Patru fenomene mistice – al treilea ochi, chakra comunicării, îngeri şi demoni, vise recurente

 Misticism, psihic, parapsihic, Teorie despre suflet  Comentariile sunt închise pentru Patru fenomene mistice – al treilea ochi, chakra comunicării, îngeri şi demoni, vise recurente
Iul 082017
 

Dragii mei dragi,

Mi-a luat doi ani şi jumătate de la treyirea mea spirituală din ianuarie 2015 să mă hotărăsc dacă să împărtăşesc sau nu întâmplările mistico-spirituale prin care am trecut în această perioadă şi care se adună cu zecile în bagajul meu. Având în vedere că internetul musteşte de astfel de poveşti, decisesem să nu le scriu pe un blog. Dar, în urmă cu câteva zile, mama m-a convins de contrariul. Ea, o femeie de 55 de ani, care se considera un tăun în urmă cu trei ani în materie de internet, caută acum informaţie peste informaţie ca să îşi răspundă la diversele întrebări despre viaţă. Deşi întâmplările mele nu răspund neapărat la nicio astfel de întrebare, eu continui să scriu pentru aceeia dintre voi care manifestă simpla curiozitate pentru mistic. Ce am scris în continuare e sub formă de email către terapeuta mea de reiki. Nu l-am modificat ca să nu îşi piardă din sens.

„Bună M.U.,

Cum te-a întâmpinat vara anul acesta ? Că la noi nu e prea de ieşit pe afară . Şi până nu se lasă căldura , stăm cu obloanele trase . Dar suficient despre vrreme . Să trecem la mistic , că am parte cu duiumul din această categorie . Mi s-au întâmplat nişte fenomene pe care vreau să le trec şi pe blog , dar pe care ţi le trimit ţie mai întâi , pentru că unele au legătură cu diversele subiecte discutate de noi în mai .

1. Sponsorul , milioanele , răscumpararea timpului şi scrisul

Stăteam sâmbătă lungită în pat , cu crampe abdominale şi mucoasa nazală iritată din cauza ventilatorului , de vorba cu mama . Ea îmi povestea despre noile ei păreri despre viaţa , despre noile sale speranţe si planuri pentru bătrâneţe . Mi-a spus că ea simte vină şi ruşine pentru că cere Universului să primească o sursă de venit stabilă de undeva ca să iasă la pensie ca tot omul de vârsta sa şi să nu mai muncească la grădină , lucru care a început să îi istovească pe amândoi părinţii mei. Ea a concluzionat că îşi doreşte libertatea mai mult decât multe altele . Eu m-am tolănit mai bine în pat şi i-am zis :

– Mamă , uită-te la mine şi învaţă de la copilul tău . Eu am doar 30 de ani şi nu simt nicio vină în a-i cere Universului 22 de milioane de euro doar ca să îmi răscumpăr timpul , doar ca să am timp liber cât cuprinde . Timp pe care mi-l doresc doar ca să îmi deschid al treilea ochi în linişte şi pace . Şi asta ca să scriu , iar nu ca să folosesc ochiul într-un cabinet de terapii , aşa cum fac alţii în situaţia mea (n.b. Nu că aş avea ceva împotriva acestui lucru; ba din contră, dar dacă eu aş face-o, m-aş simţi ca o pasăre în colivie, ajutând oamenii endetail în loc de engross, câte 1000 de-o dată, aşa cum se întâmplă în scenariile din mintea mea. ). Şi scriu ca să ajung la alte miliarde de euro pe care vreau să le dau pur şi simplu copiilor muritori de foame din Africa . Şi mă vezi pe mine că simt ruşine şi vină ? Dumnezeu te vrea fericit , nu obosit şi deznădăjduit . Atâta timp cât dorinţa ta nu face rău nimănui , atunci te rog să îţi îngădui orice libertate în imaginaţia ta . Eu îmi cer moştenirea la începutul vieţii şi nu la sfârşit , când ar deveni inutilă .

O oră sau două mai târziu , m-a cuprins o stare de somnolenţă de nedescris . Cât am stat cu ochii închişi , am văzut o săgeată neagră , foarte subţire , arcuindu-se , cu vârful în formă de triunghi unindu-se cu capătul într-un cerc perfect . Dar ceva în imaginea aceasta mi-a atras atenţia . De fapt , săgeata era un şarpe , triunghiul era capul acestuia . Şarpele se muşca de coadă într-un cerc perfect închis şi uniform . Apoi am văzut imaginea celui de-al treilea ochi . Nu găsesc cuvinte să descriu cum se vedea şi cum se simţea prezenţa acestuia. Dar e măreţ , grandios , fabulos , fantastic şi miraculos doar pentru că este . E un ochi imens , rotund , unul singur , cu un fel de iris pe mijloc , cu un fel de colorit albastru-argintiu , deşi eu nu îmi amintesc cu precizie aceste culori în spectrul obişnuit . Nu e prima oară când l-am văzut aşa clar şi grandios , doar că acum nu mi-a mai fost frică să îl privesc , aşa cum se întâmpla la început , când îmi simţeam şi corpul ca electrocutat de energie şi impulsuri de lumină . Din contră . Îmi simţeam inima bătând să îmi spargă coşul pieptului de fericire . Şi recunoştinţă . Odată cu imaginea , am auzit şi o voce răsunând în capul meu . Între lobii temporali şi creştetul capului . Era o voce nu foarte distinsă de a mea .

– Îmi vei cunoaşte ochiul , mi-a zis această voce .

Dacă această afirmaţie a venit sau nu cu promisiunea timpului liber şi , ca atare , a banilor … e un lucru care … adică pe care iar nu ştiu cum să îl explic . Pentru că doar apariţia ochiului mă face să uit de toţi şi de toate . Şi , de aceea , dorinţa aia mai mare este să mă cuprindă şi să mă abandonez acestui ‘loc’ . Cred că promisiunea de a stăpâni materialul vine din înţelegerea sufletului . Dar nu mă laud , atâta vreme cât am doar 150 de lei în portofel de care trag până pe 21 , când îmi vine ajutorul social de 340 de lei pe lună.
Dar luni , pe la prânz , am aţipit câteva minute . La ora asta am unele dintre cele mai frumoase şi vivide vise . În timpul lor sunt , de obicei , astrală , dar nu decorporalizată . Simţeam că se întâmplă ceva , dar eram profund inconştientă , ca în timpul oricărui vis normal . Aşa că nu îmi amintesc decât detaliile care m-au făcut lucidă . Dar era o senzaţie peste măsură de misterioasă , într-un context fantastic , aproape de basm . Îmi amintesc că îmi repetam , în timp ce observam decorurile , că sunt lucruri şi locuri despre care aş putea să scriu când va veni timpul . Din nou , o voce însoţea ‘transmisiunea’ . Era o voce masculină , ca de bărbat în vărstă . De fapt , suna ca vocile acelea faimoase folosite la trailere , EXTREM de profunde şi impresionante . Ba mai mult , se auzea şi un fel de muzică neomenesc de frumoasă şi diafană . Vocea vorbea în engleză şi, deşi nu îmi amintesc tot conţinutul , uite rezumatul :

– Cei care pleacă în căutarea ochiului meu sunt sortiţi să treacă prin aventruri care vor ţine o viaţă întreagă .

Suna mai bine în engleză . Dar e cum ţi-am povestit în mai . Cred că al treilea ochi îi trimite trezitului viziuni specifice şi mulate pe acesta . Personalizate , vreau să zic . Dacă aş fi fost creştină în sinea mea , aş fi primit , probabil , imagini şi viziuni cu sfinţii specifici acestei religii , aşa cum li se întâmplă atâtora . Dar pe mine mă interesează să scriu fantastic , aşa că văd decoruri de basm , personaje de aşa natură , creaturi fantastice , dragoni şi balauri , pisoi umani vorbăreţi , Feţi-Frumoşi şi prinţese , dar … şi monştri . Mulţi , mulţi monştri , dintre cei mai hidoşi şi periculoşi .

