarte norocoasă atunci când apare şi devin conştientă de el .

Am început să am acest vis anul trecut , pe la jumătatea lui iunie 2016 . S-a repetat aproape în fiecare noapte de atunci . De fapt , se repetă chiar şi în timpul aţipelilor diurne . Vorbesc despre un vis pe care îl am de 1-5 ori pe zi . Am ţinut un fel de evidenţă a acestei manifestări , dar i-am pierdut şirul . Un calcul aproximativ însumează vreo 720 de repetiţii ale acestui vis în puţin mai bine de un an . Începe întotdeauna cu o imagine extrem de neclară a unor mâini tinereşti , masculine . Imaginea este atât de neclară , că nu îmi dau mereu seama dacă ce văd sunt sau nu mâini de bărbat sau altceva . Câteodată nu văd decât nişte linii care se mişcă, de culoare alb-negru . La început , imaginea este aproape întotdeauna ca imaginea plină de purici de la televizor care semnalează pierderea semnalului TV . Şi eu văd aceiaşi purici luminoşi . Dar când m-am întrebat de ce îi văd doar aşa , luminoşi , la scurt timp după aceea s-au manifestat şi pe un fundal întunecat, ca şi cum erau luminile închise în cameră . Am devenit de 720 de ori conştientă de acest fenomen , dar am reuşit doar de jumătate de ori să îl duc mai departe . Spun asta pentru că eu sunt complet adormită şi inconştientă pe timp de noapte , în somn , ca tot omul . Oare ? Acest simplu şi micuţ fenomen din ochii mei îmi atrage atenţia în timpul somnului obişnuit , inconştient . Repet , deşi am fost conştientă de acest vis de 720 de ori , doar de 360 de ori mi-am mutat întreaga atenţie şi voinţă către acest fenomen , cu intenţia de a-l observa şi studia în mod activ . Restul de 360 de ori am asistat la acest fenomen în mod pasiv , incapabilă să găsesc voinţa în mine să analizez şi să profit de ocazie ca să văd , măcar pentru câteva secunde , cum s-ar zice . Lipsa voinţei nu este , totuşi , de blamat . Asta pentru că , în timpul visului , deşi sunt conştientă de semnificaţia cuvântului „vis” , îmi simt diverse părţi ale corpului adormite , inactive temporar , leneşe , în stand-by . Nu ştiu ce se întâmplă atunci când implic voinţa . Dar ştiu că ceva se schimbă la nivelul minţii şi nu al corpului . Nu s-a simţit niciodată mai pregnant ca în timpul acestui fenomen că voinţa nu este un proces care ţine de creier şi de corp , ci de procesele conştiinţei care însufleţeşte carcasa fizică . Aşadar , m-am motivat de câteva sute de ori să urmăresc aceste mişcări din ochi din curiozitate , din entuziasm , din bucurie , dar şi cu intenţia vădită să folosesc momentul ca să obţin ceva . Cred că vorbesc despre sistemul de recompense din lobul frontal . Uite , ambalată sufleteşte acum pe frecvenţa mudrelor , vreau să subliniez că am momente de luciditate foarte ridicată când sunt perfect conştientă că pot regla şi seta propriul creier să se vindece şi să vadă din punct de vedere biologic , iar asta implicând procesele obişnuite ale corpului şi minţii . Voinţa , motivaţia , recompensa , etc.

Odată ce implic voinţa , fenomenul se schimbă . În starea de pasivitate , imaginea se derulează ca un video playback . Aceeaşi imagine a unor mâini masculine fluturându-se în ochii mei este difuzată la nesfârşit , în acelaşi fel . Over and over and over and over again . Nişte mâini în purici în alb şi negru „scoţându-mi ochii” şi făcându-mă atentă în timpul somnului . Toată atenţia mea concentrată în mod conştient asupra acestor mâini face ca puricii să se adune în cete , să se grupeze , ca şi cum unii se recunosc cu alţii , după formă , dimensiune , etc . Odată ce se grupează , eu redau o imagine mai clară a mâinilor , mai pronunţată , mai puţin distorsionată . Câteodată aceste mâini apar extrem de deformate , iar mişcarea lor complet neverosimilă . Până în acest punct duc o muncă acerbă cu mine , deşi totul nu durează decât câteva minute . Dar încerc continuu să mă motivez să nu mă dau bătută , să mă menţin conectată . Folosesc fraze de genul „Hai, că se poate . Uite cât este de uşor să vezi din nou . Totul este aşa de simplu . E un lucru atât de normal , de natural , de obişnuit să vezi din nou . Nu renunţa să încerci . Nu te da bătută .”
Doar o treime din aceste 360 de ori m-am motivat să merg şi mai departe cu visul mâinilor acestea de bărbat . În acest punct imaginea lor prinde culoare , textură , sens . Văd mult mai clar ce fac mâinile , dar aşa cum am zis anterior , de cele mai multe ori se flutură în ochii mei . Aşadar , am captat imaginea clară ca şi cristalul a acestui clip de vreo 120 de ori într-un an de zile . Când devine aşa de clară imaginea , filmul se personalizează , nu mai face playback . E ca un vis lucid . În acest punct voinţa mea merge mai departe şi apare dorinţa să îmi întind şi eu mâinile , să le prind pe celelalte ca să ne jucăm . Am reuşit asta de maxim 50 de ori . M-am conectat cu aceste mâini deşi am stat de vorbă cu posesorul lor despre câte în lună şi în stele . Am mai scris despre aceste conversaţii aici şi o voi mai face în viitor . Şi tot atunci voi detalia şi emoţia pe care o simt când mi se întâmplă .

Acum continui cu cele tehnice . Din aceste 50 de ori de conexiuni lucide , am folosit maxim 20 de ocazii ca să mă proiectez astral . Asta a ţinut tot de voinţă şi de motivaţie . Este atât de bine între aceste braţe , că nu îmi doresc să plec . Sigur , o perioadă am crezut că este Zburătorul cel care face asta , dar m-am înşelat şi asta este .

Când am întrebat cine este , mi-a raspuns cu „Tatăl , Fiul şi Sfântul Duh” .

– Sunteţi trei entiăţi implicate ? Tatăl divin universal , mama Kundalini şi un om ? Am înţeles bine ?

– Aşa este , precum ai înţeles .

Dar în timp ce scriu aceste paragrafe , mă îndoiesc în continuare sincer de tot că vizitatorul meu chiar este şi un om real şi nu doar un proces în subconştientul meu .

Am să scriu mai pe larg despre fiecare fenomen în parte in viitoarea mea carte . Sau chiar pe blog , când le voi înţelege mai bine , pentru că acum nu sunt în măsură să le descriu şi să le explic mai bine decât am facut-o deja .

Mulţumesc că ai avut răbdare să citeşti şi sper să ajute cuiva undeva , cândva .”