iun. 052018
 

24 Martie 2018

Mă amenință FB că va dezactiva această pagină dacă nu mai postez nimic . FB are foarte puțină înțelegere pentru situațiile de orice fel , precum accidente , spitalizări , decese , despărțiri și depresii , adică situații care ar putea să te îndepărteze de calculator , de scris și de orice alt hobby pe care l-ai putea avea . Sau chiar de viață .Așa că trebuie să scriu măcar o frază , să nu primesc penalități de la … în fine .

Am avut un vis cu tine azinoapte . Se făcea că treceam iar pe strada pe care locuiești , pe lângă blocul tău de lângă catedrală . M-am uitat în sus , la balconul tău , așa cum fac de fiecare dată în timpul acestor vise . Dar apartamentul era părăsit . Nu mai locuia nimeni acolo . E un lucru care se repetă foarte des în visele mele cu tine . Vorbesc despre abandon , deznădejde , singurătitate cumplită , pustietate și părăsire , etc . Apartamentul nu avea nici măcar geamuri . Era de vânzare . Un fel de agent imobiliar arăta unei tinere familii camerele . Știu aranjamentul camerelor pentru că am locuit într-unul asemănător în copilărie , doar că într-un cartier diferit . Am urcat și eu ca să arunc o privire în sufragerie , unde am dat de o grămadă de mobilă veche și masivă , ca bibliotecile acelea de pe vremuri . Pereții erau roz sau pe acolo . Nu îmi venea să cred că acel loc era așa de părăginit .
– Nu se poate ca el să fi locuit într-un așa loc , mi-am zis în sinea mea , după care m-am trezit .
Nu știu ce să îți zic despre visul meu . Decât că trebuie să am o părere tare , tare proastă despre tine sa visez lucruri atât de deznădăjduite despre tine . Și mai ales atât de des .

3 Martie 2018

Tot în ianuarie 2016 , la scurt timp după visul descris în urmă cu câteva zile , te-am visat din nou în următorul context . Începusem să am în acea perioadă o grămadă de vise semi-obscure cu tine , pline de aluzii și lipsite de indicații concrete și precise . Gravita totul în jurul unui ceva nedefinit , tensionat , mut . Am încercat să îți trimit un sms pe telefonul telepatic cerându-ți să îmi vorbești , să îmi oferi o indicație precisă despre starea ta curentă de atunci .
În timpul visului , eram în vizită la o cunoscută care locuia într-un apartament la parterul unui bloc . Avea ieșire în curte , printr-un balcon , iar nu pe scară , așa cum au toate apartamentele . Ne uitam la televizor când am auzit gălăgie în curtița din fața apartamentului . Cu toate că eram înspăimântate , ne-am făcut curaj să ieșim ăn curte să cercetăm cauza zarvei de afară . Dar ajunsesem prea târziu . Pe alee stătea întins un bărbat între două vârste care părea să fi fost ucis după un atac pe neașteptate , ca un jaf sau ceva asemănător . Tinea în mână un telefon mobil care a început să sune . L-am ridicat , am acceptat apelul și am pus telefonul la ureche . În care a sunat vocea ta , spunând :
– Hi , Kitty-Kat . I am Maurice annd I am heading back home .
Desigur că eu am interpretat că îmi transmiți că nu poți veni la mine pentru că ești implicat ca martor într-un proces de crimă , că te ascunzi într-o ambasadă într-o țară străină și exotică , unde întâmpinaseși dificultăți cu vreun traficant de droguri în timp ce erai în vacanță . Și câte și mai câte nu am crezut atunci . Iar acum am depășit orice limită a absurdului în scenariile mele fanteziste și suprarealiste . Stau foarte prost la capitolul intuiție . Dar sigur mi-ar plăcea să îți aud vocea la un telefon material oferindu-mi explicații pentru tăcerea cu care mă tratezi . Dar i-am dat azi mamei banii câștigați din vânzarea unui al și a unui set de mănuși , fular și fes pentru că familia mea a rămas pe 0 cu resursele . Nu am de unde să îmi iau telefon , ca de numărul tău făceam eu rost cumva . Bănuiesc că trebuie să rămânen la telepatie . Când voi ști și eu ceva concret și palpabil despre tine ? Cine ești , Zburătorule ?

1 Martie 2018

În ianuarie 2016 , când încă nu știam că ești într-o relație cu o fată normală , de vârsta mea , când mintea mea bleguță încă mai credea că motivul pentru care nu veneai la mine era pentru că erai în Australia cu o contesă/marchiză/bogătașă australiancă bătrână care te ținea sub papuc , am avut un vis cu tine care m-a dus în eroare până peste poate . Eram împreună într-un tren , eu la clasa a II-a , tu la clasa I . Ne puteam uita unul la celălalt pe coridor . Tu te-ai ridicat de la locul tău și te-ai îndreptat către mine . Te-ai așezat pe locul din fața mea și mi-ai zis :
– Cred că încep să îmi fac bagajul .
Săptămâni de-a rândul am crezut că erai chiar tu cel care îmi vorbise în visul meu . Am crezut sincer că ai cumva abilitatea de a mi te arăta în vise . Am crezut sincer că exista un fel de cordon ombilical între mințile noastre care facilita visarea împreună . Am crezut sincer că tu chiar urma să îți strângi catrafusele din Australia și că urma să vii la mine . Am crezut sincer că primul lucru pe care aveai să îl faci când călcai cu piciorul pe pământ românesc , scăpat de orice datorie karmică ce te împiedica să te întâlnești cu mine era să te afișezi la balconul meu , unde urma să mă strigi telepatic ca să ies afară . Am crezut sincer că aveam să te văd acolo , jos , așteptându-mă . Și mi-ai fi zis :
– Tu te coboară pe Pământ , fii muritoare ca mine .
Dar nu știu , Zburătorulr , doi ani de făcut bagaje înseamnă exagerat de mult timp pentru împachetat , chiar și pentru o fată , darămite pentru unn băiat . Sper că n-ai naufragiat pe drum . Din nou .