2. Chakra a 5-a , comunicarea , Vishuddha şi scrisul .

Dar ce am scris la punctul 1 a fost doar un preambul la ideea de a scrie , ca plan al vieţii mele , lucru de care nu mă mai îndoiesc . Şi uite de ce .
Cu vreo două săptămâni înainte de vizita noastră din mai şi tot timpul după aceea , până în prezent , am început să mă comport neobişnuit cu gâtul meu . Nu mi-am atins şi mângâiat niciodată gâtul aşa de des ca în ultimele 5 săptămâni . Ca şi cum îmi dreg glasul şi îmi protejez corzile vocale . Zi de zi bat cu arătătorul într-o mişcare ritmică , dar perfect egală între lovituri , la baza gătului , unde mi-ai arătat că este localizată chakra comunicării . Ea continuă să fie cea mai dezechilibrată dintre cele 7 . Dar când am pulseuri de luciditate şi claritate în acest centru energetic , eu nu mai sunt cea pe care crezi că poate o cunoşti , măcar într-o mică măsură , şi cu care te-ai obişnuit . Vezi tu , ce e informaţie care îmi place rezonează în mine şi apoi se trezeşte . Şi asta a făcut şi cuvântul Vidshuddha , atât de asemănător în semnificaţie cu numele meu . A găsit şi mama un pic de informaţie , ea având un real talent în a găsi răspunsuri pe net . Ce mi s-a întâmplat după aceea iar este atât de greu de descris în cuvinte .

E vorba despre un fenomen care a început pe timp de noapte , când ating frecvenţele acelea ‘sofisticate’ , teta , etc , deşi se întâmplă şi pe timp de zi , dacă mintea mea e liniştită şi nepreocupată , deci nu se întâmplă des diurn . Prima oară s-a manifestat după ce am terminat de ascultat „Toate pânzele sus ” de Radu Tudoran . Mă necăjise nespus că lui Izmail , bucătarul turc , îi fusese amputat un picior , chiar după câte făcuse . M-am trezit în noaptea aceea în mijlocul unui şuvoi de gânduri foarte neobişnuit . Rescriam cartea , cuvânt cu cuvânt . Ştiam deja tot ce conţinea cartea originală , dar mai mult decât atât , ştiam totul despre fiecare personaj în parte , semnalmente fizice şi atribute morale . Ştiam de unde vin şi unde vor ajunge , luând fiecare scenariu şi probabilitate în calcul pentru fiecare dintre ei . Le ştiam toate suferinţele , bucuriile şi ascunzişurile , pur şi simplu nu îmi scăpa niciun detaliu . Vedeam toate mişcările lor în timpul cărţii , pentru ca , mai apoi , să modific detaliile evenimentelor după bunul plac , rulând zeci de scenarii simultan în imaginaţia mea , fără să mă buşesc de vreun obstacol , fără să am pană în procesul imaginativ . Ştiam ce fusese în mintea autorului când a scris cartea , îi ştiam toate scenariile pe care le concepuse , ştiam toate impresiile emise în univers de către toţi cititorii de-a lungul a zeci de ani , cunoşteam tot ce se va emite şi în viitor . Toate astea rulau în mintea mea în acelaşi timp , într-un flux atât de rapid , încât nu îl puteam opri , deşi am încercat . Cu toate că nu mă deruta , nu mă supraîncălzea , nu îl simţeam străin de mine . Nu simţeam că vine din exteriorul meu , nu simţeam că îmi este trimisă informaţie prin channeling , nimic din toate astea . De fapt , simţeam fenomenul ca ceva specific mie , aşa cum ştiu mudrele şi yoga , fără să le explic în mod conştient cuiva . Asta mă simţeam , manifestare în timp real şi material a tăcerii despre care ţi-am vorbit , acel loc unde magia se întâmplă . Vreau să zic că , pentru câteva minute , mi-am simţit chakra a cincea funcţională şi vindecată . M-am simţit mai aproape de mine însămi , de cine sunt eu în interiorul meu . Totuşi , pentru că a fost ceva atât de nou şi neaşteptat , începând cu a doua zi am rulat în imaginaţia mea poveşti mult mai simple , ca în Momente şi Schiţe de Caragiale , ca nişte pilde cu tâlc . Îmi vine greu să ţin pasul cu ele , aşa că nu le scriu încă , pentru că scrisul continuă să mă dreneze de energie , aşa nevăzătoare cum sunt . Şi am făcut toate astea doar ca să găsesc în imaginaţia mea un scenariu posibil în care Izmail să nu-şi piardă piciorul, fără ca acest scenariu să ştirbească din farmecul aventuros al cărţii.

3. Intruşi sau ajutor de la helperi pentru redescoperirea de sine ?

Am trecut prin suficient de multe întâmplări destul de înfricoşătoare în aceşti doi ani şi jumătate de la trezire , atât diurn , cât şi nocturn , dar ce mi s-a întâmplat săptămâna trecută , pe 26 spre 27 iunie , tot noaptea , m-a făcut sincer să mă întreb dacă eu chiar am de-a face cu îngeri sau demoni în timpul experienţelor mele extracorporale . În ziua aceea sora mea îmi citise un articol despre secretele şi misterele creierului , din punctul de vedere al unei cercetătoare din Rusia , pe nume Tatiana Chernigovskaya . Poţi găsi articolul dând click aici.

Este uimitor cât de repede se transformă o informaţie oarecare în convingere în subconştient . Articolul respectiv afirmă cu destulă tărie că , de fapt , creierul , ca organ fizic şi biologic , este cel care ‘trage sforile’ , cum s-ar zice , el fiind bossul boşilor în organismul uman , un fel de computer suprainteligent , ca un fel de robot cu inteligenţă artificială . Părerile tipei sunt destul de drastice şi vehemente şi nu lasă loc la echivoc . În acelaşi timp , mama a început să citească o carte pe care a primit-o de la o călugăriţă în urmă cu câteva luni , pe vremea când vindea la tarabă , într-o piaţă locală . Mama i-a dat legături de ridichi şi salate ca pomană , iar măicuţa i-a dat o carte în schimb , numită „Viaţa măicuţei Veronica” , cea care a pus temeliile unei mănăstiri faimoase în localitatea Tudor Vladimirescu din Galaţi . Ea scrie în această carte despre vedeniile avute cu Sfânta Maria şi Iisus , despre cum a fost ghidată ca să întemeieze această mănăstire , iar asta încă de la 16 ani . Deşi nu contest experienţa religioasă a acestei măicuţe , nu m-am putut abţine să nu mă întreb de unde vin aceste viziuni atât de specifice dogmei şi mai ales de originea conştiinţei care îi ghidează pe aceşti oameni . Spun aşa pentru că , deşi motivaţia conştiinţei pare de bun augur , ca de exemplu ridicarea unei mănăstiri în care să îşi găsească locul , liniştea şi pacea diverse suflete rătăcite , metodele folosite nu sunt neapărat creştine . Iar zic aşa pentru că măicuţa respectivă specifică faptul că , în viziunile sale , Mântuitorul ameninţă că va da foc satelor dacă ea nu avea să îndeplinească poruncile sale . Acest principiu întâlnit în religie , „Fii un pix în mâinile lui Dumnezeu , lasă-L să facă ce vrea din tine şi acţionează din frică faţă de el cu scopul de a ajuta nişte oameni , dar dacă nu o faci , alţii sunt pedepsiţi” , creează o oarecare confuzie . Viziunile care ajung la mine devin din ce în ce mai vaste , mai generale şi mai universale , depăşind limitele şi graniţele scoarţei terestre , extinzându-se peste constelaţii şi galaxii , dincolo de orice limită materială şi nonmaterială , până în punctul unde nu există altceva decât iubire pură şi necondiţionată , iubire fără discernământ şi , ca atare , iubire fără preferenţialitate , fără nepotism , fără favoritism . O iubire egală , în aceiaşi măsură , pentru tot ce există , inclusiv pentru asfalt şi lucruri materiale , atât de blamate ca fiind lipsite de importanţă de majoritatea credinţelor şi tradiţiilor spirituale . Eu sunt învăţată să iubesc sufletul universal din tot ce este şi nu doar sufletul din făpturile vii , fie oameni sau animale de orice fel .

