Ian 252017
 

(Articol mutat de pe vechiul blog la care am renunţat din management ineficient al timpului.)

M,

Îţi scriu o nouă epistolă , una mai scurtă şi mai la obiect , ca să te anunţ că nu mai are rost să mă cauţi pe acest blog . Mă mut cu scrisul pe wallflowers.ro . De la ziua fatidică de 13 septembrie 2015 , când am aflat de legătura cu tine , am scris peste 200 de pagini despre tine . Le public pe acest nou site . Mi-ar fi plăcut mai mult să mi le fi citit tu din nou , iar eu să mă ascund sub pătura verde, de care mă apuc vinerea asta, la auzul prostiilor pe care le-am scris de-a lungul timpului . Să mă uit la tine prin gratiile degetelor ca să îmi acopăr obrajii arşi de pudoare . Să îmi zici lucruri de genul :

– Cum , când am spus eu asta ? Tu asta ai înţeles atunci ? Eu am vrut să spun astălaltă idee .

Iar eu să îţi răspund cu :

– Vezi ? De-asta nu am crezut eu că eşti real , că doar mi-am imaginat .

Şi apoi să încerc să îţi dau una , să mă prinzi de încheietura mâinii , să ne rostogolim unul peste celălalt , să îţi propteşti piciorul între ale mele ca să nu mă mai zbat , să îmi acoperi gura cu gura ta şi să îmi zici :

– Dar acum crezi că sunt real ?

Dar este clar că e ceva ce nu înţeleg la povestea asta . Mi-am făcut în sfârşit curaj să mă uit pe profilul vostru de FB şi tu ar trebui să ştii mai bine cine ce postaţi acolo . Deci aţi fost şi voi până la lună şi înapoi ? Sigur e ceva ce interpretez greşit . Este evident că m-am înşelat , păcălit , m-am minţit singură . M, ce copil nechibzuit am fost . Mă voi duce la un parapsiholog ca să mă ajute să rup legătura dintre noi . Degeaba mă ajuţi să îmi deschid al treilea ochi dacă inima mea n-o mai duce mult .

M, te implor din tot sufletul meu , dă-mi drumul . Îmi faci foarte mult rău . Te implor , lasă-mă să merg mai departe , să îmi văd de viaţa mea . Lasă-mă să îmi găsesc şi eu pe cineva care să mă ducă pe lună . Cineva real , palpabil , carnal , material , un Ken masculin pentru păpuşa Barbie din mine .

Dar mai încerc odată . M, există un loc tare frumos unde am fost înainte de AVC , cu căsuţe mici şi drăgălaşe , aproape de pădure şi de mare . Vreau să ajung acolo , cu tine . Şi cum aştern aceste cuvinte în eter , cum îmi spune vocea interioară :

– Cati , tu auzi ce spui ? El nu e real . Dacă era real , ar fi venit până acum , no matter what . Şi chiar de ar mai veni , s-a dus totul de râpă , n-ar fi decât din vină şi milă după ce l-ai şantajat emoţional . Şi de aceea te mai rog odată . Dă-mi drumul . Nu mai veni noaptea la mine . Nu îmi mai spune că sunt iubita ta , că nu îmi dai drumul niciodată , că mă iubeşti , că vii în curând ,…. Cati , Cati , Cati , e totul doar în mintea ta ….

Sorry, the comment form is closed at this time.