mai 312018
 

Zburătorule ,

Se scurge timpul acesta și nu se mai întoarce . Sau ba din contra , se întoarce sub formă de efecte care să ne muște de partea dorsală a corpului ? Cred cu toată convingerea în teribila lege a karmei , legea cauzei și a efectului . Când m-am apucat de scris pe acest blog în rmă cu un an și jumătate , am tratat subiectul cu atâta superficialitate , cu atâta neseriozitate , că mă sperii când mă gândesc la nivelul de libertinaj pe care mi l-am permis în cuget . Am crezut că îmi fac un bine incomensurabil luându-mi libertatea de a scrie despre orice cu atâta gratuitate , am crezut că folosesc scrisul ca tehnică de eliberare emoțională , dar cu timpul procedura aceasta aleasă de mine ca să mă eliberez și să mă vindec mai tare m-a împovărat . M-am încărcat de rușine și de remușcări . m-am compromis și am compromis și pe alții , fără să mă gndesc la consecințe . Am intervenit în câmpul energetic al altor oameni . Am influențat alte vieți . Și când mă gândesc că am făcut toate aceste lucruri în sens negativ , îmi vine să mă huidui pe mine însămi și să o fac pe Hudini , ca să dispar de pe fața planetei .

Cât de nostime mi s-au părut postările mele din urmă , la momentul publicării lor . Cât de talentată mi se părea că sunt . Cât de sigură eram pe mine că dădusem cel mai bun rezultat . Cătă mândrie , căt orgoliu , cât amor propriu ! Îmi vine să intru în pământ de rușine ! Și nu e vorba numai despre acest blog , ci în general , cu toate lucrurile pe care le-am făcut până acum așa , în dorul lelii , ca să mă aflu în treabă , ca să nu zic că nu am făcut chiar nimic . Am petrecut zeci și zeci de ore buchisind la câte un lucru ca să se dovedească toată această muncă în zadar un oarecare timp mai târziu . Am pierdut , rând pe rând , toate lucrurile pentru care m-am ostenit zi și noapte , distrugându-mi sănătatea , somnul , odihna , nervii . S-au dus pe apa sâmbetei toate site-urile , toate conturile pe programele de afiliere , s-au dus la dracuț toate canalele mele de Youtube , tot traficul , toți subscriber-ii și follower-ii . M-am poticnit de acest atac cerebral tocmai când eram pe val , mi-am pierdut toată priceperea dobândită cu atâta trudă , s-au spulberat toate visurile , toate speranțele , toată nădejdea în mai bine . Sunt blocată , cu un picior în groapă și cu capul pe pernă , copleșită de senzația asta morbidă de verigă slabă și inutilă . Nu îmi mai iese nimic , mie căreia îmi ieșiseră atâtea . Și chiar când le făcusem atât de superficial . Nu mai știu care este drumul , dar nu mai pot continua nimic făcut în doi peri , fără scop și finalitate , cu toate că nu îmi dă nimeni senzația că i-ar păsa de scopul , de eforturile mele . Mă obosesc atâta în conștiință ca să mă vindec de orbire ca să îmi ajut și aproapele să se vindece și acesta , dar acestuia nu îi pasă câtuși de puțin de încercările mele . Fără rezultat , orice încercare e lipsită de valoare atât pentru noi , cât și pentru semenii noștri .

Și duc această povară copleșitoare în urmă . Pot să mă vindec de orbire . Am timp să testez cea mai simplă modalitate de a obține acest lucru , adică auto-sugestia pozitivă și auto-profeția împlinită . Simt că e de datoria mea să îmi ajut aproapele cu o poveste de vindecare pe cinste . Dar există un conflict de interese crâncen în conștiința mea . Nu vreau să fiu vindecătoare , nu vreau să fiu predicatoare , nu vreau să fiu misionară și să umblu prin lume ținând conferințe și convertind , hipnotizând oameni la profesiunea mea de credință nou fondată . Nu vreau să mă duc la Happy Hour , la Cătălin Măruță , sau la Acces Direct sau la Teo Trandafir și nici măcar la CNN , pentru o oră de faimă , pentru o oră de publicitate gratuită a metodei mele de vindecare . Sunt deja prea multe poveștiri adevărate despre vindecări miraculoase , despre tehnici și școli mistice și ezoterice . Nu pot duce lupta dintre medicina clasică și Iisus Hristos dusă cu conștiința de rând adormită . Nu vreau nimic din toate astea . Nu le vreau pentru că am să le fac prost . Deja am făcut totul atât de prost , de slab din punct de vedere calitativ . Mi-e atât de rușine când mă gândesc la toate aceste tentative ale mele de a salva lumea de întuneric . Nu aș sta de vorbă decât cu un psiholog complet deschis la minte . Dar , în lipsa acestuia …

Tot ce vreau este să fiu tâmplăriță și să îmi vând lâna , croșetele , andrelele și lucrăturile de mână . Asta sunt . O biată casnică .

Sorry, the comment form is closed at this time.