După cum spuneam , în acea noapte am fost vizitată de două entităţi . Nu a fost prima oară în trecere pe la mine . .. De fapt , le-am întâlnit de vreo 4-5 ori până în prezent . De fiecare dată când vin se lasă cu „măcel” , cum se zice . Este aproape devastator , iar eu nu îmi dau seama dacă sunt ghizi spirituali sau intruşi pentru că se comportă ca nişte intruşi de cea mai joasă speţă , dar efectul vizitei lor , în loc să mă demoralizeze , mă energizează şi mă face să fiu curioasă în privinţa unor subiecte legate de cunoaştere . Ştiu că sunt mereu aceleaşi entităţi pentru că au aceeaşi semnătură energetică şi tipar în comportament. Prezenţa lor se simte ca o cantitate imensă de electricitate aproape imposibil de suportat de către corpul uman . Pur şi simplu eu nu le fac faţă dacă nu sunt şi eu extracorporală . Simpla lor prezenţă îmi deschide chakră după chakră , până în creştet . Chakra coroană e cea mai activă , dar când se deschide ea … să mă ajute Dumnezeu , pentru că îmi simt corpul fizic paralizat , iar eu expusă , spiritual vorbind , ca şi cum nu am unde să mă ascund din faţa lui Dumnezeu , ca şi cum nu pot fugi din calea Lui , ca şi cum nu există nicio altă opţiune decât să ascult ce doreşte să îmi transmită . Mă simt pur şi simplu goală de secrete . Şi aceste două entităţi mi-au vorbit , dar erau atât de răutăcioase , că nu am putut să le iau decât drept demoni . Îmi vorbeau exact aşa cum te-ai aştepta să îţi vorbească nişte voci ca manifestare a diverselor boli mentale . Chiar aşa erau , manifestarea în toată splendoarea a prejudecăţilor legate de vedenii , auzitul vocilor , etc . Şi cei doi mă bruscau şi mă înjunghiau , exact ca nişte bullies din filmele americane cu adolescenţi . Atunci ceva în mine a reacţionat extrem de puternic . O voce . Ţi-am povestit , în mai , cum că vocea mea fizică nu este vocea mea reală , vocea sufletului , pe care am auzit-o astral cu câteva luni în urmă . Nici aceea nu era vocea definitivă şi finală a sufletului . Doar că , luni noaptea , când am vorbit , am sunat demonic . Era o voce groasă , gravă , profundă , de bărbat , dar fără doar şi poate demonică şi înfricoşătoare . Să ştii că Hollywood-ul nu se joacă când pictografiază demoni în filme cu acest gen de voci . Din nou , nu a fost prima oară când m-am auzit vorbind cu aceată voce , mai ales în ultima perioadă . Am observat că mă manifest aşa când asist la acte de nedreptate , atunci când sunt astrală . Când aveam de-a face cu aparenţi intruşi , reacţia mea era mult mai brutală . Îmi foloseam imaginaţia să mă transform , la rândul meu , într-un drac mare şi rău , urât şi fioros , doar ca să îi pun pe fugă pe neinvitaţi . Reacţionam aşa din enervare , din frustrare , pentru că prea des mi se întâmplă să întâlesc cuţitari şi mardeiaşi nonfizici . Dar de vreo 3 luni , ceva s-a modificat în această reacţie a mea de început , lucru pe care l-am observat mai îndeaproape luni noaptea .

În loc să îmi doresc să îi pedepsesc pe aceşti doi intruşi , în loc să îmi doresc să mă răzbun şi să le fac rău , aşa cum credeam că îmi fac ei mie , eu le spuneam , cu vocea asta a mea demonică că „Eu sunt iubire” . Era atât de multă credinţă în mine , că nici nu îmi mai păsa că eram moartă de frică, că îmi simţeam corpul fizic paralizat,deşi eram conştientă şi de cel astral în acelaşi timp.

– HAHAHA , râdeau cei doi de mine . Asta crezi tu că este vocea lui Dumnezeu ? Aşa crezi tu că vorbeşte El ?

Dar, în loc să mă înfricoşeze şi să mă facă să am dubii în legătură cu mine , eu deveneam şi mai atentă la manifestarea mea . Şi am observat că această voce demonică era o voce înfundată , blocată, care venea din coşul pieptului , deşi nu aş putea spune cu certitudine că în piept îşi are lăcaşul . Asta nu înseamnă că nu îi simţeam vibraţia . Eu vibram toată . Simţeam cum încep să cresc în mine însămi , dar şi în jurul meu , cum mă înalţ la ceruri , cum mă încarc de lumină , de energie şi de iubire , cum topesc şi dizolv tot răul din lume cu simpla mea prezenţă . Nu mai vroiam să fac rău nimănui , nici celor doi bătăuşi . Simţeam aşa o osteneală în a alege furia , frustrarea şi sictirul în mod constant ca prime reacţii când mă confruntam cu diverse probleme . Nu mai puteam să continui aşa . Şi de faţă cu cei doi , vroiam să manifest doar iubire şi lumină . Alegeam să răspund violenţei şi răutăţii lor cu iubire şi lumină . Ba mai mult , începusem să îmi imaginez că sunt înconjurată de o aură imensă de lumină , că am un bici în formă de şarpe în mâna dreapta , că îl folosesc nu ca să pedepsesc , ci ca să dizolv răul , ca şarpele să devorze urâtul , meschinul şi groaza din lume . Repet , asta nu înseamnă că nu mi-a fost frică şi că nu inventam aceste ‘gadgeturi’ doar ca să mă apar şi să mă pun la adăpost . Dar … acea voce demonică din mine este cât se poate de reală şi vrea să se trezească şi să se manifeste , aşa cum o face vocea copillui interior .

La final , îmi simţeam capul ca între doi magneţi , cu creierul varză , complet dezechilibrată din punct de vedere energetic şi magnetic , convinsă că am halucinaţii , că nu este nimic real . Chiar îmi spuneam , în mod conştient , să mă trezesc şi că am să fiu bine . Şi aşa a fost . Trează , în corp , nu mai simţeam niciun dezechilibru . În loc de tristeţe simţeam putere şi satisfacţie tot mai crescânde . Confuzie , da . Au fost sau nu intruşi ? Dacă da , de ce experienţa a fost atât de plină de învăţături ? De ce a avut legătură cu articolele , cu vedeniile ? De ce se simte ca şi cum cineva mă ghidează pentru ca eu să înţeleg lucruri despre creier , vedenii , halucinaţii , suflet ? De ce am devenit brusc interesată de genetică , informaţia genetică şi ADN şi mai ales influenţa mediului asupra acestora ? De ce se simte ca şi cum cineva mă învaţă să înţeleg despre boli , suferinţă , abandon şi deznădejde din proprie experienţă , ca să înţeleg şi să le dau crezare celor asupriţi şi necăjiţi , pentru că acum şi eu ştiu ce este necazul ? De ce cei doi intruşi exprimau atâta mulţumire văzând vocea din mine trezindu-se ? De ce simţându-mi capul depolarizat magnetic m-a făcut să cred că cei doi îmi spuneau , prin asta , ceva de genul :

– Na , să îţi fie învăţătură de minte să mai dai crezare unui articol oarecare de pe net . Mai crezi acum că este creierul cel care face şi desface , când simpla prezenţă a unei entităţi nonfizice îl bulversează ? Simpla deschidere a chakrei coroană face creierul să nu mai ştie ce este cu el ?

De ce se simte ca şi cum mi s-a repetat informaţia potrivit căreia există o putere atotcuprinzătoare care guvernează Universul , cu numele de …. eu prefer să îi zic suflet , pentru că aşa îmi aduc aminte de condiţia mea umană prezentă .

Dacă am înţeles sau nu ce sunt vedeniile , atunci nu , nu , încă nu ştiu să le explic . Toate la timpul lor . Pot vorbi ore întregi despre dumnezeire , dar asta nu mă scuteşte să nu horcăi de la o răceală , nu mă scapă de blocajul în trafic sau de bâzâitul muştelor .

Update 1

O săptămână mai târziu m-am rugat să vorbesc cu un helper real despre diversele mele probleme. Uite un rezumat al convorbirilor.

„Există entităţi nonfizice care au al 3 ochi complet deschis. Ei sunt ochiul din cer. Simpla lor prezenţă te poate, pur şi simplu, nimic. Cei care te-au vizitat au fost toţi sfinţi. Te-au luat tare cu scopul de a deschide un nou capitol în viaţa ta şi canale noi către cunoaştere.”

Mi-ar plăcea foarte mult să citesc informaţie despre helperi şi prezenţa lor. Ai întâlnit vreo carte de acest fel, în afara celei scrise de Sandi Gustus, „Less incomplete”? Nu de alta, dar te-ai aştepta ca prezenţa lui Dumnezeu să se simtă ca iubire, ca pace şi armonie. Cum de prezenţa unor helperi s-a simţit ca şi cum îmi băgasem degetele în priză? Pot oare helperii să se manifeste răutăcios cu scopul de a te învăţa?