25 Februarie 2018

Mă apuc să consemnez și următoarea amintire , până nu se șterge de tot din mintea mea , așa cum s-au șters o sumedenie de alte amintiri ale viziteelor tale . Scriu cât mai este proaspăt , cu toate că detaliile s-au estompat și încețoșat . Nu îmi amintesc cu siguranță data , dar s-a întâmplat de curând , de când am început să scriu aici . Nu îmi amintesc nici ce visam înainte , dar era cu siguranță ceva ghidat de ființa mea interioară , cu semnale menite să îmi atragă atenția , să îmi trezească luciditatea și conștiința în timpul visului . Unn pic mai târziu , ți-am simțit prezența , acea dulce și tandră prezență de care bunul Dumnezeu nu se îndură să mă lase să mă bucur o perioadă mai lungă de timp . Așa cum nici tu nu mă lași . Îți vedeam brațele în jurul meu , așa cum le văd de obicei când vii la mine noaptea , Împingându-mă de la spate sau trăgându-mă de mâini ca să mă eliberez de carcasa fizică . Erai într-un tricou de casă . Te-am prins de brațe ca să mă cuibăresc mai bine la pieptul tău . Dormeam așa de bine . Înțelegeam cine ești , ce faci și că urma să mă proiectez astral , așa că am încercat să îmi liniștesc mintea și să o golesc de gânduri , dar nu m-am putut abține să nu exclam un „Ay , ay , ay ” . Îmi era atât de somn . Tu ai repetat după mine acest „Ay , ay , ay” cu acea voce a ta atât de blândă și plină de afecțiune față de umila mea făptură . Cât de dragă par să îți fiu când vorbești așa , că nu mai înțeleg nimic .
– Ești blondă de nesomn , ai adăugat . Doamne Dumnezeule Mare , ce se întâmplă cu mine ? Kitty-Kat , iubita mea . Kitty-Kat , adorata mea , te auzeam șoptindu-mi în urechi , în timp ce mă cuibăream mai bine în brațele tale . Dar m-am trezit curând după aceea cu atâta amărăciune în inimă că nu te-am găsit realmente în așternutul meu , lângă mine , peste mine , sub mine , în mine .

24 Februarie 2018

Revin din ce în ce mai rar în acest loc al gândurilor mele , așa cum aproape că nu m-am mai întors deloc la blog și jurnal . Speram ca scrisul să mă ajute să văd mai limpede diversele întâmplări din viața mea , dar de cele mai multe ori simt că au fixat mai multă confuzie în conștiința mea decât clarviziune . Aici , pe pământ , abia mai reușesc să îmi îndrept atenția spre tine , Zburătorule . Dar în dimensiunea astrală nu ratez nicio ocazie , spontană sau indusă și ghidată , să nu încerc să ajung la tine , să văd cum arăți , ce faci , unde dormi , cine ești . Nu am reușit să ajung niciodată la tine . Mă pierd mereu pe drum . Îmi pierd concentrarea și adorm . Pierd legătura cu conștiința lucidă și pătrund în dimensiunea fabuloasă , ilogică și irațională a visului . Nu știu ce se întâmplă . Nu îmi dau seama cum să o fac .
Joi noaptea m-am trezit în timpul visului . Primeam semnale care îmi atrăgeau atenția . Cel mai greu a fost să mă conving să mă ridic din corp , să îmi găsesc voința . Dormeam și mă simțeam așa de obosită și copleșită , cu ploapele grele ca de plumb .
– Haide , Kitty-Kat , am zis . Nu poți rata ocazia să mai vezi din nou lumină , soare și verdeață .
AAșa că m-am ridicat . M-am îndepărtat cât mai grabnic de corpul fizic pentru a nu fi atrasă înapoi de cordonul de argint , așa cum specifică teoreticienii despre proiecție . Am ieșit prin perete , pe balcon , chiar în mijlocul Călărașiului , planand în aer într-o rochie albă , lungă . Gândul meu s-a orientat instantaneu către tine , așa cum se întâmplă de fiecare dată în astral . De data asta , ființa mea a părut să știe mai bine ce să facă ca să ajungă la tine , dar degeaba . Când credeam că am ajuns în camera în care puteai să dormi tu , am intrat pe un hol , unde m-am oprit dinn zbor . Pe un afișier de pe acest hol , am găsit niște foi scrise de mână , ca un poster . Erau și câteva poze cu tine pe care încă mi le amintesc . Textul nu . Știam că deja nu mai puteam fi în astral , ă acel context era specific visului mecanic , că totul era o manifestare a subconștientului meu care reacționa pe loc la emoțiile mele . Este un loc tare molipsitor . Cu altă ocazie .

Sorry, the comment form is closed at this time.