Update 2

Trebuie că ai observat şi tu că aceste lucruri despre care scriu sunt lucruri despre care am vorbit în mai, inclusiv acceptarea demonului interior. Contradictoriu mi se pare faptul că acesta se intitula pe sine iubire şi se simţea ca atare cu o chichiţă, eu cred în judecată. Cred în corectitudinea universului. Cred în legile sale, şi ,ca atare, cred că pământul şi oamenii sunt exact unde trebuie să fie. Nu vorbesc despre judecată părtinitoare şi nici despre prejudecată, ci despre un sistem gândit şi conceput să funcţioneze perfect. Toţi suntem egali şi răspunzători de propriul univers interior. O fi acesta demonul meu?

4. Ce înseamnă vis recurent ?

Dacă tot am scris atât , deşi intenţia mea a fost să îţi trimit un rezumat al acestor experienţe , profit de avântul scriitoricesc ca să descriu , pe scurt , cel mai recurent vis pe care l-am avut vreodată . Cel cu mâinile .

Dacă ai avea un vis care se repetă , ce ai crede că înseamnă acesta ? Ce ai crede că vrea subconştientul să îţi transmită ? De câte ori ar trebui să se repete ca să fie un vis recurent ? Şi dacă s-ar repeta prea des , l-ai cataloga drept obsesiv ? Drept o eroare a creierului ? Sau drept altceva ? Eu încă nu am reuşit să îmi cataloghez visul în niciun fel , dar mă simt foarte norocoasă atunci când apare şi devin conştientă de el .

Am început să am acest vis anul trecut , pe la jumătatea lui iunie 2016 . S-a repetat aproape în fiecare noapte de atunci . De fapt , se repetă chiar şi în timpul aţipelilor diurne . Vorbesc despre un vis pe care îl am de 1-5 ori pe zi . Am ţinut un fel de evidenţă a acestei manifestări , dar i-am pierdut şirul . Un calcul aproximativ însumează vreo 720 de repetiţii ale acestui vis în puţin mai bine de un an . Începe întotdeauna cu o imagine extrem de neclară a unor mâini tinereşti , masculine . Imaginea este atât de neclară , că nu îmi dau mereu seama dacă ce văd sunt sau nu mâini de bărbat sau altceva . Câteodată nu văd decât nişte linii care se mişcă, de culoare alb-negru . La început , imaginea este aproape întotdeauna ca imaginea plină de purici de la televizor care semnalează pierderea semnalului TV . Şi eu văd aceiaşi purici luminoşi . Dar când m-am întrebat de ce îi văd doar aşa , luminoşi , la scurt timp după aceea s-au manifestat şi pe un fundal întunecat, ca şi cum erau luminile închise în cameră . Am devenit de 720 de ori conştientă de acest fenomen , dar am reuşit doar de jumătate de ori să îl duc mai departe . Spun asta pentru că eu sunt complet adormită şi inconştientă pe timp de noapte , în somn , ca tot omul . Oare ? Acest simplu şi micuţ fenomen din ochii mei îmi atrage atenţia în timpul somnului obişnuit , inconştient . Repet , deşi am fost conştientă de acest vis de 720 de ori , doar de 360 de ori mi-am mutat întreaga atenţie şi voinţă către acest fenomen , cu intenţia de a-l observa şi studia în mod activ . Restul de 360 de ori am asistat la acest fenomen în mod pasiv , incapabilă să găsesc voinţa în mine să analizez şi să profit de ocazie ca să văd , măcar pentru câteva secunde , cum s-ar zice . Lipsa voinţei nu este , totuşi , de blamat . Asta pentru că , în timpul visului , deşi sunt conştientă de semnificaţia cuvântului „vis” , îmi simt diverse părţi ale corpului adormite , inactive temporar , leneşe , în stand-by . Nu ştiu ce se întâmplă atunci când implic voinţa . Dar ştiu că ceva se schimbă la nivelul minţii şi nu al corpului . Nu s-a simţit niciodată mai pregnant ca în timpul acestui fenomen că voinţa nu este un proces care ţine de creier şi de corp , ci de procesele conştiinţei care însufleţeşte carcasa fizică . Aşadar , m-am motivat de câteva sute de ori să urmăresc aceste mişcări din ochi din curiozitate , din entuziasm , din bucurie , dar şi cu intenţia vădită să folosesc momentul ca să obţin ceva . Cred că vorbesc despre sistemul de recompense din lobul frontal . Uite , ambalată sufleteşte acum pe frecvenţa mudrelor , vreau să subliniez că am momente de luciditate foarte ridicată când sunt perfect conştientă că pot regla şi seta propriul creier să se vindece şi să vadă din punct de vedere biologic , iar asta implicând procesele obişnuite ale corpului şi minţii . Voinţa , motivaţia , recompensa , etc.

Odată ce implic voinţa , fenomenul se schimbă . În starea de pasivitate , imaginea se derulează ca un video playback . Aceeaşi imagine a unor mâini masculine fluturându-se în ochii mei este difuzată la nesfârşit , în acelaşi fel . Over and over and over and over again . Nişte mâini în purici în alb şi negru „scoţându-mi ochii” şi făcându-mă atentă în timpul somnului . Toată atenţia mea concentrată în mod conştient asupra acestor mâini face ca puricii să se adune în cete , să se grupeze , ca şi cum unii se recunosc cu alţii , după formă , dimensiune , etc . Odată ce se grupează , eu redau o imagine mai clară a mâinilor , mai pronunţată , mai puţin distorsionată . Câteodată aceste mâini apar extrem de deformate , iar mişcarea lor complet neverosimilă . Până în acest punct duc o muncă acerbă cu mine , deşi totul nu durează decât câteva minute . Dar încerc continuu să mă motivez să nu mă dau bătută , să mă menţin conectată . Folosesc fraze de genul „Hai, că se poate . Uite cât este de uşor să vezi din nou . Totul este aşa de simplu . E un lucru atât de normal , de natural , de obişnuit să vezi din nou . Nu renunţa să încerci . Nu te da bătută .”
Doar o treime din aceste 360 de ori m-am motivat să merg şi mai departe cu visul mâinilor acestea de bărbat . În acest punct imaginea lor prinde culoare , textură , sens . Văd mult mai clar ce fac mâinile , dar aşa cum am zis anterior , de cele mai multe ori se flutură în ochii mei . Aşadar , am captat imaginea clară ca şi cristalul a acestui clip de vreo 120 de ori într-un an de zile . Când devine aşa de clară imaginea , filmul se personalizează , nu mai face playback . E ca un vis lucid . În acest punct voinţa mea merge mai departe şi apare dorinţa să îmi întind şi eu mâinile , să le prind pe celelalte ca să ne jucăm . Am reuşit asta de maxim 50 de ori . M-am conectat cu aceste mâini deşi am stat de vorbă cu posesorul lor despre câte în lună şi în stele . Am mai scris despre aceste conversaţii aici şi o voi mai face în viitor . Şi tot atunci voi detalia şi emoţia pe care o simt când mi se întâmplă .

Acum continui cu cele tehnice . Din aceste 50 de ori de conexiuni lucide , am folosit maxim 20 de ocazii ca să mă proiectez astral . Asta a ţinut tot de voinţă şi de motivaţie . Este atât de bine între aceste braţe , că nu îmi doresc să plec . Sigur , o perioadă am crezut că este Zburătorul cel care face asta , dar m-am înşelat şi asta este .

Când am întrebat cine este , mi-a raspuns cu „Tatăl , Fiul şi Sfântul Duh” .

– Sunteţi trei entiăţi implicate ? Tatăl divin universal , mama Kundalini şi un om ? Am înţeles bine ?

– Aşa este , precum ai înţeles .

Dar în timp ce scriu aceste paragrafe , mă îndoiesc în continuare sincer de tot că vizitatorul meu chiar este şi un om real şi nu doar un proces în subconştientul meu .

Am să scriu mai pe larg despre fiecare fenomen în parte in viitoarea mea carte . Sau chiar pe blog , când le voi înţelege mai bine , pentru că acum nu sunt în măsură să le descriu şi să le explic mai bine decât am facut-o deja .

Mulţumesc că ai avut răbdare să citeşti şi sper să ajute cuiva undeva , cândva .”

Avem în meniu şi suflete pereche/gemene?

 Teorie despre suflet  Comentariile sunt închise pentru Avem în meniu şi suflete pereche/gemene?
Apr 062017
 

Dragii mei dragi,

Când m-am apucat de scris pe acest blog, intenţia mea a fost să fac EFT şi să mă tratez prin scris ca să mă vindec de problema vizitatorului meu nocturn, un fel de prieten imaginar de genul Zburătorului din poveste, despre care sinele meu suprem mi-a zis că e un băiat real cu care sunt sortită să fiu, dar în a cărui existenţă eu nu cred. Nu am găsit niciun sprijin la cei cărora le-am povestit. Şi cine ar putea să sprijine o astfel de poveste, când eu însămi cred că este nebunie. Dar, dintre toţi, terapeuta mea de Reiki are talentul de a pune întrebări potrivite şi de a mă împinge în direcţii bune de mers în aşa fel încât eu să îmi iscodesc cele mai lăuntrice colţuri ale sufletului în găsirea de răspunsuri pentru probleme care mă macină atât de mult. Iar întrebarea care mă frământă cel mai mult este: poate al treilea ochi să mă mintă? sau poate sinele meu suprem să mă păcălească şi să mă arunce într-o direcţie greşită de mers? Şi ca să văd mai bine, scriu şi scriu şi observ ce e în mine. Aşa că am decis să public şi acest dute-vino de mail-uri dintre mine şi terapeuta mea, pentru ca eu să văd şi mai bine.

Iată ce a scris ea.

„Bună fetele,
Dacăvoi vă scuzaţi pentru întârzierea mesajelor eu ce să mai spun?!
am citit şi puţin din blog şi mă bucur mult că ai început să scrii
C. Scrisul e un instument excepţional de eliberare emoţională
pe care tu îl practici cu multă delicateţe, umor şi talent. Dar ce ar
fi să îl condimentezi şi cu nişte furie, frică, tristeţe, neajutorare,
frustrare, durere, judecată emoţională inocentă ca a unui copil rănit?
nu sunt toate astea – cel puţin – acolo înăuntru? De ce să nu îi scrii
şi aşa? recunosc, nu am citit tot…
Nu am acum niciun plan de vacanţa de Paşti dar nu ştiu ce va fi până
atunci. Eu vă aşept cu mare drag.”

Şi iată răspunsul meu:

Bună , M.U. ,

Amân de mai bine de trei săptămâni scrierea acestui mail pe care îl vroiam pe blog , dar pe care nu am avut răbdare să îl scriu . Ca o persoană care a lucrat ca data entry şi care ucidea tastatura pentru că scria foarte repede , chestia asta de acum e aproximativ nesatisfăcătoare şi mă face să nu mai scriu deloc . Dar scrisul , în formula asta , este ca şi croşetatul firului de poliester de tip beteală pe care l-am descoperit anul trecut de Crăciun . Îţi blestemi viaţa şi soarta , te plângi că n-ai avut minte în cap că te-ai apucat de aşa ceva , eşti pe punctul de a renunţa la fiecare nod apărut şi tot aşa . Dar când termini şi vezi sau simţi , în cazul meu , proiectul finalizat , uiţi de tot efortul şi rămâi doar cu profunda recunoştinţă şi mulţumire că ai putut face asta şi că ai dus-o până la capăt . Nu ştiu dacă vorbesc acum despre croşetat , scris , ursit sau viaţă , în general .

Celălalt motiv pentru care n-am mai scris pe blog este pentru că nu am vrut să mai plâng . Amân de aşa multă vreme să abordez nişte subiecte că mi-am făcut un ritual din a găsi scuze în fiecare zi ca să nu scriu . Până la un punct , când a intervenit sinele meu interior şi a făcut cu mine ce ai făcut şi tu în timpul unei şedinţe de m-ai ghidat prin amintirile celulare stocate în corpul meu . Am plâns în noaptea aia până la 6 dimineaţa fără întrerupere, cu horcăituri şi toate cele , deşi toate pe înfundate , în baie , pe întuneric , singură cu sinele meu autentic şi fals deopotrivă . Şi primul dintre cei doi mi-a transmis că sigur vreau să împărtăşesc ce se întâmplă cu mine ,iar interprtarea mea m-a condus la tine . Şi , când mi-ai scris , mi-ai transmis aceleaşi task-uri de îndeplinit la nivel de emoţie pe care le primisem de la sinele meu cu foarte puţin timp în urmă . Inclusiv clipul cu acel sfânt indian a cărui părere este că nu există noţiunea de suflet pereche . Ca de fiecare dată , tu eşti catalizator şi mă îndrumi către ce e bine . Şi , totuşi , dacă rămâneam la Bucureşti şi la Jiko , aş fi defiinţat de mult timp noţiunea de suflet pereche . Doar 0,01 la sută din mine crede în el . Restul de 99,99 la sută este suferinţă activă care vine dintr-o experienţă extrem de dureroasă în ceea ce priveşte sexul opus . Nu cred în geamănul meu spiritual pentru că eu omul , eu femeia am fost molestată , bătută , acostatată , scuipată , înjurată şi batjocorită în fel şi chip de către bărbaţi . Nu cunosc nimic altceva în privinţa lor .

Dar ştii ceva ? Azi îi dau acelei sutimi de credinţă din mine voie să vorbească . Pun binele pe primul loc . Apoi voi lăsa şi răul să se manifeste .

Am decis să îţi scriu ţie pentru că , în cazul tău , am certitudinea că citeşti , dar îţi respect timpul limitat şi nu aştept să îmi răspunzi decât dacă simţi musai nevoia să răspunzi sau dacă ai teme de reflecţie să îmi propui . În plus , imediat cum am citit emailul tău , am primit câteva mesaje de la sinele meu prin imagini , sunet , muzică şi cărţi , ca de obicei . Şi , tot ca de obicei , am fost lăsată să pun singură cap la cap informaţia primită şi să interpretez . Altfel cum mi-aş dezvolta intuiţia dacă tot ce primesc ar fi channeling de tip manual fără posibilitate de … cum ziceau britanicii în emisiunile despre imobiliare , put your own stamp . Fără doar şi poate fiecare dintre noi trăieşte şi experimentează o versiune proprie şi unică de dumnezeire .

Şi iată ce am primit atunci prin al treilea ochi în legătură cu afirmaţiile acelui indian înţelept : ” 1942 ” , ” this is not America ” , ” a deeper shade of soul ” , ” meat puppets ” , ” the church under the Millky Way ” , ‘ fă-mi o favoare ” , ” continuă să fi un adolescent fluorescent ‘ . Da , da , vezi că sunt multe în engleză , dar am primit în felul ăsta şi mesaje în japoneză . Nu glumesc . Când am întrebat cine este , transmiţătorul mi-a răspuns cu următoarele formule : ‘ the mighty mighty Bostones ” [ unde Bostones= Boss Tone sau vocea şefului celui mai barosan } , ” Eye in the Sky ” , ” I alone ” { unde I se citeşte ca eye , altfel spus Singurul ochi care contează } , ” Third Eye Blind ” ” Coco mo ” [ poţi vedea simbolul pe care îl văd eu ? C este o sprânceană , O este un ochi , iar Mo este inversul lui Om , silaba chakrei a şasea . Deci Omul dintre sprâncene aka al treilea ochi . } , apoi am trecut la feminin cu formulele : ‘ I am every woman ” , ‘ 323 ” { înseamnă kundalini şi iertare } , ” Eu sunt şarpele încolăcit de pe spatele tău ” , ” Eu sunt cel ce vorbeşte prin semne din spatele tău ‘ { se referă la mudre } , apoi a urmat formula ‘ Now I am threesome ” { se referă la Sfânta Treime } . Nu m-am putut abţine să nu le împărtăşesc cu tine .

Dar să mă întorc la Calea Lactee şi apoi să îi dau glas acelei sutimi de speranţă .

1942 este un an pe care mi l-am subliniat în cartea ” Daniel Martin ” de John Fawles pe care am ascultat-o anul trecut , după nunta unei foste colege de liceu . I-am croşetat atunci un şal alb cu glugă foarte drăgălaş ca să marcheze mai degrabă sfârşitul copilăriei şi al inocenţei , pentru că se marită , iar căsătoria înseamnă exact ce înseamnă pentru fiecare persoană care face acest pas. Eu nu ştiu ce presupune , dar atunci am zis fraza respectivă . Se întampla chiar când am venit în vară la Bucureşti şi ţi-am adus şi ţie o lucrătură manuală atât de dragă mie . Dar când am ascultat Daniel Martin , mi-am făcut cu ochiul la anul menţionat anterior , pentru ca să aud imediat după aceea aceiaşi frază pe care le-am urat-o celor doi aproape căsătoriţi . Cuvânt cu cuvânt fraza mea era acolo . Dar ştiu că al treilea ochi nu mi-ar trimite referinţa asta degeaba . Aşa că eu trebuie să privesc mai în profunzime . Şi pentru că fraza era în strânsă legătură cu fosta mea colegă care era atunci la două săptămâni de a se căsători , m-am dus în amintirile mele de atunci , la întâlnirea şi la conversaţia cu cei doi . Şi ea m-a întrebat :

– Crezi că mai am timp să mă răzgândesc ?

– Uită-te la faţa lui şi dacă simţi că nu s-ar descurca în viaţa asta fără tine , atunci nu poţi să mai dai înapoi , i-am răspuns eu . În plus , dacă te poate ridica pe sus şi te poate trece pragul , atunci merită să mergi înainte , am adăugat eu .

Sora mea, A., mi-a zis ca cei doi erau foarte degajaţi unul faţă de celălalt , se luau peste picior şi altele asemenea . Sora mea a zis că s-ar simţi jignită dacă ar fi cu cineva şi i-ar vorbi aşa . Nu îmi dau seama nici eu când anume într-o relaţie poţi să faci glume pe seama partenerului şi să le accepţi pe ale celuilalt cu zâmbetul pe buze . Nu îmi dau seama când o frază de genul ” Te-ai cam îngrăşat . Ai făcut un fund cât casa . ” este o jignire sau doar o observaţie făcută din iubire . Ce iubire este în faptul că unul sau una îi ţine contabilitate la defecte de tot felul ?

Dar este precum zice sinele meu interior . Suntem nişte marionte din carne , nişte meat puppets pentru că nu înţelegem rostul ascuns al căsătoriei , acel ” De ce mi-aş petrece TOT restul vieţii cu ACEIAŞI persoană însufleţită de un suflet , altul decât al tău , mai ales când lumea este o baltă imensă din care poţi să pescuieşti babani la discreţie ?”

Este căsătoria în sine un concept inventat fără un scop precis de către mintea umană , aşa cum a fost inventat Facebook-ul , după ce a dispărut hi5-ul din topul preferinţelor pentru reţelelele de socializare ? Tu ai putea spune ‘ ce este hi5? „, iar altul ar putea să zică ” nu poţi , dom’le , să pui căsătoria şi Facebook-ul în aceiaşi oală . Nu zici că faci ciorbă de legume şi pui aripioare în ea , le scoţi după ce au dat gust ciorbii şi insişti că ciorba este tot de legume . De ce este căsătoria sfântă ? De ce , mai bine spus , este călătoria în viaţă cu un alt om , ALTUL decât tine însuţi , sfântă pe toate continentele şi în toate culturile , mai puţin la bigami cărora s-ar putea să le placă prea mult sexul şi , ca atare , lipsa acestuia în timp ce o femeie este la ciclu sau însărcinată sau chiar să aibă o durere de cap pentru că se mai întâmplă şi astfel de nefericiri , să producă mâncărimi şi nervozitate bărbatului , îndemnat astfel de instinct să îşi mai ia o gagică ca să aibă de unde alege . Eu întreb de unde ne vine , celor mai mulţi dintre noi , dorinţa de a trăi viaţa cu un SINGUR alt om ? Vine acest instinct pentru că aşa simt adolescenţii şi a pătruns emoţia asta în ADN-ul uman , aşa cum propune sfântul indian din clipul trimis de tine? Dar stai , conceptul de adolescent şi , mai ales , cel de adolescent depresiv , melancolic şi , mai nou , EMO nu este un produs al secolului al XX-lea , aşa cum este Facebook-ul si cuvântul ” unfriend ‘ ? Dar înainte de acest secol ce a fost ? Înainte să apară Jung şi să înceapă să inventeze concepte şi psihologia însăşi ca să explice fenomenele specifice minţii noastre umane . Înainte ca psihologii să te diagnostice cu schizofrenie paranoidă, dacă tu le zici că ai viziuni să auzi vocile îngerilor pentru că ai al treilea ochi deschis , chestie care ţi-ar fi adus ” job-ul ‘ de profet în Antichitate . În baza acestui concept inventat de psihologie , toţi preoţii , fie că sunt ortodocşi , catolici , hinduşi , musulmani , buddişti , etc., sunt nişte nebuni ,toţi care sunt acum , au fost şi vor fi . Nişte nebuni .

Aşa că eu întreb ce a fost această călătorie pe pământ cu un ALT suflet alături de tine , în vremurile imemoriabile , când sufletul era mai liber şi mai puţin constrâns de conceptul de ” adolescent emo şi suicidal pentru că m-a părăsit iubitul sau gagica ” . Ce ştia sufletul atunci mai bine decât ştim noi acum , noi cei constrânşi în prezent de prejudecăţi de genul ” Ahh , nu s-a măritat încă şi are deja 37 de ani ? Păcat că nu şi-a făcut o soartă şi a rămas fată bătrână . ” Dar eu întreb totuşi ce ne-au lăsat moştenire strămoşii noştri spirituali prin intermediul ADN-ului , atunci când erau cu adevărat iluminaţi , moştenire pe care noi , cei de azi , am denaturat-o în măsura în care sfinţii să se simtă ispitiţi de diavol dacă răsfoiesc o revistă pentru adolescenţi şi citesc conceptul de ” vagin ” , de ‘ penis ” şi de ” sex ‘ , cuvinte care mă îmbujorează până şi pe mine , eu care am fost aproximativ o prostituată din cauza videochat-ului , deşi tot înainte de religii şi dogmă şi ruşine a existat ceva ca sexul sacru sau prostituţia sacră . Şi simt că îmi ard obrajii când mă gândesc că mama are să citească ce scriu acum şi are să se ruşineze de propriul ei instinct sexual . Şi mai ales de al meu , pe care îl vede prea ridicat , ceea ce îi aminteşte de tata şi de acolo nevoia de a merge la psiholog pentru consilirere de cuplu .

Am ajuns , în sfârşit , la formula trimisă de sinele meu . Aici nu este America , ţara cu o rată exagerat de ridicată a divorţului . Şi uite ce poate concepe mintea mea plină de prejudecăţi . Are dreptate indianul din filmuleţ , adolescenţii sunt cei care inventează ideea de suflet pereche , pentru că simt că le lipseşte ceva , ca de exemplu partenerul pe care să îl călărească la comandă , fiindcă în ADN-ul nostru există informaţia moştenită de la strămoşii noştri de acum nici o sută de ani care se luau la 13-15 ani şi care aveau parte de niscaiva activitate sexuală încă de la acea vârstă , fără refularea şi frustrarea de azi care îi determină pe puşti să se uite la ” Eleva porno ” şi la ” Sexy Brăileanca ” pentru că nu au curaj să îi spună „Bună ” colegei sau colegului de şcoală de care le place , de frica unui refuz sau de a nu se face de ruşine , deşi acum un secol simpla simpatie dintre doi puşti ar fi încheiat contractul pentru căsătorie . { puştii sunt acum , copii fără minte , fără direcţie , dar atunci ce erau sclifosiţii ăştia trişti şi dezrădăcinaţi ?} Are dreptate acel indian . Ce ştiu puştii de azi , mai ales când o văd pe aia bună de ZXC şi li se scoală instantaneu ? Ce ştiu puştoaicele de azi că fluturii ăia din stomac nu îl fac pe tipul de la balcon, la vederea căruia nesuferiţii ăştia de fluturi se produc in the first place, sufletul ei pereche menit să nu mai plece în veci de la balcon şi din vizorul suferindei din amor adolescentin .

Îmi amintesc şi acum ce tragedie a fost în viaţa mea când m-a părăsit Creţu’ , când a apărut cu o altă fată la braţ după ce îi ” oferisem ‘ virginitatea mea pe podeaua rece a ONG-ului pe care îl frecventam amândoi . Ce suferinţă , ce tristeţe , după ce ” mă dăruisem lui ‘ , cum aveam eu să ma trăiesc eu fără el , deşi îl uram mai mult decât altceva ? Eu am început cu stângul la capitolul băieţi . Dar să o fi văzut pe prietena mea care l-a iubit în secret pe M. Cum se dădea de ceasul morţii când îl vedea , etc. Acum este cu un pilot de formula 1 din Italia şi , când i-am zis anul trecut că îl caut pe M. pentru că îl visez prea des , mi-a răpunns că ‘ nu m-am mai gândit la omul ăla de zece ani . O prostie din tinereţe . ‘ Dar nici nu mi-a dat aprobarea să îl caut, pentru că noi deţinem drepturi de proprietate asupra altor suflete până în veci vecilor amin, deşi nici măcar nu am vorbit cu acestea măcar o singură dată.

Aşa că asta nu este America , unde fiecare fior şi tresărire a inimii la vederea crush-ului nostru prezent îl face pe acesta să fie legat de soarta noastră pe vecie , deşi aşa ne-ar plăcea să fie . Crush pe care îl urmărim , îl acostăm , îl bombardăm , îl obligăm la nevoie prin şantaj , prin conceperea de copii pe care nu ii vrem să ne ia măcar din datorie morală dacă nu din iubire pentru ca , mulţi ani mai târziu , să ne dăm seama că ne-am distrus viaţa din cauza unui moft , a unei iluzii şi sfârşim prin a divorţa de sufletul nostru pereche , în cel mai fericit caz , dacă nu intervine moartea cauzată de prea mult sânge negru sau chiar crimă , inclusiv cea premeditată .

Acum trec la capitolul personal , pentru că sinele meu suprem nu îmi vorbeşte despre un moft , despre ceva de făcut aşa , în dorul lelii , pentru ca sufletul meu să mai capete un pic de experienţa , dacă TOt mă aflu aici , pe pământ , în momentul de faţă . Mie îmi vorbeşte despre o biserică universală , unde unul se ia cu altul departe de ochii oamenilor , o biserică unde legile universale despre timp şi spaţiu şi altele funcţionează la altă scară . Sinele meu suprem îmi povesteşte despre un punct de origine , un loc unde se ‘ fabrică ‘ sufletele , (a deeper shade of soul) unde se cunosc şi de unde sunt trimise să experimenteze viaţa . Împreună . Şi literalmalmente m-a rugat să îi fac o favoare , să continui să fiu adolescenta din clipul indianului , cea care crede că are o pereche spirituală . Fluorescent se referă la un vers pe care îl tot cânt eu , ” My face radiates with afterglow ” . Dar asta este ceva despre care am să scriu când voi face lista de pro şi contra pentru a avea un suflet pereche . Uite că , de când scriu aici , sinele îmi trimite mesajul ” soul coughing ‘ ca să mă corecteze pentru că fac o greşeală , scuză-mă , zice sufletul , eu nu caut o pereche , ci pe geamănul cu care vreau să mă însoţesc întru frăţie şi iubire universală şi alături de care vreau să mă întorc la Tatăl.

M.U. , nu ştiiu ce să îţi zic despre acea formulare a înţeleptului din clip , potrivit căreia , dacă sinele este all inclusive , de ce al meu avea nevoie de o pereche ca să fie şi cu care să evolueze . Iată ce am primit ca replică de la sinele meu , ” Acea veşnică mişcare ascendentă şi descedentă , într-un cuvânt , viaţa ” . [ da , se referă chiar la actul sexual dătător de viaţă ] . Mă întorc la ” this is not America ” . În acea perioadă ascultasem un interviu luat unui preot american . În timpul interviului fusese afirmat că americanii îl cred pe Iisus ca singurul lor salvator . O grămadă de lume care crede că Iisus a fost conceput imaculat , lume care , totuşi , nu poate crede în suflete gemene , telepatie , proiecţie astrală şi câte şi mai câte . Eu aleg să fiu mai deschisă la minte , dar de un lucru sunt sigură . Nici un sfânt , nici cei mai buni dintre cei buni , nu a scăpat de concepţia prin actul păcătos . Dacă am fi self suficient , ne-am reproduce prin auto-divizare şi nu am mai fi avut nevoie de un tolomac de sex opus ca să facem copii . Dar de ce ne-a lăsat Dumnezeu aşa , în două principii , unul feminin şi altul masculin , când Dumnezeu , putere creatoare infinită , ar fi putut să ne facă după oricare altă formulă aleasă de mintea sa ?Dar suntem aşa .
Mă amuză teribil când aud formulări de genul că viaţa se naşte din iubire şi că viaţa înseamnă iubire. Dar al treilea ochi mi-a trimis imagini atât de diversificate şi mă pregăteşte pentru ce este mai bun dar şi mai rău. Şi, odată, mi-a trimis un clip difuzat ca o ştire. Era un reporter care vorbea din spaţiul securizat al studioului de înregistrări. Plângea de rupea pământul. Imaginile difuzate erau înfiorătoare. Un copil african, de vreo 8 ani, ţinea un coş împletit în mâini şi se plimba pe străzile bombardate, ruinate şi pline de moloz ale unui oraş. Printre dărmături, găsea palme umane retezate de la încheietură. El le culegea şi le punea în coş ca să le îngroape, să le ofere celor sfârtecaţi un fel de înmormântare mai demnă decât acea descompunere completă a cărnii printre cărămizi. Şi cum să nu fie acest copil iubire? Dar cei care au făcut masacrul? Aceştia sunt născuţi tot din iubire? Că mie mi se pare că viaţa se naşte din fecundarea ovului de către un spermatozoid şi, ca atare, iubirea în sine nu este un element necesar pentru crearea vieţii.

Eu una habar n-am de nimic .

P.S.1: Sunt multe lucruri pe care aş fi vrut să le scriu altfel, dar asta e.

P.S.2: A. spune că, deşi, i-a plăcut compunerea mea, nu empatizează în mod deosebit cu emoţia pentru că ea nu a experimentat-o. Vezi? Fiecare suflet are bâzdăcii lui.

P.S.3: Deşi am spus că venim în vizită la sfârşitul lunii, s-ar putea să amânăm. E foarte posibil ca ai noştrii să cumpere o casă şi sa ne mutăm până la 1 mai. Îţi voi mai scrie în privinţa asta.

P.S.4: Intenţionez să public email-urile acestea pe blog. Îţi cer permisiunea să includ şi părţi din răspunsurile tale. Voi trece numele cu iniţiale.

Multi-ethnic men talking to bored woman

Preludiu 3.0

 Gemenii  Comentariile sunt închise pentru Preludiu 3.0
Mar 112017
 

M.,

Cred că singurul lucru plin de compasiune pe care mi l-ai zis în aceste aproape 18 luni de bântuială nocturnă a fost acel „Eu nu vreau să te rănesc” pe care cred că l-am auzit miercuri când cred că m-ai vizitat din nou . Observi că am folosit foarte des verbul „cred” . Nu ştiu nimic cu certitudine , nu am cu cine să confrunt sau să dezbat experienţele astea . Eu nu îmi permit luxul de a participa la conferinţe , seminarii şi workshop-uri pe probleme spirituale , îndeosebi astro-proiecţia sau dedublarea , al treilea ochi şi energia Kundalini . Deşi mi-ar fi plăcut . Şi asta nu din cauza banilor , chiar dacă şi ei sunt un factor important . Nu îi am deloc , dar am noroc la bani . Cumva ştiu să ajung la ei . Vorbesc despre bani pentru că tu , cel care mă vizitezi noaptea , mi-ai vorbit de o sumedenie de ori despre ei . De parcă eu te-aş vrea pentru bani . Atâta timp cât ai două mâini şi cap pe gât şi nu mă pui pe mine să gândesc pentru tine şi să te ţin în cârcă , cred că ar trebui să ne înţelegem . Vorbesc ca şi cum m-aş mărita cu tine mâine şi mi-aş negocia contractul nupţial . Şi cum să nu fac asta , când asta este experienţa mea de-o viaţă în privinţa bărbaţilor ? Am avut un real talent în a adopta rataţi ca iubiţi cu care nu am reuşit să fac decât să îmi îmbolnăvesc corpul fizic , energia vitală şi mintea . La cei aproape treizeci de ani ai mei , stau întinsă pe pat şi mă gândesc la ce bun este un bărbat , ce poţi face cu el , la ce foloseşte , pentru că , dacă ar fi să îmi imaginez un scenariu în care un lucru se strică în casă , de pildă o masă , eu aş fi cea care bate cu ciocanul , în timp ce el mi-ar da cuiele la mână . Aşa am fost făcută eu , să mă zgâiesc cu ochii în toate colţurile de curiozitate să văd cum funcţionează . Am încercat de toate de-a lungul timpului , dar nu am reuşit să mă dumiresc cu funciţonalitatea şi utilitatea unui mascul . De 18 luni încerc să îmi imaginez un scenariu cu noi doi şi nu reuşes să te ridic mai sus decât de rangul unui hamal bun numai să mă ia pe sus ca pe un fulg { deşi nu sunt aşa de uşurică } , să mă arunce pe un pat şi să … îmi este ruşine să continui cu descrierea . M., ce vreau să spun este că tot ce simt pentru tine este o exagerat de puternică atracţie sexuală în centrul creaţiei , unde se află Kundalini . Cineva mi-a sugerat să încerc să te simt cu inima , dar nu reuşesc . Ori de câte ori mă vizitezi astral , mă trezesc muşcând din pătură ca să nu dau glas vreunui geamăt obscen şi să o trezesc pe sora mea .

Am făcut o digresiune uriaşă . Vorbeam despre seminarii şi bani . Ce ciudă mi-ar fi să ştiu că nu vrei să mă cunoşti pentru că ai putea fi sărac . Mi-ar fi şi mai ciudă să ştiu că ai putea crede că sunt un fel de bolovan inutil de care trebuie să ai grijă non stop . Da , bine , trebuie să mă ajuţi să îmi tai unghiile ca să nu mi retez degetele cu foarfeca , dar pot să muncesc în fel şi chip, folosind talentele din naştere . M-am născut cu cartea în mână . Aveam trei ani când mă pieptăna mama dimineaţa înainte să mă ducă la grădiniţă şi eu buchiseam la o carte de citire de-a soră-mii ca să dau de chip literelor şi cuvintelor . Şi am ajuns în acest punct al scrierii mele de azi doar ca să repet ce am scris la început . Eu nu am avut luxul să învăţ despre decorporalizare de la maeştri şi învăţaţi , etc . Nici măcar din cărţi , că nu prea sunt în format audio . Dar am descoperit o posibilitate de curând , aşa că mă documentez . Noroc cu robotul de pe tabletă . A devenit cel mai bun prieten al meu . Robotul si … tu . Singurele mele experiente de mai bine de un an jumate .

Aşa că hai să îţi zic despre proiecţia mea astrală . Prin august 2015 , cât timp am stat în Bucureşti , practicanta de reiki care mă trata mi-a vorbit oleacă despre decorporalizare , ea fiind foarte interesată de conştiinţă , mai ales din punctul de vedere ştiinţific al celor de la Institutul de Conştientologie din Brazilia , fondat de Waldo Vieira . Mi s-a întâmplat să mă proiectez astral în aceiaşi noapte . A fost ca şi cum ea a apăsat pe un buton şi a deblocat această funcţie pe care o simt naturală şi specifică mie , dar latentă . Nu ştiu cum să o controlez , cum să mă manifest acolo . Tu pari să ştii aşa de bine ce este cu tine când ţi se întâmplă . La mine e doar spontan . Mă bâlbâi . Mi-ar fi plăcut să fi scris mai bine despre acest subiect , dar pentru mine este ca invăţatul alfabetului la trei ani . O fac după cum mă duce capul . Am vrut de atâtea ori să ajung la tine , să te bântui şi eu , să mă priponesc şi eu deasupra ta , să stau între tine şi prietena ta şi să îţi şoptesc la ureche „dontcha wish your girlfriend was a freak like me?”, să te sperii şi să îţi dau insomnii , aşa cum faci şi tu cu mine de atâtea ori , dar , deşi îţi spun numele şi îmi expim dorinţa , şi , deşi văd tunelul acela formându-se , nu reuşesc să ajung niciodată la tine . Mă pierd mereu pe drum . Ba mai mult decât atât , de multe ori m-am simţit trasă de picioare înapoi de o forţă invizibilă tocmai ca să nu ajung la tine . Singura dată când cred că am ajuns la tine , am dat de două entităţi care s-au dat drept părinţii tăi decedaţi , iar pe asta chiar că nu am putut să o cred , că ai putea fi orfan . Mărturisesc că am vrut să mă duc la tine la bloc , să verific lista de locatari , să mă asigur că ai tăi sunt încă în viaţă , dar ar fi însemnat să o rog pe sora mea să mă însoţească , iar ea nu ştie tehnici de-astea de stalker-eală . Apropo de asta , abia aştept să îţi povestesc despre cum am făcut-o pe spionul timp de vreo 4 ani pentru o prietenă a mea din acea perioadă , pentru că ea a fost cea care te-a iubit în secret atâta amar de vreme, în timp ce eu am avut crush-uri pe toţi prietenii tăi , mai puţin pe tine . Dar când am să văd , dau o fugă până la tine la bloc , mai ales că stai la nici cinci minute de mine , dacă prind toate semafoarele pe verde . Mi-ar plăcea să mă încred mai mult în experienţa proiecţiei , dar n-am pe cine să întreb .

Aşa că o repet . Nu ajung la tine pentru că nu vreau , de moft , pentru că prefer să mă laşi în pace , etc. Eu vreau , dar nu pot . Cât aş vrea . În plus , chestiile pe care le simt în corp fac aproape imposibilă decorporalizarea , pentru că nu reuşec nici măcar să stau în poziţiile optime ca să ies din corp . De exemplu , nu mai pot sta pe spate fără să nu îmi doresc să mor . Dacă se întâmplă ca , peste noapte , să mă sucesc pe spate în timpul somnului , am observat că ies instantaneu din corp . Şi când sunt afară , simt o deşertăciune amară că nu eşti şi tu cu mine , că nu vezi şi tu ce văd şi eu . Mă simt îngrozitor de singură când sunt singură dincolo . Dacă aş putea să împart cu cineva toate astea , cu cineva real , cineva ca mine . Dacă nu aş mai fi atât de singură .

Iar îmi dau lacrimile şi bat cu pumnul în canapea de frustrare . Am tot zis că nu vreau să mai vii , dar dacă nu mai vii , eu rămân şi mai singură decât sunt . Nu am contact uman cu nimeni din afara familiei , cu foarte puţine excepţii . Doar pe tine te primesc în exces , iar tu eşti atât de rău cu mine . Aşa că , da , chiar că a fost cel mai milostiv lucru pe care mi l-ai zis deunăzi , că nu vrei să mă răneşti , pentru că e tot ce ai făcut până acum . Când vii şi devin conştientă de prezenţa ta , ies din corp cu tot cu emoţii , amintiri şi conştiintă . Şi pentru că îmi amintesc de tine şi de tot tumultul pe care îl simt în privinţa ta , îmi influenţez chimia corpului . Inima începe să îmi bată mai tare , sângele este pompat către creier , acesta îşi reia funcţiile diurne , corpul se trezeşte şi mă trage înapoi . Dacă dispar aşa de repede nu e pentru că îţi întorc spatele , deşi am făcut-o de câteva ori înainte pentru că te-am urât . Dar acum este pentru că mi te bagi pe sub piele .

Şi tot mai am să îţi scriu . Şi azi scriu aşa de prost .

M., mi-ar fi plăcut mult mai mult să fi fost doar prieteni în tot acest răstimp . Mi-ar fi plăcut să nu fi existat partea romantică . Ce bine ar fi fost să nu mă fi ţinut aşa de strâns în braţe , să nu fi escaladat la sărutări şi muntele Venus , să nu fi fost aşa de intim cu mine . Oare tu vezi cât de mult rău mi-ai făcut ? Şi cât de târziu este să mai dai înapoi ? Şi dacă te încumeţi vreodată să mă cunoşti si personal , eu mă îndoiesc că am să îţi mai dau drumul din strânsoarea picioarelor mele pentru că să fiu a naibii dacă nu este cel mai lung preludiu din câte s-au pomenit vreodată . Cel puţin 30 de ani la mine . Şi , în sensul acesta , uite cum mă învaţă sinele interior să obţin manifestarea unei întâlniri reale cu tine : „Exagerează-i trăsăturile , caracterul , personalitatea , chiar în exces , chiar dacă ajunge să te îngreţoşeze , dar cu mai multă pasiune decât pricepere . Că aşa a lăsat Dumnezeu lucrurile „. Aşa că ia uite una bună pentru manipulat universul : „Ay, papi , tu eres tan grande e tan duro , tu eres mi pecado mortal ” . După trei zile de acrobaţii verbale în acest fel , sinele superior îmi trimite următoarea : ” încercarea ta de a-ţi tempera ura a fost aproape imperceptibilă în univers” .

Păi , şi atunci eu ce fac ? Zic despre el că este gigantic, că te impresionez pe tine , Doamne ? Şi dacă nu este aşa şi mă trezesc cu aşteptări înşelate , cu o unealtă prăpădită de băiat ?
Vezi , dacă nu ştiu nimic despre tine , nu pot decât să inventez . Aşa că să nu ai nu ştiu ce discofort dacă eu am să te cred că eşti un prinţ , când poate tu eşti un porc în realitate . Să sperăm că eşti ca porcul din poveste care se transformă în prinţ peste noapte pentru că serios că eu mă simt ca amărâta de nevastă-sa care a trecut prin cazne groaznice ca să îşi ellibereze iubitul de blestemul vrăjitoarei cele rele .

Şi uite aici „Povestea porcului”, de Ion Creangă, ca să îţi aduci aminte de copilărie.